Ziua Universală a Iei. Regina Maria, cea mai înfocată admiratoare a cămăşii din in
0
Ia tradiţională românească, ajunsă în atenţia publicului internaţional după ce a fost pictată de Henri Matisse, este celebrată, luni, 24 iunie, în peste 50 de ţări. Dincolo de exuberanţa succesului pe care l-a înregistrat ia în lume, etnologii români atrag atenţia că adevărata moştenire culturală este vestimentaţia completă prezentă dintotdeauna în portul popular românesc.
Cea mai simplă piesă de vestimentaţie românească, din in cu broderie bogată, colorată sau pur şi simplu albă, cămaşa cu altiţă, purtată de ţărani la hore sau la câmp, a fost adoptată de reginele României, care au transformat-o în etalon. Ia a inspirat pictori celebri şi creatori de modă, este purtată în prezent de vedete hollywoodiene şi are o zi universală, când este îmbrăcată de fete în toată lumea. Ziua Universală a Iei este sărbătorită la 24 iunie.
Ia este un obiect realizat integral manual, pe pânză de in sau borangic, cu ornamente ample, bogate, colorate viu, cu aplicaţii de mătase, mărgele. Ia este purtată exclusiv de femei. Element specific în tradiţia românească, croiala sugerează forma unei cruci, simbolul este des întâlnit pe multe dintre modelele de cămaşă.
Cele mai fervente promotoare ale cămăşii româneşti cusute au fost reginele României. În perioada interbelică, regina Maria a făcut celebru costumul popular atunci când s-a lăsat fotografiată şi filmată în acest port. Datorită ei, ia a devenit etalon vestimentar pentru aristocraţie. Principesa Ileana a purtat ia românească. La fel, mai înainte, regina Elisabeta, a impus costumul naţional la curte.
Cămaşa făcută celebră de Henri Matisse
La 24 iunie, în toată lumea, se celebrează Ziua Universală a Iei, când toate fetele poartă cămaşa făcută celebră de Henri Matisse cu tabloul ”La Blouse Roumaine”. Lucrarea a fost terminată în 1940, după şase luni de muncă. A devenit simbolul unei mişcări artistice universale. Pictorul a lucrat la acest tablou din noiembrie 1939. S-a inspirat din colecţia de ii româneşti pe care Theodor Pallady i-a făcut-o cadou. Tabloul poate fi văzut astăzi la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Centre Pompidou. Matisse a pictat mai multe tablouri inspirate de această cămaşă colorată, iar 40 de ani mai târziu, creatorul de modă Yves Saint Laurent avea să dedice iei româneşti colecţia sa toamnă-iarnă haute couture din 1981. Devine inspiraţie pentru mulţi artişti, pictori.
Tom Ford, Kenzo şi Jean Paul Gaultier i-au urmat ideile lui Yves Saint Laurent. Cântăreaţa Adele a purtat o ie, creaţie a lui Tom Ford, pe coperta unei celebre reviste de modă. Katie Holmes, Sharon Stone, Taylor Swift, de asemenea.
Constantin D. Rosenthal a înfăţişat-o în tabloul “România revoluţionară” pe Maria Rosetti, soţia a lui C.A. Rosetti, purtând ie şi năframă. Tabloul poate fi admirat la Muzeul Naţional de Artă al României.
De unde a început
De ce se sărbătoreşte ia pe 24 iunie? Pentru că este ziua Sânzienelor, când cerurile se deschid, iar aceste creaturi bune şi vesele ar purta ii. În 2013, comunitatea online românească La Blouse Roumaine provoca o mişcare care a dus la Ziua Universală a Iei. În prezent, zeci de comunităţi româneşti din diferite ţări promovează împreună cămaşa cu altiţă. ”Toată lumea încearcă să recupereze modelele tradiţionale de ie. Încearcă să salveze iile vechi, de la bunici, din lada de zestre, toată lumea a început să le recupereze. Există ii de artizanat, mai simplificate, ii stilizate, inspirate de designeri, dar şi bluze cu gust îndoielnic, contrafăcute”, a declarat pentru News.ro, Andreea Tănăsescu, iniţiatoarea La Blouse Roumaine.
Un element emblematic
”Denumirea corectă este de cămaşă cu altiţă”, a explicat, pentru News.ro, Doina Işfănoni, cercetător etnolog la Muzeul Naţional al Satului ”Dimitrie Gusti”.
”Altiţa este partea decorată, respectiv mâneca, ce este cuprinsă în ornamentarea acesteia. Aceste cămăşi spun foarte multe lucruri despre statutul purtătorilor, al vârstei acestora şi a zonei din care provin. În momentul de faţă, chiar dacă redeşteptarea conştiinţei contemporanilor ţine de aducerea în prim plan a unui segment, ia - partea superioară a cămăşii -, eu zic că nu e un lucru rău, dar pe de altă parte, dacă tot facem această redeşteptare a conştiinţei pentru un element emblematic, identitar, ar fi bine să spunem că, chiar dacă timpurile de acum promovează un segment, să nu uităm de întreg, respectiv de cămaşă”, a explicat Doina Işfănoni.
”Atunci, piesa acesta, chiar dacă avea poalele separate, în cazul Transilvanei, sau în perioada interbelică în unele zone din Oltenia, Muntenia, problema cu poalele separate pleca dintr-o raţiune foarte pragmatică, aceea că poalele se spălau mai repede şi mai des decât partea de sus, brodată. Dar ele nu se purtau niciodată separate şi asta e o habitudine a omului modern, mai ales din mediile urbane, unde devine tot o piesă cu valoare emblematică, dar o piesă separată fără celelalte elemente, care au consacrat în ansamblu o ţinută vestimentară cu valoare cultural-ereditară”, a mai spus specialistul.
Se încarcă comentariile...
