Reguli esenţiale pentru pasionaţii de jocuri de noroc. Ce e interzis să faci când ai pierdut la poker

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Un comportament civilizat nu trebuie să lipească nici la jocurile de societate FOTO Shutterstock
Un comportament civilizat nu trebuie să lipească nici la jocurile de societate FOTO Shutterstock

Şi când joacă sau se joacă, orice persoană trebuie să-şi controleze gesturile şi să adopte un comportament civilizat. Chiar dacă este vorba despre relaxare, nimeni nu trebuie să fie necioplit, să recurgă la scandal dacă pierde sau să ignore regulile jocului. Pentru a fi o companie plăcută, trebuie să se ţină cont de codul bunelor maniere.


“Bineînţeles, prima condiţie e să respectam strict regulile jocului. La ruletă de exemplu, s-au stabilit reguli ce domină jocul cu precizie şi ne ajută să rezolvăm toate situaţiile posibile. De exemplu, în rummy, trebuie să explici jucătorului socoteala punctelor necesare pentru etalarea cărţilor, bonificaţiile pentru hand-rummy, pentru flush şi pentru flush-royal. În aceste jocuri cu variante se cade să precizăm totul cu exactitate înainte, pentru a evita o situaţie care ar genera discuţii sau chiar dispute la sfârşitul jocului. Jucăm pentru a ne juca şi nu pentru a câştiga!”, scrie Aurelia Marinescu cu lucrarea “Codul bunelor maniere astăzi”.

Cele mai importante reguli care trebuie respectate:

1. Fiecare dă ce are mai bun în el pentru a ajunge la victorie şi este perfect normal ca în competiţii, febra să fie aceeaşi pentru toată lumea, de la jocurile cele mai simple, până la cele mai complexe. Dar există un singur câştigător, sau o singură echipă câştigătoare, adevăr la mintea cocoşului, a cărui ignorare îi face pe cei care pierd să se manifeste dezagreabil. E normal să pleci de la masa de joc bine dispus, să câştigi fără manifestări ostentative şi această atitudine ar trebui să fie o regulă pentru toată lumea. 

"Impasibilitatea nu este cerută la toate jocurile la fel de sever ca la poker, unde a devenit proverbială, dar calmul, atunci când câştigi sau pierzi e un semn de autocontrol indispensabil. Toate jocurile, cuexcepţia şahului, sunt mai mult sau mai puţin supuse hazardului, fie că acesta este simbolizat de zaruri,de cărţi sau de o minge care se rostogoleşte. La unele jocuri, norocul este singurul criteriu. În altele,sunt necesare inteligenţa, prezenţa de spirit şi atenţia", notează Aurelia Marinescu.

2. Miza jocului se stabileşte în funcţie de împrejurări şi de parteneri. Majoritatea jocurilor de hazard îşi pierd orice interes dacă nu au măcar un câştig simbolic. În schimb, la jocurile care ne solicit inteligenţa şi perspicacitatea, miza poate să lipsească. Ea trebuie însă să fie întotdeauna adaptată condiţiilor materiale ale partenerului. Un jucător bogat sau căruia îi place gustul riscului nu trebuie să propună mize la care celalalt jucător nu poate face faţă.

3. Dacă am pierdut, dacă şansa ne-a ocolit cu încăpăţânare, nu e decât o soluţie: datoriile de joc sunt datorii de onoare. E inutil să-l deplângi pe cel care a pierdut, deoarece s-a expus singur. E preferabil, într-adevăr, să te gândeşti înainte de a juca o sumă mare, decât să regreţi mai târziu.

4. Este incorect să întrerupi jocul în momentul în care câştigi. Înseamnă să iei partenerului orice şansă dea-şi lua revanşa la următorul joc. Dacă nu poţi să-ţi permiţi să pierzi, nu trebuie să te apropii de o masă de joc.

5. Marea majoritate a jocurilor de societate sunt, în prezent, jocurile de cărţi. Se utilizează totdeauna jocuri noi sau bine întreţinute. Cărţile pătate, rupte, cu colţurile îndoite sunt nu numai inestetice dar au şi semne caracteristice care permit unora să le recunoască, de unde rezultă un avantaj neloial faţă de cei care nu le cunosc.

"Nu loviţi masa cu pumnul!"


6. Nu aveţi voie să trântiţi cărţile, să loviţi masa cu pumnul, să faceţi glume proaste, sau să va ridicaţi pentru a da mai multă forţă aruncării victorioase a unui careu de aşi.

7. De asemenea, nu veţi face niciun fel de semne pentru a da informaţii partenerului, deoarece toate acestea sunt necinstite.

8.  Nu este nevoie,desigur, să păstrăm o tăcere religioasă în timpul jocului de cărţi, dar nici să lăsăm conversaţia să ajungă pe prim plan şi jocul pe al doilea.

9. Dacă se naşte o discuţie, ea trebuie să fie scurtă şi purtată pe un ton neutru.

10. Un spectator care nu joacă nu este neapărat un purtător de noroc - jolly-joker. El poate să urmărească o partidă, dar - se înţelege de la sine se va abţine de la orice comentarii sau sfat. Dacă dă informaţii pe care ceilalţi nu le au, trebuie exclus imediat.

11. A juca în public, necesită un control permanent asupra reacţiilor noastre nervoase. Nu lăsăm să ni se vadă bucuria sau teama, deoarece aceasta trădează lipsa stăpânirii de sine. Chiar dacă tocmai ne-am pierdut ultimul leu, trebuie să ne păstrăm calmul, deoarece este singurul capital care ne-a mai rămas. Dacă suntem jucători pasionaţi, ne ferim ca, indiferent de ocazie, să propunem "o partidă".

"Jocul nu se întrerupe!"

12. Dacă jucăm la cineva acasă, acesta va asigura băuturile răcoritoare, cafeaua, biscuiţii şi ţigările. Totul va fi aşezat pe măsuţe, alături de masa de joc. Aceste gustări nu trebuie, totuşi, să devina scopul principal al întâlnirii. Un bun jucător nici nu le apreciază, pentru că a venit să joace, nu să mănânce şi jocul îl acaparează complet. Este motivul pentru care nu ai voie să impui pauze în timpul jocului pentru a schimba un disc sau a discuta despre vreme sau politică.

13. Jocul nu se întrerupe sub nici un motiv,deoarece rişti şi să-i deranjezi pe cei pasionaţi. Când ţi se propune să participi la un joc, îţi vei rezerva toată seara în acest scop şi vei sta cât stau şi ceilalţi invitaţi.

14. Când primeşti cu regularitate prieteni pentru a juca trebuie să te străduieşti să aduni parteneri de forţe egale.

15. Când se joacă pe bani, vom invita persoane cărora le place să rişte şi care dispun de mijloace financiare sensibil egale. Când se joacă mai des într-o casă, a participa la cheltuielile pe care le face gazda e o dovadă de bun simţ.

Normele comportamentului civilizat, o carte de succes

Pretutindeni în lume, cărţile care ne învaţă normele comportamentului civilizat se bucură astăzi de un imens succes. “Codul bunelor maniere astăzi” nu face excepţie: la douăzeci de ani de la apariţie s-a vândut în peste 300.000 de exemplare.
Scris cu inteligenţă, deplin adaptat uzanţelor moderne occidentale şi totodată celor româneşti, Codul este un veritabil bestseller naţional.

În urma extraordinarului succes al cărţii, autoarea, Aurelia Marinescu(licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română), a fost invitată să vorbească la radio şi la televiziune, să dea interviuri, să scrie în reviste de mare tiraj pe tema comportamentului civilizat, să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti.

Vă recomandăm şi:

De ce e bine să fim politicoşi când angajăm o menajeră. Ce nu trebuie să-i spui niciodată femeii care face curăţenie

De ce nu trebuie femeile să ţină genunchii depărtaţi când se aşază. Lista completă a „greşelilor la masă“ din Codul Bunelor Maniere

Bărbaţii şi bunele maniere: „Domnul nu se împrumută decât în cazuri extreme şi niciodată de la o femeie“

Codul bunelor maniere la masă, capcane de evitat: „Nu se înmoaie pâinea în supă şi nici în sos, gogonelele se iau cu mâna pentru a nu face un duş comesenilor!”





 

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite