Oraşul care se înfrăţeşte cu o localitate din Israel. Povestea kibbutz-urilor, aşezări agricole, exemplu pentru Bărăgan

Kibbutz-urile, comunităţi agricole dezvoltate spectaculos în Israel, un exemplu pentru fermierii din Bărăgan FOTO I.S.

În semn de mulţumire, ca o datorie morală faţă de călărăşeni, care în vara anului 1941 au găzduit evrei aduşi cu trenul morţii, în Bărăgan, după pogromul de la Iaşi, un ziarist român, stabilit în Israel, a găsit de cuviinţă să înfrăţească oraşul de pe malul Borcei cu localitatea Gedera.

Viorel Maier este ziarist român care s-a stabilit în Israel cu familia în anul 2000. Spune că gestul său nu are nicio motivaţie personală, s-a gândit la această înfrăţire pentru că la Călăraşi evreii au fost trataţi cu compasiune în 1941. „Pentru acest comportament cu totul şi cu totul omenesc am găsit de cuviinţă că oraşul Călăraşi merită acest lucru. Gedera este înfrăţit şi cu oraşul Roman, localitate prin care a trecut unul din trenurile morţii în 1941, în drumul spre Bărăgan. Am făcut toate demersurile necesare însă, din păcate, în România există o birocraţie stufoasă. Suntem în faza în care aşteptăm aprobările autorităţilor. Primul pas pe care l-am făcut a fost să deschidem o expoziţie la Călăraşi despre istoria kibbutz-urilor, comunităţi agricole dezvoltate spectaculos în Israel şi care pot constitui un exemplu de bună practică pentru călărăşeni, având în vedere potenţialul agricol al zonei, a explicat pentru Adevărul, Viorel Maier.

Morţii din Călăraşi, deshumaţi şi duşi în Israel

Pogromul de la Iaşi, spune istoricul Adrian Cioflâncă, a fost cel mai mare masacru din România modernă. „Tragedia din Iaşi a schimbat brutal profilul demografic, social, economic şi cultural al Iaşului, un oraş în care evreii reprezentau până atunci jumătate din populaţie“. Din Gara Iaşi au plecat două trenuri în  30 iunie 1941. Unul a ajuns la Podul Iloaiei după nouă ore, iar cel de-al doilea la Călăraşi, după nouă zile de călătorie infernală.

„Trenul ar fi trebuit să ajungă în Târgu Frumos, dar unitatea germană de acolo nu a fost de acord, întrucât exista pericolul unui nou pogrom. Pe de altă parte, zona era foarte aproape de linia frontului şi s-ar fi prelungit haosul. Aşa a ajuns trenul în Călăraşi“. Evreii care au ajuns la Podul Iloaiei au fost cazaţi în comunitate, iar cei de la Călăraşi au stat în lagăr. Morţii din trenul cu destinaţia Bărăgan au fost înmormântaţi în gropi comune, iar în anii '70, ei au fost deshumaţi şi înmormântaţi în Israel. În cimitir nu mai există nici plăci, nimic care să amintească de aceste orori. Totul a fost devastat“, spune istoricul.

Ţinuţi câteva luni în barăci, sub pază

Din cei 5.000 îmbarcaţi în tren, doar 1.011 au mai ajuns la Călăraşi, după 9 zile de călătorie infernală. Nicolae Ţiripan, istoric, fost şef al Arhivelor călărăşene, în urma cercetării făcute pe acest subiect, spune că oamenii au fost ţinuţi doar câteva luni la Călăraşi. Apoi, fără niciun motiv au fost întorşi la Iaşi.

“După ce au ajuns la Călăraşi au fost ţinuţi câteva luni în barăci, sub pază, în fosta Întreprindere 11 iunie, în localul şcolii din Măgureni, la Regiment şi în 2 sinagogi din oraş. Cei mai curajoşi dintre localnici, de mila lor, se duceau şi le aruncau fructe cu praştia, peste gard, ca să nu moară de foame. Nu au fost scoşi de acolo în oraş. Mulţi dintre ei au murit pentru că se îmbolnăviseră pe tren”, povesteşte Nicolae Ţiripan.

Istoricul mai spune că în momentul în care trenul a ajuns la Călăraşi, autorităţile locale l-au întâmpinat frumos, atât cât se putea în acele condiţii, şi chiar le-au dat ceai cald. Atunci, la sosire, 25 de cadavre au fost debarcate din trenul morţii. După câteva luni, fără vreo explicaţie, oamenii au fost urcaţi iar în tren şi trimişi la Iaşi.

Aspecte din viaţa zilnică

Expoziţia „”Un secol de istorie a kibbutz-urilor din Israel este deschisă la Muzeul Municipal din Călăraşi până pe 13 martie şi cuprinde 22 de panouri, de mărime 80x100 cm în care sunt prezentate imagini, însoţite de o scurtă descriere în limba română, ce zugrăvesc aspecte din viaţa zilnică a locuitorilor kibbutz-urilor. 

Această expoziţie îşi propune prezentarea fundamentului renaşterii Statului Israel şi al dezvoltării sale intense. Astăzi unele kibbutz-uri sunt unităţi economice de nivel mondial, iar altele contribuie la susţinerea şi dezvoltarea vertiginoasă a turismului în Ţara Sfântă. 

Primele aşezări rurale din Israel au fost înfiinţate de evreii plecaţi din România, Rosh Pinah şi Zikhron Ya'akov, urmarea hotărârii adoptate la Primul Congres Internaţional Sionist, care s-a ţinut la Focşani între 30 decembrie 1881 şi 1 ianuarie 1882. Urmare a Primului Congres Internaţional Sionist Mosheh David Iancovici a hotărât să se mute în Palestina iar 30 de familii de evrei din Moineşti s-au hotărât să-l urmeze. 

Zikhron Ya’akov a luat naştere în decembrie 1882 prin strămutarea a 100 de evrei din Moineşti, România, conduşi de cărturarul şi pionierul Sionist Mosheh Gaster. 

Un mod de viaţă prosper

Pentru primii pionieri israelieni, transformarea solului arid într-unul roditor nu a fost doar aplicarea unei părţi a ideologiei sioniste, ci mai ales un mod de viaţă care să le permită nu doar supravieţuirea, ci şi prosperitatea. De-a lungul anilor, fermierii din kibbutz-uri au umplut literalmente câmpurile sterpe, aride şi nisipoase cu terenuri uriaşe cultivate cu orhidee, cereale, legume, ferme de vite şi păsări, ba chiar şi cu ferme piscicole.

Secretul succesului a constat într-o combinaţie ambiţioasă de muncă grea, plus inovaţii şi experimentări din domeniul agriculturii aplicate. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate, iar neobişnuitele ferme-sate israeliene au ajuns să producă cea mai mare parte din totalul de alimente necesare locuitorilor ţării. Spre exemplu, contribuţia kibbutz-urilor la productivitatea agricolă a ţării este mult mai mare decât numărul locuitorilor implicaţi în agricultură. 

În decursul ultimilor ani, tot mai multe kibbutz-uri au devenit atracţii turistice cu facilităţi de recreere cum ar fi casele de oaspeţi, piscine, călărie, terenuri de tenis, muzee, şi parcuri de distracţie acvatice. Cum populaţia Israelului creşte continuu, iar centrele urbane se extind tot mai mult, unele kibbutz-uri au ajuns să fie incluse în suburbiile oraşelor.