Tradiţii de Izvorul Tămăduirii, ziua când se sfinţesc apele. Semnificaţia sărbătorii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este închinată Maicii Domnului FOTO crestinortodox.ro
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este închinată Maicii Domnului FOTO crestinortodox.ro

Creştinii ortodocşi sărbatoresc în vinerea din Săptămâna Luminată Izvorul Tămăduirii, care în acest an pică în ziua de 29 aprilie. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului şi aminteşte de una dintre minunile acesteia.

În fiecare an, în prima vineri după Paşte, creştinii ortodocşi sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Este marele praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în mântuirea oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Conform legendei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon va cauta în apropiere un izvor, dar nu va găsi. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi". 

Leon va face ascultare şi astfel va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spăla faţa cu această apa, iar orbul va începe să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lânga acel izvor o biserică. 

Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apa din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe. Credincioşii care merg la Istanbul(numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde există izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

Legăminte solemne

În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil. Profesorul Ion Ghinoiu menţionează în lucrarea sa "Sărbători şi obiceiuri româneşti" că în unele zone etnografice, ceremonia se repetă anual, la aceeaşi dată, până la intrarea în joc a “fetelor însurăţite şi băieţilor înfârtăţiţi”. Persoanele legate, veri, văruţe, surate, frati de cruce etc., se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii.

După încheierea solemnă a legământului, copii şi apoi oameni maturi îşi spuneau până la moarte „surată“, „vere“, „fârtate“, „verişoară“ şi se comportau unul faţă de altul ca adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiau în cele mai grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.

Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii nu are o dată fixă, fiind prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată, adică vinerea care urmează după Paşte.

În această zi, credincioşii merg la biserică pentru a lua Agheasmă Mică, apă sfinţită ce poate fi băută tot anul, spre deosebire de Agheasma Mare, de la Bobotează, care poate fi băută timp de numai 8 zile.

Apa sfinţită de Izvorul Tămăduirii este luată de credincioşi pentru vindecarea de bolile sufleteşti şi trupeşti. 

Pelerinaj la crucea care “creşte”

În Bărăgan, Schitul Crucea de leac din satul Coslogeni devine în fiecare an, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, loc de pelerinaj pentru sute de credincioşi din ţară. Locul şi-a câştigat faima datorită unei cruci de piatră despre care se spune că este făcătoare de minuni şi care "creşte".

În dimineaţa marii sărbători creştine, după oficierea Sfintei Liturghii, are loc sfinţirea apei (Aghiasma mică), la fântâna din curtea lăcaşului de cult ce poartă hramul Izvorul Tămăduirii. Aici, credincioşii vin tot timpul anului pentru a lua apă sfinţită care îi fereşte de boală. Numele mănăstirii vine de la o veche cruce din piatră numită Crucea de Leac. Cu timpul, s-a zvonit că e făcătoare de minuni. Chiar în inscripţia ei se spune că este o cruce „sfântă şi de viaţă făcătoare“.

Vă recomandăm să citiţi şi:

LIVE TEXT | Război în Ucraina. Noi explozii la Odesa. O dronă spion a fost doborâtă deasupra mării. Ucrainenii ar fi distrus o altă navă militară rusă

Un expert român explică schimbarea tacticii NATO în privinţa Rusiei. „Washington nu mai ia în serios discursul nuclear al Moscovei”

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite