Povestea părintelui diacon care a întemeiat un liceu în Călăraşi. Ce destin a avut primul cleric ortodox român din primul Parlament al României Mari
0
Părintele diacon Alexandru T. Dobrescu (1890-1944), licenţiat în Teologie la Universitatea din Bucureşti în anul 1906, a fost nu numai profesor de religie şi limba română, ci şi întemeietor al unui liceu în Călăraşi, şcoală care a funcţionat chiar la el acasă.
Datorită personalităţii sale complexe, cu preocupări multiple în afara slujirii Sfântului Altar, părintele diacon Alexandru T. Dobrescu întrunea la 1924 mai multe funcţii: profesor de Religie la Liceul de băieţi „Ştirbei Vodă“ din Călăraşi, profesor de Limba Română la acelaşi liceu, profesor de Religie la Liceul de fete din Călăraşi, profesor la Şcoala normală de băieţi, inspector pentru clasele 5 şi 6 secundare de fete din Bucureşti, consilier Eparhial al Episcopiei Constanţa, casier la Banca I.C. Brătianu din Călăraşi, delegatul Ministerului Cultelor cu combaterea adventismului, deputat, profesor de Religie la Şcoala Profesională de fete din Călăraşi şi diacon la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Călăraşi. Personalitatea sa marcantă a fost dezvăluită, după cercetarea mai multor documente de arhivă, lucrări, anuare şi presa ialomiţeană de către părintele Adrian Lucian Scărlătescu, preot II la Catedrala din Urziceni. Mânat de curiozitate, preotul Scărlătescu a efectuat cercetări în arhive pentru a spune povestea fascinantă a părintelui Dobrescu.
Acesta povesteşte că în cercetările sale a descoperit la părintele diacon trei direcţii importante de activitate: a fost licenţiat în Teologie, printr-o teză-carte de apologetică-apărare a Creştinismului, a realizat traduceri pentru această carte-teză şi a pus bazele unei şcoli. „Fiind anul II la doctorat în istorie, am văzut oportunitatea analizei documentelor timpului referitor la activitatea clericilor cărturari din judeţul Ialomiţa. În acest fel am fost nevoit să consult toată presa ialomiţeană din perioada 1875- 1946. Părintele diacon Dobrescu a fost contemporan cu preotul Nicolae V. Furnică, primul preot militar ortodox român căzut pe front în luptele de la Turtucaia, în timpul Primului Război Mondial, despre care am realizat prima biografie. Fără ajutorul prof. Nicolae Ţiripan (n.r. ‒ fost director al Arhivelor călărăşene) nu aş fi avut imaginea întreagă a activităţii părintelui Dobrescu. Mi s-a părut fascinantă activitatea sa. Trebuie apreciat faptul că a fost una dintre personalităţile locale ale Partidului Liberal, iar acest lucru l-a ajutat să acceadă şi în Parlament“, spune părintele Scărlătescu.
Licenţiat în Teologie la Universitatea Bucureşti
Părintele diacon Alexandru T. Dobrescu s-a născut la 2 mai 1880, în Comuna Ulmu-Ialomiţa. Cursurile primare le începe în comuna natală şi le termină la Şcoala primară „Enăchiţă Văcărescu“ din Bucureşti. A absolvit Seminarul „Nifon“ din Bucureşti în 1901 şi a devenit apoi, în 1906, licenţiat în Teologie la Universitatea din Bucureşti. Teza studentului Alexandru Dobrescu s-a numit „Creştinismul şi civilisaţiunea, studiu dogmatico-apologetic“.
Părintele Dobrescu a funcţionat ca profesor de religie la Gimnaziul „Ştirbei Vodă“ din Călăraşi de la 16 septembrie 1908 ca suplinitor, iar de la 15 februarie 1909 ca provizoriu/titular. A fost numit diacon la Biserica „Sfântul Nicolae“ – Catedrala din Călăraşi, la 15 mai 1908.
Tot cam în aceaşi perioadă, preotul Dobrescu îşi începe şi activitatea politică devenind membru al Partidului Naţional Liberal. O dovadă în acest sens stă felicitarea trimisă de PNL Ialomiţa, cu ocazia zilei de Sfântul Dumitru, din 1908, lui Dimitrie A. Sturdza, şeful partidului şi al guvernului, semnată printre alţii de diaconul Alexandru Dobrescu. Preotul Dobrescu va fi şi unul dintre cei desemnaţi să facă parte din comitetul celor împuterniciţi să pună bazele Societăţii anonime pe acţiuni Banca „Ion C. Brătianu“, înfiinţată în 1912, cu sediul în Călăraşi. Activitatea politică a preotului diacon Alexandru Tomescu avea să fie încununată în 1919, prin alegerea sa în cadrul primului Parlament al României Mari. Cum era şi normal, mare parte din activitatea parlamentară a lui Alexandru T. Dobrescu s-a concertat pe proplemele sale de interes: educaţie şi religie.
Gimnaziu particular de băieţi
Diaconul Alexandru T. Dobrescu a fost nu numai profesor de religie şi limba română, ci şi întemeietor al unui liceu în Călăraşi. Presa locală scria în vara anului 1932: „Domnul Profesor Diacon Alexandru T. Dobrescu anunţă că în septembrie a.c. va lua fiinţă un gimnaziu, cu toate clasele, sub conducerea domniei sale“. Legea învăţământului secundar din 1928 prevedea posibilitatea înfiinţării şi finanţării de gimnazii şi licee particulare. „Astfel, respectând această prevedere, lua fiinţă în Călăraşi un Gimnaziu particular de băieţi, prin grija părintelui diacon Alexandru T. Dobrescu. Acesta şi-a început cursurile la 1 septembrie 1932, în două camere şi un antreu, locuinţa părintelui diacon. Putea fi frecventat de absolvenţii a 4 clase primare şi era asimilat şcolilor secundare recunoscute de stat“, povesteşte părintele Lucian Scărlătescu.
Despre activitatea părintelui diacon în învăţământ, presa vremii consemna:
„S-a constituit în Călăraşi Federaţia corpului didactic, sub preşedenţia domnului diacon Alexandru Dobrescu, vicepreşedinte D.N. Popescu“ şi „(...) Ne mulţumim să ne ocupăm în acest număr numai de activitatea ce se desfăşoară la instituţia cea mai înaltă de cultură din oraşul şi judeţul nostru, Liceul de băieţi «Ştirbei Vodă», condus de domnul Profesor D. Şofran. (...) Este demn de notat că activitatea domniei sale a găsit un important factor de strânsă colaborare în Comitetul şcolar de sub preşedenţia Părintelui Profesor Diacon Alexandru T. Dobrescu, cât şi în încercata pricepere a domnului profesor C.N. Popărescu Secretarul liceului. (...)“.
Ministrul Instrucţiunii Publice a venit în vizită
Un eveniment deosebit în istoria şcolii înfiinţate de părintele diacon a fost vizita ministrului instrucţiunii Publice, Profesor Dr. C. Angelescu, la 24 mai 1934, aflat la Călăraşi cu ocazia semicentenarului Liceului de băieţi „Ştirbei Vodă“. Însemnările erau elogioase: „Părintele Dobrescu face lăudabile sforţări pentru a ridica şcoala românească. Ministerul Şcoalelor îi aduce cele mai călduroase mulţumiri“.
La 23 martie 1938, într-un cadru oficial, sub preşedinţia inspectorului general Radu Cosmin din Bucureşti, Gimnaziul este transformat în liceu particular etatizat, purtând numele ctitorului său Liceul „Diacon Al. Dobrescu“. Instituţia aceasta corespundea unei nevoi reale a urbei Călăraşi şi asigura printr-un corp profesoral de elită, o instruire şi educaţie solidă elevilor săi. Programul instructiv-educativ era susţinut, în afara părintelui diacon, care preda Religia şi Limba Română, de către profesori de la liceele călărăşene, îndeosebi de la „Ştibei Vodă“.
O dată cu trecerea timpului şi creşterea numărului de elevi, localul liceului a fost adaptat noilor cerinţe şcolare fiind dotat printre altele cu laborator de fizică şi chimie, sală de gimnastică, muzeu de ştiinţe naturale, bibliotecă şcolară cu 2.181 volume şi internat pentru găzduirea elevilor externi. Taxele de frecvenţă, diferenţiate între elevii interni şi externi, precum şi în funcţie de posibilităţile lor materiale, constituiau sursele pentru dotările cu mobilier, material didactic şi întreţinerea şcolii.
„La porci, în baltă, băiete, la şcoala de meserii, nu la liceu“
Deschiderea cursurilor anului 1939 la Liceul „Diacon Al. Dobrescu“ s-a făcut pe 9 septembrie în prezenţa părintelui Protoiereu al Judeţului Ialomiţa, Dimitrie Dobre, care a ţinut o cuvântare având ca temă legătura dintre şcoală şi biserică. Părintele Alexandru T. Dobre a reamintit istoricul liceului şi a îndemnat şcolarii la muncă rodnică.
Un fost elev îşi amintea de părintele diacon Alexandru Dobrescu, în calitatea sa de profesor de Religie, astfel: „Ne-a deprins a gândi în spiritul învăţăturii lui Hristos. Religia se adresa în primul rând inimii, să cultive şi să întărească sentimentele nobile şi deprinderi care să-l facă pe elev bun creştin şi fiu credincios al Bisericii strămoşeşti. Într-o altă relatare datorată unui fost învăţăcel, despre părintele diacon se afirma: „În schimb, părintele Diacon Dobrescu ne înfricoşase la-nceput. Alături de accentele de revoltă – «la porci, în baltă, băiete, la şcoala de meserii, nu la liceu»“.
Activitatea liceului a fost perturbată în urma decesului părintelui diacon, survenit în anul 1944. Din cauza neînţelegerilor dintre moştenitori privind clădirea liceului. Astfel s-a pus problema sistării cursurilor pentru o perioadă sau chiar desfiinţarea şcolii. Sub conducerea fiului lui Alexandru T. Dobrescu, Dr. Constantin Al. Dobrescu, liceul a mai continuat să dea câteva promoţii de elevi bine pregătiţi, până în anul 1948, când a fost naţionalizat şi astfel şi-a încetat brusc activitatea. La 51 de ani de la desfiinţarea liceului, şi la 55 de ani de la trecerea în nefiinţă a preotului Alexandru T. Dobrescu, pe 22 februarie 2019, la sediul Protopopiatului Călăraşi, în faţa unui auditoriu format din preoţi, liceeni, muzeografi şi pensionari s-a prezentat biografia acestui prim cleric din primul parlament al României Mari, un gest de reabilitare a memoriei celui care a fost unul dintre înaintaşii de seamă au Călăraşului.
Fiind anul II la doctorat în istorie, am văzut oportunitatea analizei documentelor timpului referitor la activitatea clericilor cărturari din judeţul Ialomiţa. În acest fel am fost nevoit să consult toată presa ialomiţeană din perioada 1875- 1946. Părintele diacon Dobrescu a fost contemporan cu preotul Nicolae V. Furnică, primul preot militar ortodox român căzut pe front în luptele de la Turtucaia, în timpul Primului Război Mondial, despre care am realizat prima biografie. Adrian Lucian Scărlătescu, preot
Se încarcă comentariile...
