Uimirea arhitectului care a proiectat magazinul Unirea: „Ceauşescu nu înţelegea absolut nimic, fiind incult!”

Uimirea arhitectului care a proiectat magazinul Unirea: „Ceauşescu nu înţelegea absolut nimic, fiind incult!”

Magazinul Unirea în comunism FOTO ro.wikipedia.org

Mărturii ale lui Gheorghe Leahu, unul dintre cei mai valoroşi arhitecţi ai României, au fost publicate de site-ul Memorialului Sighet.  Acesta descrie prima întâlnire cu dictatorul Nicolae Ceauşescu, atunci când a mers să-i prezinte planurile magazinului Unirea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Specialistul a asistat la înfăptuirea Casei Poporului(actualul Parlament al României), proiectul megaloman al lui Nicolae şi Elenei Ceuşescu, care a ras un cartier de pe faţa pământului. Acesta a proiectat şi coordonat construirea celor mai mari cartiere ale Capitalei, dar a fost şi cel care a întocmit planurile pentru edificarea magazinului universal Unirea. 
 
Consemnările apar în  Analele Sighet 10: Anii 1973-1989: Cronica unui sfarsit de sistem, comunicari prezentate la Simpozionul de la Memorialul Sighet (5-7 iulie 2002), Editor Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, 2003. Memorialul Sighet a publicat pe site-ul instituţiei, fondată de Ana Blandiana şi Romulus Rusan, un extras din aceste mărturii:
 
Am o profesie splendidă, care în anii de totalitarism a fost supusă unor profunde umilinţe.

Lucram ca arhitect în cel mai mare institut de proiectare din ţară, „Proiect-Bucureşti“. Aproape 2.000 de arhitecţi, ingineri, proiectanţi şi desenatori eram subordonaţi direct primarilor comunişti care s-au perindat: Dincă, Cioară, Pană, Olteanu. Cu fiecare an care trecea, ne-am transformat în sclavii ambiţiilor tot mai aberante ale „genialului arhitect Ceauşescu“
.
Primul meu contact direct cu Ceauşescu a fost la prezentarea machetelor şi planurilor pentru marele magazin universal „Unirea“, obiectiv pe care l-am proiectat în calitate de autor şi şef de proiect complex în anii 1973-1974.
 
După ce am studiat temeinic aproape tot ce se proiectase în materie de magazine universale în întreaga lume, după ce împreună cu colectivul meu am redactat planurile, faţadele, secţiunile şi o machetă la scara 1/200 m-am înfăţişat, însoţind pe primar, ministrul comerţului, Nicolae Bozdog, şi arhitectul şef al Capitalei, Tiberiu Ricci, în cabinetul de lucru al lui Ceauşescu din clădirea C.C. al. P.C.R., actualul sediu al Senatului. 
 
Prezentarea machetelor a devenit obligatorie
 
Dorind să explic într-un limbaj limpede, profesional ce reprezintă planşele afişate acolo, am constatat, cu stupoare, că Ceauşescu nu înţelegea absolut nimic, fiind incult, şi nefiind pregătit să descifreze ce înseamnă un plan, o secţiune sau o altă planşă desenată; astfel că, permanent, se rotea cu indicaţiile sale numai în jurul machetei.

În acea perioadă, pentru orice investiţie din România din toate domeniile, prezentarea machetelor a devenit obligatorie.

În Institutul „Proiect-Bucureşti“ s-a înfiinţat şi s-a dezvoltat de la an la an un atelier întreg specializat în machete care, împreună cu noi, autorii proiectelor, fabrica, contra cronometru, machete din polistiren la scara 1/1.000, 1/500, 1/200, 1/100 şi chiar la scara naturală 1/1 pentru toate obiectivele unicat şi ansamblurile ce se prezentau „sus“.

Ceauşescu a prins gustul de a schimba volume, trasee, rezolvări obiective arhitecturale şi de sistematizare, înarmat cu o baghetă telescopică lungă de circa 2 m, cu care jongla şi năştea „indicaţiile preţioase“, care erau notate pe loc în carneţelele tovarăşilor activişti şi miniştri răspunzători de investiţiile ţării.
 
Adevărate spectacole în aer liber
 
Când prezentările de lucrări se făceau la faţa locului, acolo unde urma să fie implantată o nouă investiţie, Ceauşescu dădea adevărate spectacole în aer liber.
 
De foarte multe ori, îmbrăcat în costume de culoare deschisă, pentru a se evidenţia, purtând permanent pe cap şapca tovărăşească, ce-i atesta apartenenţa la clasa muncitoare, Ceauşescu dădea agitat din mâini în dreapta şi în stânga, înconjurat de un cerc larg de auditori ce-i sorbeau indicaţiile.
 
Toţi activiştii purtau la ei permanent carneţele în care notau, nepierzând nici un cuvânt, tot ceea ce trasa Ceauşescu pe teren. Precipitaţi, redactau apoi în sediile partidului celebrele note ale Cancelariei C.C. al P.C.R., care ni se transmiteau nouă pentru îndeplinire.
 
De unde până unde a arătat el cu braţul întins
 
Sunt de notorietate unele confuzii de interpretare ale „indicaţiilor“, în care „martorii oculari“, activiştii de partid, reveneau după plecarea genialului conducător, pentru a stabili cu precizie de unde până unde a arătat el cu braţul întins să se amplaseze un combinat, de unde până unde să se demoleze un cartier al vechiului Bucureşti.

Slugărnicia întregului eşafodaj de partid comunist în faţa lui Ceauşescu i-a amplificat acestuia gustul de a dicta soluţii peste capul profesioniştilor, în cazul meu al arhitecţilor şi urbaniştilor ţării.
 
După ce am realizat personal câteva proiecte unicat importante, am fost promovat în funcţia de arhitect-şef al unui mare colectiv de arhitecţi, ingineri, proiectanţi şi astfel am avut prilejul să asist la circa 40 de prezentări de proiecte şi machete în faţa lui Ceauşescu, în intervalul 1977-1989.
 
Machetele investiţiilor bucureştene erau prezentate „sus“ de primarii Dincă, Cioară, Pană, Olteanu, de arhitecţii şefi al Capitalei, de miniştri şi de prototipul activistului de partid limitat, incult şi slugarnic, primul-vicepreşedinte al Primăriei Capitalei, tovarăşul Dumitru Necşoiu.
 
Noi, posesorii de diplomă de arhitect, nu eram invitaţi la aceste prezentări la înalt nivel decât pentru a scoate din încurcătură pe activişti, cărora adesea Ceauşescu le punea întrebări atât de neaşteptate încât aceştia, nefiind în stare să răspundă, apelau la noi.
 
Născut în Basarabia
 
Arhitectul Gheorghe Leahu s-a născut la 10 mai 1932, în capitala Basarabiei, Chişinău-România, astăzi Republica Moldova. Tatăl său, Theodor Leahu (1889-1970), un prosper om de afaceri şi proprietar, era fiul lui Gheorghe şi al Olimpiei Leahu, ţărani înstăriţi din satul Cegoreni (judeţul Orhei).
 
Mama, Ana Leahu (1904-1982), născută Luţcan, a avut talent artistic şi a publicat poezii în „Viaţa Basarabiei”. Provenea dintr-o familie de preoţi şi intelectuali, din satele Cucioaia şi Cubolta (judeţul Bălţi). Bunica maternă a viitorului arhitect, Xenia Halippa, era soră a marelui patriot şi om de stat basarabean Pantelimon Halippa (1883-1979), unul dintre făuritorii Marii Uniri cu România de la 1918.
 
Arhitectul Gheorghe Leahu este cel care a proiectat şi coordonat ansamblurile de locuinţe de pe Calea Văcăreşti, Bd. Brâncoveanu, Bd. Metalurgiei, Şos. Olteniţei, Şos. Giurgiului.
 
A răspuns de sistematizarea întregului cartier Berceni, şi a îndrăznit să se opună demolării Mănăstirii Văcăreşti. La începutul anului 1985, împreună cu echipa sa, a făcut eforturi imense pentru a convinge autorităţile de valoarea inestimabilă a monumentului. Din păcate, nu a reuşit să-l salveze.
 
În 2003 a primit titlul de cetăţean de onoare al Sectorului 4. Albumele sale, Bucuresti – arhitectură şi culoare, Lipscanii – centrul istoric al Bucureştilor, Bucurestiul disparut, Distrugerea Manastirii Vacaresti, Bucuresti – portretul unui oraş, Bucuresti – “Micul Paris”, urmăresc îndeaproape devenirea istorică a Bucureştilor prin zeci de acuarele emblematice, câteva surprinzând şi  cadre familiare din Berceni
 
Vă mai recomandăm şi:
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările