Sfântul sărbătorit pe 29 februarie, din patru în patru ani. Legenda lunii care are o zi în plus în fiecare an bisect
0
Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe 29 februarie pe Sfântul Ioan Casian, unul dintre cei mai mari iniţiatori ai vieţii monahale din Occident. Puţină lume ştie că Ioan Casian s-a născut în Dobrogea. În Biserica Ortodoxă, ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Casian este 29 februarie în anii bisecţi.
Despre anul bisect scrie Tudor Pamfile în “Sărbătorile la români”, Ed. Saeculum I.O, Bucureşti, 1997. Acesta notează o legendă care există în tradiţia populară românească, cea a lunii februarie şi a sfântului Casian. De ce are luna februarie câte 29 de zile la fiecare patru ani?
Odată Sfântul Casian (cu hramul la 29 februarie) s-a dus la Dumnezeu şi a început să se plângă Mântuitorului că oamenii nu-l cinstesc şi pe dânsul, cum îi cinstesc pe ceilalţi sfinţi. Dumnezeu îl întrebă însă:
- Ai făcut vreo faptă bună în lumea asta? Ceilalţi sfinţi au făcut multe fapte bune şi de aceea au câte o zi de ţinere.
Nesfârşind încă vorba, iată că vine acolo Sfântul Nicolae, ud leoarcă.
- Sfinte Nicolae, îl întreabă Dumnezeu, de ce eşti ud?
- Uite de ce, răspunse sfântul. Din pricina vântului mare, era gata-gata să se înece o corabie; cum am văzut-o, m-am aruncat în apă şi am scăpat-o de primejdie, iar pe oamenii ei, de la moarte.
Atunci Dumnezeu se întoarse către Sfântul Casian şi îi zise:
- Auzi cum fac fapte bune cei care au ţinere? Fugi de-aici şi la fiecare 4 ani să vii şi tu o dată. Şi de-atunci, luna februarie are câte 29 de zile la fiecare patru ani.
Ce este anul bisect?
În realitate, scrie Tudor Pamfile, anii bisecţi sunt anii în care luna februarie este de 29 de zile în loc de 28 de zile, iar anul are 366 de zile în loc de 365 de zile. Ziua suplimentară necesară o dată la 4 ani, este pentru a corecta diferenţele calendaristice, deoarece anul calendaristic are în realitate 365 de zile şi aproximativ 6 ore.
Totodată, anii de care ne folosim pentru a exprima datele trebuie să se compună dintr-un număr exact de zile, în caz contrar existând situaţia ca o aceeaşi zi să aparţină în acelaşi timp atât anului ce se termină, cât şi anului care începe. Fără această zi suplimentară, anotimpurile ar începe să se plaseze faţă de calendar, astfel încât în aproximativ 700 de ani, luna iulie ar fi o lună de iarnă în emisfera nordică.
Regula exactă din calendarul Gregorian este că un an este an bisect dacă este divizibil cu 4, exceptând cazurile când este divizibil cu 100 fără a fi divizibil cu 400. Urmând această regulă, durata medie a anului calendaristic este de 365,2425 zile care este o aproximaţie destul de bună, dar nici ea exactă.
Câteva exemple pentru a înţelege mai bine această regulă:
• ani bisecţi : 1872, 1912, 1960, 2008, 2012, 2016, ...
• excepţii de la regula de bază (nu sunt bisecţi): 1800, 1900, 2100, 2200...
• sunt totuşi ani bisecţi: 2000, 2400, 2800 ...
Prieten cu Ioan Gură de Aur
Conform scrierilor teologice, sfântul Ioan Casian a fost prieten bun cu doi mari sfinţi ai Bisericii – Ioan Gură de Aur şi Papa Leon cel Mare, la cererea căruia a scris „Despre întruparea Domnului”, un tratat de condamnare a ereziei nestoriene. Mai mult, experienţa sa monahală în pustia Egiptului, cele două opere - „Aşezămintele mănăstireşti”, în 418, şi „Convorbirile duhovniceşti”, în 420 – stau la baza monahismului apusean.
Sfântul Ioan Casian s-a născut în jurul anului 360, în provincia romană Scythia Minor (Dobrogea de astăzi). Satul natal era situat în partea apuseană a teritoriului care aparţinea de cetatea Histria, cea mai veche colonie grecească de pe ţărmul Mării Negre.
Parcursul vieţii sale este unul deosebit de interesant: călugărit la Betleem, a ucenicit 14 ani pe lângă marii asceţi ai pustiului egiptean, a fost hirotonit diacon de Sfântul Ioan Gură de Aur, iar ultimii ani ai vieţii şi i-a petrecut în Marsilia, scrie ziarul Lumina.
Model de viaţă călugărească
Prin lucrările sale a oferit publicului galo-roman modelul răsăritean de viaţă călugărească, câştigând pentru totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus, prin încorporarea învăţăturii lui în regula benedictină. Pe la vârsta de 18 ani, însoţit de sora sa mai mică şi bunul său prieten, Gherman, părăseşte ţinuturile natale pentru a merge în Palestina. Aici, toţi trei vor îmbrăţişa calea monahismului: sora lui Ioan la o mănăstire de maici, iar cei doi prieteni la o mănăstire de călugări de lângă Betleem.
În oraşul Marsilia va înfiinţa două mănăstiri: una de călugări, în partea de sud a Marsiliei, de cealaltă parte a portului, care avea să devină celebra abaţie „Saint-Victor" (numită astfel după un martir din Marsilia din secolul III), şi una de călugăriţe, în oraş, cunoscută sub numele de „Saint-Sauveur".
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
