Ziua când se sfinţesc apele şi nu se spală. Cum atragi norocul de Bobotează şi alungi farmecele

Ziua când se sfinţesc apele şi nu se spală. Cum atragi norocul de Bobotează şi alungi farmecele

Boboteaza, sărbîtoarea când se sfinţesc apele FOTO Sever Gheorghe

Ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendar pe 6 ianuarie, este dedicată purificării mediului înconjurător, în special apelor, de forţele malefice. De Bobotează, prin tradiţie, cele mai fastuoase ceremonii au loc în oraşele de la Dunărea, dar şi la Constanţa, unde botezul se face la Marea Neagră.

Ştiri pe aceeaşi temă

„De Bobotează începe activitatea publică a Mântuitorului Iisus Hristos. Acum se arată pentru prima dată Sfânta Treime, prin botezul de la apa Iordanului. Credincioşii sunt chemaţi să ia darurile Sale din apa cea sfinţită. Totul se înnoieşte şi devine mai limpede acum, de Bobotează“, a arătat arhiepiscopul Tomisului, ÎnaltPreaSfinţitul Teodosie.
 
Apa primeşte virtuţi terapeutice
 
În tradiţia populară, sărbătoarea Bobotezei cuprinde o serie de motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în noul an, se deschide cerul şi „vorbesc“ animalele.
 
În plan spiritual, agheasma, adică apa sfinţită de Bobotează prin harul preoţilor, în cadrul unui ceremonial religios, primeşte virtuţi terapeutice miraculoase: nu se strică de-a lungul anului, alungă bolile şi spiritele malefice.

„Agheasma este apa vie, leacul care revigorează trupul şi sufletul. De Bobotează se prăznuieşte sfânta şi dumnezeiasca arătare a Domnului Iisus Hristos. În Ajunul Bobotezei, preoţii au stropit toate casele cu apă sfinţită şi un mănunchi de busuioc, o practică ce poartă noroc. Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului - momentul naşterii spirituale a Mântuitorului. Întrucât în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătoarea se mai numeşte şi Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului sau Descoperirea Cuvântului Întrupat“, explică părintele Paul Tudorache, preot în parohia Sf. Cuvioasă Parascheva din Călăraşi.
 
Nu se dă nimic din casă
 
În ziua de Bobotează creştinii merg la biserică, la slujba de sfinţire a apei. La sfârşitul acesteia, fiecare se întoarce acasă cu un vas în care aduce apa sfinţită. Tot de Bobotează, spun bătrânii satelor, sunt interzise certurile între membrii familiei şi nu se dă nimic din casă, nici măcar cu împrumut. În plus, tradiţia spune că de Bobotează nu se spală rufe.
 
Etnograful Ion Ghinoiu notează în lucrarea sa, „Datini şi obiceiuri de Bobotează“, că pe 6 ianuarie cei doi rivali calendaristici, lupul si calul, primul stăpân peste iarnă, iar al doilea peste vară, luptă pentru o cauză comună: izgonirea diavolului. Tot în ziua de Bobotează vremea o prevesteşte pe cea de peste an. Dacă plouă, urmează o iarnă lungă, iar vremea bună prezice o vară frumoasă. Dacă bate crivăţul, este semn că vor fi roade bogate, iar dacă va curge apa din streaşină, se va face vin bun. Dacă pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă, va fi belşug şi sănătate.
 
Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se spune că animalele din grajd „vorbesc“ la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.
 
Botezul Domnului în apa Iordanului
 
„Boboteaza este sărbătoarea Botezului lui Iisus Hristos în apa Iordanului, de către Sfântul Ioan Botezătorul. În acel moment are loc arătarea lui Dumnezeu - Sfânta Treime (Teofania sau Epifania, în greceşte), căci glasul Tatălui mărturiseşte despre Fiul care se află în Iordan, iar Duhul Sfânt se pogoară peste El în chip de porumbel. Din acest moment, Hristos îşi arată şi calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu, nu doar cea umană. Acum începe, practic, activitatea Sa publică de propovăduire. Trebuie însă să deosebim între botezul pocăinţei pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl practica şi botezul creştin, care este cu totul altceva. Hristos primeşte acest botez al pocăinţei, nu pentru că avea vreun păcat (căci Dumnezeu nu poate avea păcat), ci pentru a împlini, cum spune el, «toată dreptatea», adică să arate că firea omenească are nevoie de transfigurare, pentru a se putea desăvârşi în harul Sfintei Treimi“, explică preotul Eugen Tănăsescu.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările