Tradiţii în aprilie, luna când se fac ritualuri pentru spor. De ce se scot vitele noaptea la iarbă şi li se pune usturoi în corn

În credinţa satului românesc, luna aprilie înseamnă timp favorabil prielnic holdelor şi turmelor de vite. În această perioadă continuă semănăturile de primăvară, se tund oile înainte de a fi urcate la munte, se construiesc sau se repară ţarcurile şi oboarele pentru vite. În această lună se sădesc puieţi, se altoiesc, se seamănă legume, trifoi, lucernă, ovăz, porumb, se dă treptat nutreţ verde vitelor.

Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi secetos pentru semănături, conform prezicerilor din tradiţia populară, aprilie anunţă sărăcie, recolte slabe. Dacă vremea este frumoasă şi călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu îngheţuri, iar vara va fi furtunoasă. Luna aprilie se numeşte în tradiţia populară Prier, deoarece se consideră că aceasta perioadă din an era foarte prielnică pentru orice tip de activitate. Totuşi, în unele zile, vremea putea provoca pagube, iar când temperaturile erau scăzute şi cu vânt uscat, luna aprilie era denumită în popor Traistă-n Băţ.

„Conform tradiţiei populare, luna aprilie se mai numeşte şi „Prier”. Această denumire populară a lunii aprilie provine de la verbul “a prii” şi înseamnă timp prielnic pentru semănături ori lucrări în gospodărie. Totodată, în aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma. Astfel,  dacă în luna aprilie este vreme posomorâtă şi rece, atunci în luna mai va fi vreme frumoasă şi călduroasă, iar vara cu furtuni”, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi.

Redenumită după numele împăratului Nero

Aprilie, ca şi celelalte nume oficiale ale lunilor, e de origină slavo-greacă, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. Este posibil ca această lună să se fi numit iniţial ''aphrilis'', nume ce deriva din Afrodita, zeiţă din mitologia greacă.
 

În timpul romanilor, Nero a redenumit ''Aprilis'' (aprilie) — ca ''Neroneus''. Înainte de anul 700 î.Hr., luna aprilie era a doua lună a anului în calendarul roman şi avea 29 de zile. După ce Iulius Cezar a introdus calendarul iulian în 45 î.Hr., luna aprilie avea 30 de zile şi devenea a patra lună a anului.

Se ung ferestrele cu usturoi

În ajunul sfântului Gheorghe, pe 22 aprilie, la sate au loc o serie de ritualuri pentru spor în casă şi pentru alungarea strigoilor. Astfel, pentru apărare, vitele se rourează(se scot noaptea la iarbă), li se pune tămâie, usturoi în corn. De asemenea, pentru alungarea duhurilor rele se pun brazde cu rugi la uşi şi se ung ferestrele cu usturoi. Gospodinele scot obiectele cu care ţes să răsară soarele pe ele pentru a avea spor.

Se tocmesc ciobanii la stâne

În următoarea zi, pe 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe se fac previziuni meteorologice. Dacă plouă de Sf. Gheorghe, va fi an mănos, dacă pică în sec (post) va fi laptele slab. În trecut, oamenii se scaldau dimineaţa în râu, se spalau cu rouă, se cântăreau, se urzicau şi beau vin roşu pentru a fi sănătoşi şi vioi tot anul. Tot în această zi se tocmesc ciorbanii la stâne şi se pun crengi de fag la sâlpul porţii pentru apărare de rău şi belşug în casă. Gunoiul pus la pomi îi ajută la rodire, iar în grădini se seamănă busuioc pentru noroc şi dragoste.