Prima vizită a regelui Carol I în Călăraşi. Istoric: A dormit într-o cameră aranjată turceşte, a inspectat băile din spital, iar la temniţă a făcut graţieri

Prima vizită a regelui Carol I în Călăraşi. Istoric: A dormit într-o cameră aranjată turceşte, a inspectat băile din spital, iar la temniţă a făcut graţieri

Regele Carol I

Două zile a stat la Călăraşi regele Carol I în prima sa vizită pe malul Borcei. A ajuns aici după ce a inaugurat podul de la Cernavodă, a mers pe jos prin oraş, a dormit într-o cameră aranjată turceşte în casa unuia dintre cei mai bogaţi oameni din Bărăgan şi a asistat la ora de franceză a unor copii de clasa a treia. La spital a inspectat băile, iar la temniţă a făcut câteva graţieri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Călăraşiul s-a îmbrăcat atunci în sărbătoare, iar gara fusese împodobită cu drapele, covoare şi verdeaţă. Regele a vizitat şi garnizoana, dar a inspectat şi debarcaderul.
 
Cea mai amplă prezentare a acestei vizite a fost făcută de Monitorul Oficial al României nr. 157 din 13 (25) octombrie 1890, document cercetat de prof. Nicolae Ţiripan, istoric şi fost şef al Arhivelor călărăşene. "Într-adevăr, era vorba despre prima vizită în calitate de rege (Carol I mai vizitase Călăraşii în 1866, când era domnitor al României), dar nu la ducere spre inaugurarea podului, ci la întoarcerea de la inaugurare, după cum rezultă din documentul de arhivă studiat", povesteşte prof. Ţiripan.
 
„Marţi, 9 octombrie, la orele 6 ½ seara, M.S. Regele împreună cu A.S.R. Princepele Ferdinand, însoţiţi de d. general Manu, preşedinte al Consiliului de Miniştri, de D. Lahovari, ministrul de externe şi de D. Marghiloman, ministrul lucrărilor publice, sosiră cu un tren special în gara Călăraşi, ce era împodobită cu drapel, covoare, verdeaţă şi înţesată de populaţia mai întregului oraş răspândită împrejurul ei şi prin stradele laterale, deşi noapte, alergaseră înaintea suveranului spre a-i arăta nespusa-i bucurie pentru că dânsul binevoise să viziteze capitala judeţului Ialomiţa.
 
Majestatea Sa, coborându-se din vagon, fu întâmpinat de prefect în capul autorităţilor locale. O gardă de onoare din regimentul 23 dorobanţi cu drapel şi muzică dete onorurile. Comandantul regimentului cu corpul ofiţeresc era aşezat la flancul drept al gărzii. Primarul oraşului după ce înfăţişă Majestăţii Sale, potrivit obiceiului, pâinea şi sarea, citi următoarea cuvântare:
 
                           <<Majestate,
Poporul călărăşean, vă întâmpină cu entuziasm.
Dânsul vă oferă, prin mine, pâinea şi sarea ca semn al deosebitei dragoste şi devotament ce păstrează către Tron şi Dinastie.
Fiţi binevenit în oraşul nostru, Sire, împreună cu A.S.R. Principele Moştenitor şi dorim să aveţi o plăcută amintire din timpul petrecut între noi, după cum şi noi cu multă nerăbdare şi bucurie am aşteptat pe Majestatea Voastră şi pe A.S.R. Principele Moştenitor.
Să trăiţi Majestate!
Să trăiască M.S. Regina!
Să trăiască A.S.R. Principele Moştenitor.>>
La aceste cuvinte, Regele răspunse arătând deplina-i mulţumire pentru călduroasa şi strălucita primire ce i se făcea.
D-nii senatori şi deputaţi ai judeţului, cum şi proprietarii şi comercianţii cei mai interesaţi veniseră asemenea pentru a depune respectuoasele lor închinăciuni la picioarele Capului Statului.
În salonul gării adăstau multe doamne din societatea cea mai aleasă, care fură prezentate Auguştilor vizitatori şi care le oferiră numeroase buchete de flori.
 
A plecat de la gară cu trăsura
 
După aceasta, Majestatea Sa şi Alteţa Sa Regală se suiră în trăsura ce li se pregătise încărcată de buchete, şi, în strigătele înflăcărate a mii de oameni, porni în pas, căci trăsura nu putea să meargă altfel, atât populaţia se îmbulzea împrejurul ei, la biserică unde ascultă un Te Deum, străbătând oraşul foarte frumos luminat.
 
Apoi, Majestatea Sa, împresurat de nenumăraţi cetăţeni ce-l salutau cu frenetice urale, se îndreptă spre casa D-lui Popescu (Marinache – n.ns. N.Ţ.), mare proprietar din judeţ, unde-şi luă cartierul.(subl.ns. N.Ţ.).
 
La orele 7 ½, se dete un prânz (mai degrabă, o cină, fiind seară –n.ns. N.Ţ.), la care au luat parte D-nii miniştrii, D. prefect, D. primar, D-nii senatori şi deputaţi ai judeţului ce se aflau în oraş, D. preşedinte al Consiliului judeţean, preşedintele tribunalului, proprietari şi comercianţi din cei mai însemnaţi, în total 40 de persoane.
Către sfârşitul mesei, primarul oraşului ţinu următoarea cuvântare:
 
                                   <<Majestate,
În numele orăşenilor mulţumim Majestăţii Voastre pentru deosebita onoare ce ne-aţi făcut de a veni în mijlocul nostru.
Cu mult dor ei au aşteptat pe Majestatea Voastră!
De când ca Domnitor al ţării aţi vizitat acest oraş, sunt acum 24 de ani, multe evenimente au trecut peste ţară.
Aceste evenimente au adăugat un nou şir de mărgăritare la Coroana ce încinge fruntea Majestăţii Voastre, mărgăritare care se datorează vitejiei şi înţelepciunii Majestăţii Voastre.
Neatârnarea şi Regalitatea sunt cele mai preţioase din aceste mărgăritare.
Cum vă găsiţi în mijlocul lor, cetăţenii călărăşeni au ocaziunea de a mulţumi  Majestăţii Voastre de tot ce aţi făcut pentru ţară şi mai cu seamă pentru oraşul nostru care, prin sprijinul Majestăţii Voastre, a fost înzestrat cu drumul de fier. (era vorba despre calea ferată Ciulniţa-Călăraşi, care lega oraşul nostru de capitala ţării – n.ns. N.Ţ.).
Să  trăiţi Majestate!
Să trăiască M.S. Regina!
Să trăiască A.S.R. Principele Moştenitor!>>
 
Îndată după acestea, Majestatea Sa răspunse:
 
<<Adevărat, 24 de ani au trecut de când n-am fost în Călăraşi şi cu atât mai mare este bucuria mea cu cât am putut veni împreună cu Moştenitorul Tronului, după serbarea pe Dunăre, în mijlocul Domniei Voastre, spre a mă convinge de dezvoltarea şi progresul oraşului, care va lua un nou avânt prin lucrările de pe Borcea (Se referea la operaţiunea de dragare a braţului Borcea – n.ns. N.Ţ.), care sper că în curând vor fi isprăvite.
 
Mulţumindu-vă de simţămintele ce ne exprimaţi şi de călduroasa primire ce ne-aţi făcut, închin acest pahar pentru prosperitatea frumosului şi bogatului judeţ Ialomiţa şi în sănătatea orăşenilor care ne-au dat dovezi netăgăduite de dragoste şi de credinţă.>>
 
 
Unanime urale şi strigări: Să trăiască Regele mulţi şi fericiţi ani, urmară toastul regal.
 
A urmat cuvântul generalului Manu, preşedintele Consiliului de Miniştri, peste care trecem, neavând legătură cu judeţul Ialomiţa şi oraşul Călăraşi, după care... „la orele 8 ½ o impunătoare manifestaţie veni înaintea localului primăriei, unde avusese loc prânzul.
 
Majestatea Sa, ieşind în balcon să o privească, D. Nicolau, unul din cei mai însemnaţi orăşeni, vorbi în numele cetăţenilor, arătând fericirea ce o simt că văd pe rege în mijlocul lor, sub a cărui domnie oraşul s-a ridicat aşa de sus, prin tot felul de îmbunătăţiri pe care le datoreşte puternicului sprijin al Majestăţii Sale. În urmă se făcu o măreaţă retragere cu facle.
 
A mers la cazarma regimentului de dorobanţi
 
După aceasta, ilustrul nostru Suveran şi Augustul său nepot au mers pe jos prin străzile cele mai importante, înconjuraţi de cei mai principali cetăţeni şi de mulţimea ce nu se săturase a-i privi şi de a-i aclama, iar la orele 10 ½ se retraseră la cartierul regal.
 
A doua zi, la orele 9 ½ dimineaţa, M.S. Regele şi A.S.R. Principele Ferdinand, însoţiţi de D. general Manu, preşedintele Consiliului, de D-nii miniştrii Lahovari şi Marghiloman, de D. general Barozzi, şeful Casei militare regale, de D. prefect şi de primarul oraşului, a mers la cazarma regimentului de dorobanţi, unde a fost primit de şeful regimentului, locotenent colonel Ionescu. Trupa, alcătuită dintr-o companie, având muzica şi ofiţerii regimentului la flancul drept, era aşezată în hala de exerciţii. După ce regele a trecut pe dinaintea frontului, trupa a executat mânuirea armelor, focuri şi câteva mişcări din şcoala de companie.
 
Regele apoi, a primit defilarea şi vizită cazarma, unde i-au fost prezentaţi toţi ofiţerii, cum şi magazia şi luându-şi ziua bună de la ofiţeri, mulţumi comandantului regimentului pentru frumoasa ţinută a trupei şi preciziunea cu care s-au executat toate mişcările.
 
A vizitat mai multe şcoli
 
De la cazarmă, Majestatea Sa merse la şcoala de fete, unde a fost primit de directoare, care a oferit buchete Regelui şi Principelui, de revizorul şcolar şi de profesoare; fetele au cântat imnul. Apoi, Suveranul a vizitat clasele unde a pus deosebite cestiuni şi, rămânând satisfăcut, a arătat D-nei directoare înalta sa mulţumire.
 
De la şcoala de fete, Suveranul merse la noua şcoală de copii a comunei, care nu este încă locuită, o cercetă cu deamănuntul şi rămase satisfăcut de chipul cum este împărţită şi clădită (autorul consemnărilor se referă probabil, şla şcoala de băieţi nr. 2, care s-a construit chiar în acel an – n.ns. N.Ţ.).
 
Trecu în urmă pe la malul Borcei, unde a văzut cheiul şi locul unde are să se facă debarcaderul.
 
După aceasta, Regele se îndreptă spre gimnaziul real, unde a fost primit de director împreună cu tot corpul profesoral şi, intrând în sala de recepţie, aci directorul a rostit un discurs. Majestatea Sa mulţumind cu bunăvoinţă pentru sentimentele ce i se exprimau, trecu prin clase unde puse deosebite întrebări, atât în clasele gimnaziale cât şi în cele primare, care se aflau în acelaşi local.
 
Spitalul, temniţa şi debarcaderul
 
De la liceu, Regele merse la spitalul judeţean unde a inspectat cu mare interes atât camerele în care zăceau bărbaţii, cât şi acelea ale femeilor. Aici a fost primit de medicul şef al spitalului, cum şi de ceilalţi medici. A inspectat asemenea şi băile ce sunt bine întocmite şi cuvinte de adevărată mulţumire a adresat pentru felul cum sunt îngrijiţi bolnavii, cât şi pentru buna stare în care a ţinut spitalul.
 
Apoi se duse la temniţă, unde a fost întâmpinat de D. procuror al tribunalului care i-a dat desluşiri asupra deţinuţilor. Majestatea Sa a binevoit să facă mai multe graţieri.
 
De la temniţă, Regele, la orele 11 ½, se întoarse la cartierul regal (Casa Ana şi Marinache Popescu – n.ns. N.Ţ.) spre a primi o delegaţie a orăşenilor care venea să-i mulţumească pentru părinteasca îngrijire ce a avut faţă cu interesele şi propseritatea oraşului şi a judeţului, şi mai cu seamă pentru adâncirea Borcei.
 
Cu acest prilej un membru al delegaţiei a citit adresa de mai la vale subscrisă de cei mai notabili locuitori ai Călăraşiului:
 
                             <<Majestate,
Guvernul Majestăţii Voastre a luat măsuri ca să se adâncească gura Borcei.
Noi, orăşenii, ne împlinim o sacră datorie de a aduce Majestăţii Voastre respectuoasele noastre sentimente de recunoştinţă, că sub Domnia Majestăţii Voastre, ilustrată prin atâtea fapte măreţe, s-a realizat această dorinţă veche a noastră pe care am avut-o încă de la 1852, când s-a fondat oraşul.
Mărit fie numele Majestăţii Voastre pentru grija ce aveţi privitoare la dezvoltarea acestui oraş şi soarta sa. Să vă dăruiască ani mulţi pentru fericirea poporului nostru, cum şi M.S. Reginei şi A.S.R. Principelui Moştenitor.>>
 
La orele 12 ½ se dete un dejun la care au luat parte 40 de persoane. În timpul mesei, D. prefect Constantin Filitis, ridică un toast prin care arată cât ialomiţenii erau de recunoscători Majestăţii Sale că, împreună cu Moştenitorul Tronului, veniseră să petreacă în acest judeţ, ce odinioară era un câmp pustiu, pe când astăzi e unul din judeţele cele mai bogate ale României, căci drumul de fier şi celelalte ajutoare, dobândite sub binecuvântata de Dumnezeu Domnie a regelui Carol I i-au dat mijloace întru a-şi lua zborul pe drumul propăşirei şi al avuţiei, asigurând pe Suveran de devotamentul fără margini şi de dragostea fierbinte a populaţiei din judeţul Ialomiţa şi a sfârşit exprimând dorinţa ialomiţenilor ca drumul de fier de la Slobozia să se lege cu Urziceni.
 
Regele mulţumi cu o vădită bucurie sufletească.
 
Apoi, la ora 1 ½, merse la gară unde-l aşteptau toate autorităţile, un mare număr de proprietari şi comercianţi, cum şi doamne ce-i oferiră buchete.Aci, după ce arătă tuturor cât a fost de viu mişcat pentru strălucita primire ce i se făcuse lui şi moştenitorului Coroanei, însărcină pe D. prefect să arate judeţenilor, iar pe D. primar orăşenilor că timpul cât l-a petrecut la Călăraşi va fi pentru dânsul o scumpă aducere aminte. După aceasta Regele, împreună cu Alteţa Sa Regală, luându-şi rămas bun de la cei de faţă, se sui în trenul regal şi porni spre Sinaia”.
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: