Profesoara care a învăţat lecţia de la elevii săi. Ivona Munteanu: „Copiii din mediile vulnerabile sunt extraordinar de generoşi sufleteşte“

Profesoara care a învăţat lecţia de la elevii săi. Ivona Munteanu: „Copiii din mediile vulnerabile sunt extraordinar de generoşi sufleteşte“

Ivona Munteanu spune că pentru ea a fi dascăl este o sărbătoare FOTO Facebook/Ivona Munteanu

Profesoara Ivona Munteanu vorbeşte despre experienţa de a preda într-o localitate defavorizată, unde a întâmpinat numeroase obstacole, dar a avut parte şi de elevi care i-au predat lecţia generozităţii şi a sincerităţii.

După ce a lucrat vreme de zece ani în mediul privat, Ivona Munteanu (37 de ani) s-a reorientat către învăţământ, convinsă că doar educaţia poate provoca schimbări reale în România. A ajuns, prin intermediul programului Teach for Romania, în comuna Budeşti, din Călăraşi, unde a înţeles cât de greu le este copiilor din medii defavorizate să facă progrese în ce priveşte şcoala. Acea experienţă a învăţat-o că succesul în învăţământ este strâns legat de capacitatea dascălului de a se adapta la nivelul şi nevoile elevilor, de relaţia pe care o construieşte cu aceştia şi de curajul de a accepta că inclusiv el mai are multe cunoştinţe şi abilităţi de deprins.
 

„Weekend Adevărul“: De ce aţi ales să vă alăturaţi echipei Teach for Romania?
Ivona Munteanu
: M-am înscris în program în 2015.  Lucrasem înainte în domeniul IT şi în publicitate, însă îmi doream să găsesc o profesie cu sens, să simt că rămâne ceva semnificativ din munca mea. Organizaţia Teach for Romania a fost alegerea perfectă, pentru că am întâlnit mulţi oameni extraordinari care m-au sprijinit. 

 
Ivona Munteanu, alături de echipa Teach for Romania FOTO Facebook/Ivona Munteanu
 
Ce înseamnă pentru un dascăl dedicat meseriei viaţa la catedră?
Cred că e o experienţă subiectivă. Ca educator, consider că ai un rol imens în viaţa elevilor, iar acest gând mă responsabilizează. Ştim deja, copiii învaţă mai puţin din discursurile pe care le transmitem, cât din cine este profesorul ca persoană. Copiii te absorb, cu valorile tale, cu felul în care îţi gestionezi şi manifeşti emoţiile, nemulţumirile, cu echilibrul, căldura şi verticalitatea pe care le transmiţi. Îmi doresc să fiu pentru elevi cea mai bună versiune a mea, în fiecare zi. E o profesie teribil de grea şi nespus de frumoasă. Chiar dacă nu ai acces la frumuseţea ei în fiecare zi, mici miracole se petrec des sub ochii noştri în clase şi, când le trăieşti, te simţi răsplătit cât pentru toate momentele în care ai crezut că nu ajungi cu ei unde visezi să fii.

„Copiii care nu-şi pierd vremea cu false politeţuri“

Aţi predat timp de doi ani în Budeşti, v-a luat prin surprindere realitatea acelei comune defavorizate?
Da, pentru că eu venisem foarte motivată, cu exigenţe foarte mari de la mine, dar  realitatea din clasă m-a descurajat adeseori. Aveam multe momente de îndoială cu privire la abilităţile mele de profesoară, tindeam să dau vina exclusiv pe mine pentru progresele foarte mici ale elevilor. Venisem cu idealuri mari şi ceea ce obţineam, de fapt, părea departe de ceea ce visasem. Mi-a luat timp să-i cunosc bine pe elevi şi pe părinţii lor şi să înţeleg că aveau o viaţă foarte grea şi că progrese, care în contextul meu păreau mărunte, în contextul lor de viaţă erau un fel de paşi pe Lună. M-au ajutat foarte mult comunitatea Teach for Romania, colegii de şcoală, familia. 

Copii fericiţi, alături de dascălii lor FOTO Facebook/Ivona Munteanu
 
Ce aţi învăţat din această experienţă?
Copiii din mediile vulnerabile sunt extraordinar de generoşi sufleteşte atunci când i-ai câştigat. Şi, în special copiii din comunităţile rome, îţi transmit un feedback foarte cinstit – ştii pe loc când i-a captivat ora şi învaţă cu adevărat şi când nu ai reuşit să o faci relevantă şi pe înţelesul lor. Nu-şi pierd vremea cu false politeţuri. Iar când te plac şi învaţă de la tine, te copleşeşc cu dragoste. Am avut parte de multe emoţii frumoase acolo, dincolo de dificultăţi. Mă gândesc la ei cu mult drag. Copiii aceia m-au învăţat meserie şi m-au făcut un om mai bun.

Cum să-ţi cucereşti elevii 

Putem vorbi de o reţetă a succesului în învăţământ?
Nu. Personal, nu cred într-o reţetă universală a succesului. Fascinant în această profesie e faptul că trebuie să te adaptezi şi să înveţi continuu despre tine şi despre elevi. Nicio situaţie nu seamănă cu o alta. Pot să predau o lecţie la o clasă şi să iasă extraordinar, iar aceeaşi lecţie, la o altă clasă, să nu-i pună pe gânduri pe elevi, deşi eu sunt aceeaşi. Succesul depinde foarte mult de cum te adaptezi nivelului şi nevoilor copiilor, de cum îţi creezi relaţia cu ei, de cât de mult îţi pasă de fiecare dintre ei şi cât timp investeşti pentru a-i cunoaşte. Şi, desigur, succesul îl stabileşti în funcţie de obiectivele pe care ţi le-ai propus. Uneori, e un succes şi faptul că un elev care scria dezordonat, fără structură, începe să scrie texte organizate în paragrafe. Pentru el poate a fost un efort semnificativ, iar din acel mic succes îşi ia încrederea să treacă la nivelul următor.
 
Pe de altă parte, e important să te cunoşti foarte bine, ca profesor, şi să ştii să-ţi valorifici punctele forte, dar şi cum să te raportezi la eşec şi să fii dispus să lucrezi cu tine la ceea ce nu funcţionează. E important să accepţi că mai ai de lucru şi că mai ai tehnici de deprins. Cred, de asemenea, că e important să acceptăm şi faptul că nu orice zi e un succes şi asta nu e un capăt de lume, câtă vreme îţi asumi cu responsabilitate propriul proces de învăţare. Nu cred în metode active cu orice preţ, cred că jocul e necesar, dar nu neapărat oră de oră. Uneori e nevoie de linişte, de reflecţie, de activităţi care dezvoltă gândirea fără să amuze cu orice preţ. Mai important mi se pare să le dăm structură, să aplicăm nişte paşi coerenţi în lecţie, să-i ajutăm să vadă relevanţa a ceea ce învaţă, să le oferim contexte în care să exerseze colaborarea, dar şi să comunicăm pe limba lor. Nu-mi propun să folosesc o metodă anume, alegerea metodei vine după ce mi-e clar ce urmăresc să obţin. 
 
Ce calităţi n-ar trebui să-i lipsească unui dascăl?
Empatie reală pentru oameni, poftă de a învăţa – nu poţi stârni pasiunea pentru educaţie dacă nu eşti tu însuţi pasionat –, capacitate ridicată de reflecţie şi de a învăţa din greşeli, cinste şi  responsabilitate. 
 
Ivona Munteanu spune că pentru ea a fi dascăl este o sărbătoare FOTO Facebook/Ivona Munteanu

Puterea de a o lua zilnic de la capăt

Ce sfat le-aţi da tinerilor care îşi doresc să urmeze o carieră în învăţământ?
E nevoie de o motivaţie ridicată pentru a face faţă nenumăratelor momente în care simţi că e insuportabil de dificil totul, de la multele hârtii, la managementul clasei, la motivarea elevilor, la relaţia, uneori dificilă, cu părinţii. Dar motivaţia nu e de ajuns. Trebuie curaj pentru a cere ajutorul când dai de greu, ai nevoie de o comunitate de oameni interesaţi de educaţie pe care să te sprijini, puterea să o iei de la capăt zilnic, chiar şi atunci când simţi că nimic nu iese bine la clasă, că nu se leagă lucrurile cum ţi-ai dori. Îndrăzneală să vadă şi jumătatea plină a paharului, chiar dacă sunt zile în care tot ce ai în pahar, poate, e un zâmbet de la un elev în care s-a aprins o scânteie de la lecţia ta. Dar sunt şi multe zile în care ştii clar că munca ta contează, iar momentele acelea sunt copleşitor de frumoase. 
 
Clubul de lectură FOTO Facebook/Ivona Munteanu
 
Din toamna anului 2018 sunteţi moderatoare în cadrul Clubului Fanbook de la Humanitas Cişmigiu. Mai sunt copiii atraşi de lectură şi ce beneficii au pentru ei întâlnirile cu scriitori? 
Cu siguranţă, da, copiii sunt atraşi de lectură. E important să le oferim biblioteci în clase,  să iniţiem discuţii în jurul cărţilor, să-i lăsăm să renunţe când nu li se potriveşte o carte, dar să-i sprijinim până descoperă cărţile pe gustul lor. În cadrul Clubului Fanbook, copiii citesc o carte pe lună, apoi ne întâlnim şi facem jocuri, dezbateri, activităţi pe marginea textelor citite. Întâlnirile cu scriitorii îi captivează de fiecare dată. Ajută, clar, şi e fascinant ce întrebări isteţe pun copiii şi cât de atent citesc. În plus, scriitorii pe care îi invităm sunt foarte autentici, umani şi mută discursul despre cărţi din zona fracului cu papion, cum se predă uneori literatura în şcoală, înspre bucuria nepretenţioasă a unei întâlniri între prieteni. Cred că e reconfortant pentru elevi să citească şi doar de drag, nu pentru a identifica figuri de stil în text sau idei principale, şi să fie provocaţi să se gândească la propriile lor situaţii de viaţă, plecând de la personaje.
 
Ivona Munteanu este profesor de limba română la Fundulea, Călăraşi FOTO Facebook/Ivona Munteanu
 
CV IVONA MUNTEANU 
 
Moderează un club de lectură pentru copii
Numele: Ivona Munteanu
Studiile şi cariera: 
  • A absolvit, în 2006, Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.  
  • Este alumnă a programului Teach for Romania şi face parte din echipa de moderatori ai podcastului „Educonect, sprijin şi încredere pentru profesori“. 
  • Este moderatoare a clubului de lectură Fanbook Gimnaziu, desfăşurat la Humanitas Cişmigiu. În prezent, este profesoară de Limba şi Literatura Română la Liceul Tehnologic Nr. 1 din oraşul Fundulea, judeţul Călăraşi. 
Locuieşte în: Bucureşti
 
Vă mai recomandăm şi: 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările