Un pensionar as în machete din beţe de chibrituri, preferatul dictatorului Nicolae Ceauşescu

Un pensionar as în machete din beţe de chibrituri, preferatul dictatorului Nicolae Ceauşescu

Gheorghe Tănăsescu, un artist desăvârşit FOTO:I.S.

De aproape o jumătate de secol, un călărăşean, fost mecanic termoenergetician, trăieşte printre machete şi sculpturi din lemn, marmură, piatră de calcar şi gips.

Ştiri pe aceeaşi temă

Deşi obiectele pe care le-a realizat au fost prezentate în cadrul mai multor expoziţii, iar în Epoca de Aur despre Gheorghe Tănăsescu a auzit şi Nicolae Ceauşescu, bărbatul trăieşte modest dintr-o pensie de aproape 1.000 de lei.
Niciodată nu a câştigat un leu din creaţiile sale, ci doar diplome şi recunoştinţa semenilor. Obiectele pe care le-a creat sunt adevărate opere de artă: machetele sunt făcute din beţe de chibrituri şi jaluzele vechi din lemn, iar statuetele din lemn de mahon, paltin sau stejar.

„ Nu am învăţăt nimic de la nimeni, asta a pornit din sufletul meu. Am fost întotdeauna un autodidact, am învăţăt singur, am consultat cărţi de specialitate, iar de multe ori am creat din proprie imaginaţie. Cred că a fost un fel de terapie pentru mine această pasiune pentru frumos, e ceea ce m-a făcut să trec mai uşor pentru greutăţile vieţii”, îşi începe povestea Gheorghe Tănăsescu, de 69 de ani.

Acasă, multe dintre obiectele pe care le-a creat stau aşezate ca la expoziţie. Altele sunt la muzeu ori la Direcţia de Cultură Călăraşi. Pe multe altele le-a făcut cadou. Spune că nu s-a gândit niciodată să facă o afacere din pasiunea sa, doar că i-ar prinde bine câţiva bănuţi în plus pe lângă pensie.

„Cheltuielile sunt mari, aşa că orice sprijin e binevenit. Am câteva comenzi de la biserici pentru realizarea mai multor crucifixuri. E muncă multă, e dăruire şi nopţi albe. În special la sculpturi, numai noaptea lucrez pentru că am nevoie de umbre, e o tehnică specială. Nu le fac doar de dragul de a-mi umple timpul. El reprezintă o stare, o trăire, fiecare are un mesaj. De exemplu, am câteva statuete care vorbesc despre familie, despre revederea celor dragi, despre mamă şi despre iubire”, spune pensionarul.

A lucrat la crucifix un an întreg

A pierdit şirul obiectelor pe care le-a realizat cu multă trudă, deşi spune că nu i s-a părut că a făcut un sacrificiu. A început totul într-o joacă, în 1967 când era în armată, la Marină. „Am lucrat iniţial după ilustrate, după vederi. Cu timpul, am dat frâu liber imaginaţiei şi au ieşit lucruri deosebite”, spune bărbatul. Toate lucrările sale, apreciate în expoziţii la Călăraşi, dar şi în alte judeţe spun poveşti: sunt frânturi de viaţă, de destin, clipe de amărăciune, de bucurie ori de neîmpliniri.

Neajunsurile din viaţa personală au fost compensate de bucata de lemn ori de marmură care s-a transformat în mâinile sale şi pe care a lucrat-o cu multă trudă.

„Sunt piese la care am lucrat câte 4-5 luni, iar crucifixul de peste 2 metri realizat din lemn mi-a luat un an întreg să-l fac. Este o muncă imensă, dar care aduce satisfacţii sufletului. Nu am trăit degeaba, viaţa mea a fost şi este arta”, e de părere Gheorghe Tănăsescu.

Primele lucrări, făcute în Armată

Pensionarul a încercat de-a lungul vieţii să se autodepăşească. A învăţat meserie ca la carte şi s-a implicat în activităţi care l-au scos din rândul oamenilor simpli. În perioada 1962-1965 când era elev al Şcolii profesionale din Ocna Mureş(mecanici de cazane şi turbine cu aburi) s-a remarcat la desenul tehnic.

Era unul dintre cei mai buni elevi din şcoală. Tot atunci a practicat şi sportul: gimnastică acrobatică şi sărituri la aparate şi alerga până la 70 km pe zi. În 1966 când şi-a cumpărat o bicicletă de curse, pentru care a plătit 1.300 de lei a plecat de la Călăraşi până la Ocna Mureş pentru a-şi ridica diploma de absolvent. Aventura pe două roţi a însemnat parcurgerea a aproximativ 1.200 km(tur-retur), pe trasee diferite.

„Cea mai rodnică perioadă a creaţiei sale a fost între 1969-1973, cu lucrări a căror bază au fost beţele de chibrituri. Talentul deosebit şi măiestria cu care le realiza m-au determinat în 1972 să-i organizez prima expoziţie în foaierul de la etajul actualului Muzeu Municipal”, spune Ion Coman, fost director al Casei Municipale de Cultură Călăraşi, în perioada 1970-1977. 

Cei doi sunt prieteni din tinereţe, s-au sfătuit şi s-au sprijinit cu sfaturi în momentele grele. Prima expoziţie a adus însă şi primele comenzi: Partidul Comunist Român l-a luat imediat în vizor şi i-a transmis să realizeze 3 lucrări pentru fostul dictator, cu ocazia zilei sale de naştere.  Este vorba despre macheta podului vechi „Saligny” de la Feteşti şi cea a noului pod peste Dunăre, dar şi o gospodărie ţărănească în miniatură. După câteva luni de muncă, obiectele au ajuns în colecţia personală a lui Nicolae Ceauşescu.

Restaurări în Parcul Central

În anii de creaţie, Gheorghe Tănăsescu era scos din producţie şi pus să lucreze de către Partid la diverse instituţii, pentru a realiza restaurări ori statui.

„Nu mă plăteau niciodată şi nici nu am avut alte beneficii. Doar că mă luam din producţie, de la locul meu de muncă, şi acolo îmi mergea leafa în continuare. Am făcut restaurări în Parcul Central, la fântânile arteziene, la Cimitirul Eroilor şi am creat cele două măşti artistice( una plânge, alta râde), amplasate în interiorul şi exteriorul clădirii Teattrului Popular „Aurel Elefterescu”, spune pensionarul.
 

Vă recomandăm şi:

Pilotul care s-a visat toată viaţa marinar şi flota sa din sufragerie. Cum realizează nave-bijuterii în miniatură

Fata care a dat cluburile de fiţe din Bucureşti pe munca la ogor: „Am învăţat de la bunicul că-i mare lucru să fii om“

FOTO Povestea tânărului din Olteniţa care face clădirile „să zâmbească”, după ce a renunţat la Politehnică pentru desen

Studenta la Arhitectură care cântă sâmbăta la nunţi. Reţeta de succes: „Ştiam că nu pot rata, indiferent care ar fi fost condiţiile“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările