Povestea fascinantă a primului istoric al Dobrogei. Sub conducerea lui a fost ridicat fabulosul edificiu de la Adamclisi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Personalitate marcantă a societăţii dobrogene postbelice, fost profesor universitar doctor şi om politic român, Adrian V. Rădulescu, fiu al comunei călărăşene Dorobanţu, a fost omagiat în localitatea natală. Şcoala din sat a primit, pe 5 octombrie, numele marelui intelectual care şi-a pus amprenta asupra cunoaşterii istoriei.

Profesorul universitar Adrian V. Rădulescu este o personalitate ştiinţifică remarcabilă, indisolubil legată de arheologia şi istoria străvechiului ţinut dintre Dunăre şi Marea Neagră: Dobrogea. Înzestrat în egală măsură cu aptitudini de cercetător şi de ctitor, Adrian V. Rădulescu şi-a dedicat activitatea înfiinţării de noi muzee, restaurării şi conservării monumentelor istorice. Între obiectivele muzeistice de a căror organizare s-a ocupat se aminteşte Muzeul de istorie naţională şi arheologie din Constanţa şi Muzeul de arheologie „Callatis“ – Mangalia. 

Evenimentul prilejuit de schimbarea denumirii unităţii de învăţământ din localitatea Dorobanţu în Şcoala Gimnazială „Prof. univ. dr. Adrian V. Rădulescu“ a adus laolaltă istorici, cercetători, oameni politici, dar şi localnici care l-au cunoscut pe prof. Rădulescu. La iniţiativa cotidianului „Ziua de Constanţa“, pe 5 octombrie, de Ziua Educaţiei, Adrian V. Rădulescu (1932-2000) a devenit patronul spiritual al şcolii din localitatea unde s-a născut şi a învăţat în clasele primare.

calarasi radulescu foto ziua de constanta


Istoricul care considera Dobrogea o parte integrantă a vetrei carpato-danubiano-pontice, în care istoria a pulsat cu deosebită vigoare din timpuri imemoriale, a condus timp de mai bine de trei decenii  (1969-1990) destinele MINAC (Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa). A fost lector la Institutul Pedagogic Constanţa, iar din 1990 a obţinut prin concurs postul de profesor la Facultatea de Litere, Istorie, Drept, Teologie din cadrul Universităţii „Ovidius“, pledând pentru înfiinţarea instituţiei şi devenind primul rector al acesteia (1990-1991). Sub conducerea sa au fost făcute săpături arheologice la Tropaeum Traiani şi au fost construite edificiul muzeului Adamclisi şi pavilionul muzeiestic de la Histria. Adrian V. Rădulescu a îndeplinit funcţiile de primar al municipiului Constanţa (1989-1990) şi prefect al judeţului Constanţa (1990-1991).

Născut în comuna Dorobanţu

Adrian V. Rădulescu s-a născut la 16 august 1932 în comuna Dorobanţu, judeţul Călăraşi. Fiu al preotului Vasile Rădulescu, cel care avea să devină primul istoric al Dobrogei, a învăţat să iubească şi să respecte valorile creştine, cultura şi pământul românesc, sentimente care i-au modelat gândirea şi atitudinea de-a lungul vieţii. Clasele primare le-a parcurs în satul natal, cu dascăli devotaţi profesiei lor, pe care i-a preţuit şi cărora le-a păstrat o frumoasă amintire. În anul 1943, a devenit elev al Liceului „Ştirbei Vodă“ din Călăraşi şi apoi a continuat la prestigiosul liceu „Mihai Viteazul“ din Bucureşti. Aici l-a avut profesor pe Dumitru Tudor, cunoscut arheolog, cel care îi va fi profesor şi mai târziu, la universitate.

calarasi radulescu foto ziua de constanta

Vocaţia de arheolog şi-a descoperit-o urmând cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, în perioada 1951–1956, sub îndrumarea unei reale „generaţii de aur“ a arheologiei – D. M. Pippidi, I. Nestor, E. Condurachi, Gh. Ştefan, D.Tudor, D. Berciul. „În timpul studenţiei a participat la săpături pe multe şantiere arheologice, dar cu precădere la Dinogetia, deprinzând cu talent şi responsabilitate arta acestei profesii. S-a specializat în istorie veche şi epigrafie, acumulând totodată o impresionantă cultură umanistă. S-a remarcat printre colegii săi, o serie de excepţie a facultăţii, ai cărei absolvenţi au devenit nume cunoscute în arheologia, istoria medie, modernă şi contemporană, în muzeologie şi în învăţământul universitar“, scrie fiica marelui om de cultură, prof. univ. Anca Constantin, în lucrarea „Adrian V. Rădulescu-O viaţă închinată Dobrogei“.

Arheologia Dobrogei

Odată cu absolvirea studiilor universitare în 1956, repartizat fiind la instituţia muzeală constănţeană, începe să se cristalizeze legătura lui Adrian V. Rădulescu cu arheologia Dobrogei, cu viaţa socială şi culturală, cu oamenii acestui ţinut românesc. În Constanţa o cunoaşte pe Ştefania Ganea, economistă, se căsătoreşte cu ea şi trăieşte alături de ea întreaga viaţă, într-o deplină armonie, împreună cu fiica lor, Anca. A studiat şi promovat istoria teritoriului danubiano-pontic, cu o dăruire deplină, făcând din Constanţa un cunoscut şi apreciat pol al arheologiei, pe toate meridianele lumii. Vasta sa cultură ştiinţifică şi remarcabilul talent oratoric au făcut ca Adrian V. Rădulescu să fie o prezenţă distinsă şi apreciată în orice împrejurare: de la întâlniri de popularizare a ştiinţei şi până la manifestări de înaltă ţinută academică, din ţară şi de peste hotare.

calarasi dorobantu

În anul 1972, a obţinut titlul de doctor în istorie al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, cu teza „Dezvoltarea meşteşugurilor în Dobrogea romană. Ceramica“, sub îndrumarea academicianului Constantin Daicoviciu. A fost împătimit de muncă şi angajatul unei singure instituţii: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Din anul 1956 a fost, pe rând, muzeograf, şef de secţie (1965), director adjunct (1968) şi director (1969 – ianuarie 1990 şi, apoi, din octombrie 1992 până la sfârşitul vieţii).

A scos la lumină tezaurul de la Tomis

„Preocupat de problemele atât de complexe ale arheologiei şi muzeografiei dobrogene, a străbătut ţinutul de la un capăt la altul, verificând starea monumentelor arheologice cunoscute de mai multă vreme; înregistrează alte obiective noi, sprijină cu generozitate cercetările întreprinse de colectivele de arheologi (indiferent de instituţiile cărora le aparţineau ori de perioada investigată) pe diferite şantiere şi impulsionează, cu o energie impresionantă, atât cercetările de teren, cât şi activitatea de valorificare ştiinţifică şi muzeistică. Cu talent, entuziasm şi stăruinţă, a reuşit să imprime în conştiinţa tuturor celor ce făceau cunoştinţă cu Dobrogea respectul pentru arheologia şi istoria ei“, scrie fiica istoricului.

calarasi dorobantu

Ca arheolog, a participat la săpături şi a condus şantiere de interes naţional, având şansa şi flerul să scoată la lumină: zidul de incintă al Tomisului (1958), Edificiul Roman cu Mozaic, termele de la Tomis („Lentiarion“), complexurile de monumente romano-bizantine din sectorul de vest tomitan, Parcul Catedralei, 1971-1974, diferite alte şantiere de salvare din peninsula Constanţei sau din teritoriul rural aferent oraşelor Tomis şi chiar Callatis, cercetările din complexul rupestru de la Basarabi (1957), necropola feudală-timpurie de la Castelu (1958), zona atelierelor meşteşugăreşti de la Teliţa, jud. Tulcea etc. În anul 1974, a iniţiat cercetările arheologice sistematice de la Albeşti, şantier pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii.

Cetatea greco-indigenă Albeşti, din teritoriul callatian, obiectiv de referinţă pentru înţelegerea evoluţiei raporturilor dintre teritoriile rurale şi cetăţile vest-pontice în perioada greco-elenistică, este singurul sit de acest tip cercetat sistematic în Dobrogea. Tezaurul de statui de la Tomis a fost scos la lumina zilei în 1962. La 6 m adâncime sub pământ a fost descoperit celebrul grup de 24 de statui romane care au dus faima muzeului constănţean în ţară şi peste hotare: Fortuna cu Pontos, Şarpele Glycon, Aedicula cu Nemesis etc.

A avut o importantă contribuţie la individualizarea  cursului istoric al Dobrogei, prin publicarea monografiei „Istoria Dobrogei“ (în colaborare cu I. Bitoleanu), volum apărut în două ediţii, un adevărat manual pentru toate vârstele.

calarasi dorobantu

Prin contribuţiile sale la editarea primelor două tomuri ale seriei „Istoria Românilor“, publicate sub egida Academiei Române, s-a reuşit integrarea istoriei dobrogene în cea a României, aspect de maximă importanţă pentru cunoaşterea integratoare a provinciei la ţară.

A coordonat restaurarea monumentului de la Adamclisi

Zeci de cărţi, sute de articole, organizarea mai multor manifestări ştiinţifice internaţionale poartă semnătura istoricului Adrian V. Rădulescu, care s-a dedicat organizării şi întemeierii de noi muzee, dar şi susţinerii lucrărilor de restaurare şi conservare a monumentelor istorice. S-a ocupat de organizarea noilor obiective muzeistice, între care Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, reamenajat în actuala clădire la 25 decembrie 1977.

calarasi dorobantu

Între 1974 şi 1977 a coordonat lucrările de restaurare a Monumentului de la Adamclisi, prin impunerea variantei autoportante, care a permis reconstituirea acestuia în forma iniţială; în paralel, s-a preocupat şi de amenajarea muzeului din localitate, menit să pună în valoare atât piesele originale ale monumentului, cât şi cele mai reprezentative descoperiri din Cetatea Tropaeum Traiani. Prin eforturi care i-au aparţinut în mare măsură, a reuşit să convingă autorităţile vremii să realizeze şi muzeul de sit de la Histria, unde, în locul unei modeste construcţii, s-a clădit una modernă, spaţioasă, în care sunt conservate şi expuse piesele străvechii colonii greceşti şi ale teritoriului învecinat.

Recunoaştere internaţională

Activitatea sa atât de susţinută i-a atras o binemeritată recunoaştere internă şi internaţională: 1969 – preşedinte al Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice din România, 1970 – director al Centrului de Studii Ovidiene, 1985 – vicepreşedinte al Institutului Român de Tracologie şi preşedintele Filialei Constanţa a aceleiaşi instituţii; în anul 1985 devine membru corespondent al Institutului German de Arheologie din Frankfurt am Main, în 1988 – preşedinte al Filialei Constanţa a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (1990-1996) şi preşedinte, pentru un timp, al acesteia (1995), membru al Comisiei Naţionale de Arheologie (între 1976 şi 1999) şi preşedinte al acesteia (între 1993 şi 1997), comisie care întruneşte unii dintre cei mai valoroşi specialişti din institutele de profil ale Academiei Române, din reţeaua Ministerului Culturii şi Cultelor şi din cea a Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. În mai 1990, a devenit primul prefect al judeţului Constanţă. Sub conducerea prefectului şi profesorului Adrian V. Rădulescu s-au desfăşurat amplele manifestări ştiinţifice şi culturale din 1991, prilejuite de împlinirea a 2.500 de ani de existenţă arheologică şi a 2.250 de ani de la prima atestare literară a Tomisului.

calarasi dorobantu

A sprijinit Biserica Ortodoxă Română ca membru, timp de peste două decenii, în Consiliul Eparhial şi în Consiliul Naţional Bisericesc, contribuind decisiv la transformarea Episcopiei Tomisului în Arhiepiscopie. A dorit o Mitropolie şi a trăit cu convingerea că, într-o zi, se va realiza. Singura recunoaştere a meritelor sale a fost ca după moarte numele său să fie dat şcolii din Murfatlar, la iniţiativa Laviniei Popescu, profesor de istorie.

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite