Prof. univ.dr. Nicolae D.Cornăţeanu, un geniu al agriculturii, personalitatea lunii februarie la Muzeul Dunării de Jos

În cadrul Proiectului ”Mari personalităţi călărăşene”, Muzeul Dunării de Jos prezintă ”Personalitatea lunii februarie – Prof. univ. dr. Nicolae D. Cornăţeanu”, un geniu al agriculturii româneşti.

S-a născut la 22 februarie 1889, la Călăraşi (în unele înscrisuri la 23 februarie 1899), iar clasele primare le-a urmat în oraşul de pe malul Borcei, după care Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (absolvită în 1923). A obţinut burse de studii la şcolile superioare de agricultură din Austria, Elveţia (Secţia agricolă a Politehnicii din Zürich; Uniunea plugarilor elveţieni din Burgg), Germania şi S.U.A.  Doctor în ştiinţele agricole la « Hochschule für Bodenkultur » din Viena cu lucrarea « Importanţa şi rentabilitatea creşterii vitelor după reforma agrară din 1921 ». 

Activitate socio-profesională: a debutat în Învăţământul superior agronomic ca asistent la Catedra de economie rurală (1923); devine conferenţiar şi titular al catedrei în 1926 ; în 1928 îl găsim la conducerea Oficiului de Contabilitate Agricolă al Uniunii Camerelor Agricole.  La înfiinţarea ICAR, în anul 1929, primul său director, eminentul savant agronom Gh. Ionescu-Şişeşti l-a solicitat să ocupe postul de conducere a Secţiei de Economie Rurală, în acel timp echivalent cu gradul de profesor universitar. Între 1936-1937 a primit o bursă Rockfeller, studiind fenomenul economic din agricultura americană şi realizând o aprofundare în specializarea sa. 

În 1929 devine membru fondator al Ligii agrare fiind secretar general al acesteia până în 1936.  În calitate de membru al acestei formaţiuni a devenit deputat de Ialomiţa la alegerile din 1931. A deţinut şi funcţia de preşedinte al Societăţii Inginerilor Agronomi până în anul 1948.

A fost membru al Frontului Renaşterii Naţionale, secretar general al acesteia deţinând şi funcţia de ministru al agriculturii în perioada 1939-1940. După 1944 a continuat să activeze în învăţământul universitar agronomic, de unde va fi epurat în 1948 când este arestat fără niciun act de acuzare.  Începând cu 1955 este reîncadrat la Secţia de documentare a Ministerului Agriculturii fiind totodată şi colaborator extern al Institutului de Cercetări Agronomice şi a celui de cercetări agricole de la Fundulea. În 1966 este ales membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agronomice şi Silvice.  A fost proprietar al moşiei Ghimpaţi (Dragoş Vodă). 

Opera : Importanţa contabilităţii agricole, Bucureşti, 1927 ; Adaptarea întreprinderilor agricole la condiţiile economice actuale,   [s.l.], 1928 ; Agricultura şi cooperaţia în Elveţia, [s.l.], 1928 ; Die Bedeutung und die Rentabilität der Viehzücht in Rumänien nach der Agrarreform, 1928 ; Organizarea exploatărilor agricole în România, [s.l.], 1929 ; Organizarea muncii în agricultură, [s.l.], 1929 ; Reforma agrară şi gospodăria noastră agricolă, [s.l.], 1930 ; Problema datoriilor agricole, [s.l.], 1930 ; Tractorul şi secerătoarea-legătoare în agricultura noastră, [s.l.], 1933 ; Cercetări asupra rentabilităţii agriculturii româneşti, [s.l.], 1935 ; Politica agrară a Statelor Unite ale Americii de Nord, [s.l.], 1936 ; Metode şi mijloace de finanţare a agriculturii, [s.l.], 1937 ; Intervenţia statului în domeniul agriculturii, [s.l.], 1939 ; Nevoile agriculturii româneşti, [s.l.], 1939 ; Politica agrară românească, [s.l.], 1943 ; Condiţiile de intensificare a agriculturii româneşti, [s.l.], 1944. 

S-a stins din viaţă în anul 1981, la Bucureşti (în unele înscrisuri la 23 octombrie 1977).