O româncă născută la Moscova a cucerit lumea cu creaţiile sale. Cum a ajuns Lena Cerepennicova un artist plastic celebru

O româncă născută la Moscova a cucerit lumea cu creaţiile sale. Cum a ajuns Lena Cerepennicova un artist plastic celebru

Lena Cerepennicova, un artist plastic de succes FOTO Arhivă personală Lena Cerepennicova

Un artist plastic născut la Moscova şi crescut în Bucureşti a cucerit lumea cu obiectele care îi ies din mâini. Lucrările Lenei Cerepennicova, de 57 de ani, se regăsesc în colecţii particulare, expoziţii, reşedinţe private şi sedii publice din: SUA, Germania, Australia, România, Olanda, Cehia, Marea Britanie, Italia, Spania, Rusia, Austria, Franţa.

Ştiri pe aceeaşi temă

Este un artist neobosit, mereu în căutare de noi tehnici de perfecţionare. „Dacă place şi faci să vibreze coarda sensibilă, atunci lumea te caută”, explică Lena. Lucrurile par simple din exterior, însă în atelierul pe care îl are acasă sunt consumate ore, luni şi ani întregi de frământări, inspiraţie, migală şi multă pasiune.

Cu un talent înnăscut pentru artele frumoasă, ambiţioasă şi mereu pregătită să experimenteze, Lena Cerepennicova a ajuns să-şi pună amprenta pe mii de lucrări. Apreciată pentru talent şi creativitate, bun gust şi viziune, românca şi-a croit cariera pas cu pas.
 
De la confecţionarea de bijuterii, realizarea de picturi în mai multe tehnici, tapiserii, a ajuns să  restaureze clădiri istorice şi monumente arhitectonice, cum ar fi: Palatul Ghica, castele şi conace în Franţa, dar şi să realizeze decorarea unor restaurante  şi baruri, printre care Cafeneaua Actorilor-Teatrul Naţional; Cafeneaua Actorilor Lacul Tineretului; Tonic Pub & More-Bd.ul Decebal, Grand Cafe Galleron şi executarea unor picturi murale interioare şi exterioare- pentru vile şi apartamente.

„De-a lungul anilor am experimentat mai multe specialităţi, din curiozitate şi câteodată din necesitate, dar cu bucurie şi cu rezultate pozitive.  Am acceptat toate provocările, chiar dacă specialitatea mea de bază este Tapiseria.

 
Cu fiecare nouă experienţă mi-am îmbogăţit bagajul de tehnici care mă ajută extrem de mult în demersul meu de a accede la un stil propriu, de autodefinire. Tapiserie, pictură pe lemn, apoi pictura de şevalet în tehnica colaj, pictura murală, scenografie şi costume pentru reclame şi filme, design de interior, pictură pe suport textil (haine), accesorii piele (încălţăminte, genţi, brâie ), apoi bijuterii sau podoabe textile, din piele, din metal sau lut. Ultima experienţă a fost în domeniul restaurării de pictură bisericească din care am învăţat foarte mult. În paralel am pictat mobilier”, explică Lena.
 
A păstrat numele de familie al mamei
 
Artistul plastic are şi o poveste de viaţă interesantă. În tinereţe, părinţii săi, ambii studenţi, el, român, ea, rusoiacă, s-au îndrăgostit la Moscova. Mama Lenei şi-a părăsit ţara natală şi a venit în România, nu înainte de a aduce pe lume o fetiţă. „Mama nu ştia româneşte şi s-a gândit că este mai bine să nască, pe limba ei, adică la Moscova, după care s-au mutat în România”, spune Lena Cerepennicova. De altfel, numele de familie al mamei, Lena l-a păstrat şi după căsătorie. Iubeşte la fel de mult cele două culturi şi spune că a moştenit talentul de la părinţi şi îndemânarea de la bunicile sale, foarte creative în desing, croitorie şi îndeletniciri feminine: împletituri, croitorie, combinarea culorilor, croşetat, ţesut.

 
Costume pentru filme, reclame, scenografie
 
Lena Cerepennicova are în palmares obiecte şi lucrări diverse, o paletă largă în care s-a impus pe piaţă: confecţionare bijuterii şi articole vestimentare în regim de unicat sau serie Ultra Limitat,  creaţie costume pentru filme, reclame, piese de  teatru, evenimente, scenografie, set decorating & set dressing  pentru reclame, filme, piese de teatru, evenimente.

„Înclinaţia către frumos şi-a descoperit-o în copilărie când, ca oricărui copil îi plăcea să deseneze şi să picteze.
În afară de foi, caiete de şcoală, pereţi, umpleam trotuarele din faţa blocului cu desene în cretă colorată. Imortalizam în schiţe momentele vesele din viaţa de copil.

Mai târziu a devenit pasiune, căutam să-mi perfecţionez desenul anatomic al personajelor, al obiectelor, observam cu atenţie tot ce mă înconjura şi studiam neobosit.
 
În clasa a V-a, m-am înscris la cercul de pictură din cadrul Casei Pionierilor sectorului 4 pe vremea aceea. Cu prima lucrare în tempera am câştigat premiul I.  Am realizat cu adevărat că sunt iremediabil atrasă de artele plastice când mi-a reuşit primul portret intrat în caracter. Portretul bunicii mele materne. Apoi, mai târziu, prin clasa a VII-a, am fost fascinată de lucrarile de tapiserie ale artistei Geta Vişan, expuse la galeria Simeza. A fost ca o premoniţie pentru că atunci mi-am ales specialitatea, şi peste ani, când îmi începeam cariera, mi-am cumpărat primul gherghef de la Geta Vişan, nu ştiu cât de întâmplator, după un anunţ afişat la Uniunea Artiştilor Plastici(UAP).  Acel gherghef mi-a purtat cu adevărat mult noroc! Pregătirea pentru liceul de arte plastice „N. Tonitza", cât şi pentru institut a fost intensă. Pictorii Mircea Dimitriu pentru liceu şi Tudor Nicolau  pentru facultate mi-au îndrumat paşii şi mi-au dăruit cu maximă generozitate cunoştinţele pe care dânşii le-au acumulat în ani şi ani de studiu şi munca în atelier. Le sunt profund recunoscătoare”, povesteşte Lena Cerepennicova.

 
Are atelierul acasă
 
Lena are atelierul acasă. Spune că aşa câştigă timp pentru creaţie, nu pierde ore în şir în traficul din Capitală. Plus că este alături mereu de fiica sa şi o ajută atunci când are nevoie. Îi place să lucreze acasă, în tihnă, în liniştea casei sale. Munca este însă complexă şi cuprinde mai multe etape. Rezultatul final este cel care impresionează prin acurateţe, culorii vii şi bun gust.

 
„De la schiţă de idee până la obiectul finit sunt multe etape de parcurs:  proiectul în culoare, apoi cartonul în mărime naturală cu desenul şi zonele de culoare numerotate, cartela de culori, urzitul, vopsitul lânii, depănatul acesteia, ţesutul şi apoi finisajul. Din păcate Tapiseria e o artă pe cale de dispariţie din cauza preţurilor.

Lumea (cu bani chiar) preferă printurile şi în cel mai bun caz muralele sau pictura pe pânză. Încă mai am câteva lucrări din ultima expoziţie personală, pe care le îngrijesc ca pe ochii din cap. Le scot din ,,scutece", le scutur, le stropesc cu soluţie antimolii, le împachetez la loc.  Nu îmi convine să le dau pe nimic.


Am muncit prea mult! Nu ştiu dacă mai are şi asta are vreo importanţă; în '90 mi-am dat demisia de la Centrul de Design la care lucram, să mă apuc sa ţes.  De -abia intrasem în UAP, şi trebuia să am activitate. Descoperisem că venitul din  obiectele pe care le lucram  (câte 2 ore/zi jumătate de lună)  pentru Fondul Plastic depăşea venitul din munca pentru Stat (o luna întreagă). Aşa că supravieţuiam bine prin FP cu pulovere, funde, păpuşi, icoane,  bijuterii. Păpuşile se vindeau tare bine. Nici celelalte nu zăboveau prea mult prin magazine. Păcat că invazia de produse turceşti şi chinezeşti ne-a omorât şi desfiinţat bussinesul artistico-estetic”, spune artistul plastic.
 
Cum ne educăm gustul pentru frumos
 
Lena este de părere că pentru a ne educa gustul pentru frumos, încă din şcoala copiii trebuie familiarizaţi mai mult cu artele plastice.


„E adevărat că educaţia plastică din şcoli şi nu numai, lasă de dorit. Ştiu că depinde şi de profesori, dar programa se bazează mai mult pe lucrări practice. Ar putea mai degraba să insiste pe formarea teoretică, a gustului pentru frumos, în a discerne între bun gust şi kitch, educaţie cromatică ( practic ), prin vizite la muzee, implicit notiuni de istoria artei la modul concentrat, prescurtat, noţiuni de teoria culorilor. Cred că elevilor din şcoli şi licee ar trebui să li se explice că educaţia plastică şi estetică le mai foloseşte practic şi la cum îsi decorează ambientul de locuit, la modul cum se îmbracă, nu numai la felul în care fac faţă în societate. E cunoscută influenţa culorilor, formelor, sunetelor asupra psihicului uman,  asupra dezvoltării, evoluţiei  organismelor, fie acestea, plante sau animale”, a precizat artistul plastic. 
 
Pur şi simplu îmi imaginez, văd lucrarea gata
 
Orice o înconjoară, natura, detalii din natură, plantele, arhitectura( detalii din arhitectura ),  peisajele, stările de spirit, totul este o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru Lena. „ Inspiraţia... toată lumea întreabă şi e curioasă să afle cum ? Greu de explicat ! E diferit de fiecare dată. Nu există tipare. 
Câteodată vine de nicăieri... mai degrabă de undeva de sus, pur şi simplu îmi imaginez, văd lucrarea gata. De aceea stau mult în faţa şevaletului ( în cazul picturii, să zicem ), caut să obţin efectul din viziune... Câteodata e spontan şi-l obţin din prima. Câteodată stau şi pritocesc mult o idee, fac suprapuneripână îmi iese ceea ce urmăresc”, povesteşte artistul plastic.
 
Puţini ştiu să se vândă
 
De-a lungul carierei a avut confirmări de peste tot că ceea ce creează place. „Mi se spune acest lucru. Altfel nu aş fi continuat, şi caut în permanenţă să mă perfecţionez. Pot fi găsită în galerii, expoziţii personale şi de grup, pe internet. Lumea apelează la mine la momentul oportun. Din când în când mai găsesc câte un impresar. De asta avem nevoie noi, artiştii.
Puţini ştiu să se vândă. Pentru aceasta sunt necesare cunoştinţe speciale. Cunoştinţe de marketing. Nu putem să ne concentram pe creaţie şi să vindem cu acelaşi succes. Aceasta este opinia mea. Este adevărat că ne pierdem în felul acesta. Din păcate. Ne subapreciem de multe ori în condiţiile actuale. Eu am experimentat 3 variante de preţuri. Am ajuns de fiecare dată la mediu. Nu e suficient”, spune artistul plastic.
 
Lucrările pe care le-a realizat de-a lungul carierei se află în toate colţurile lumii, dovada că talentul său este apreciat, iar iubitorii de frumos caută să aibă acasă o creaţie a Lenei. Lucrările care se află în străinătate au fost cumparate din unele galerii  particulare, câteva sunt dăruite. Munca pe care o face are, evident, şi un preţ, însă de multe ori acesta nu este standard. Lena Cerepennicova explică: O lucrare de mici dimensiuni poate fi scumpă, nu neapărat în funcţie de volumul de muncă, ci de valoarea artistică, de efectul pe care îl are asupra privitorului. La fel cum o lucrare mare, înmagazinând un volum şi timp de muncă mai mare poate avea un preţ mai mic, valoarea artistica fiind medie sau minimă. În concluzie sunt câţiva  factori care participă la preţuirea unei lucrări, de obicei complexitatea compoziţiei, dimensiunea, valoarea artistică şi cota artistului care semnează lucrarea.
Mai este un aspect care trebuie luat în seamă : orice trăsătură de penel, creion, peniţa a unui artist profesionist ascunde ore, săptămâni, luni, ani, zeci de ani de studiu şi muncă, zeci şi sute de materiale consumate, o experienţă îndelungată care duce în final  la calitate. Cred că se poate trăi din artă în Romţnia. De ce nu ? Câteodată mai greu. Depinde şi de oportunităţi, de noroc, de cum începi cariera şi de ceea ce faci. Dacă place şi faci să vibreze coarda sensibilă, atunci lumea te caută.
 
 
Palmares
 
Născută la Moscova şi crescută în România, Elena Cerepennicova a absolvit în 1985 secţia de Tapiserie a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, clasa profesoarei Maria Mihalache Blendea. Imediat după absolvire, începe să fie prezentă în numeroase expoziţii personale şi de grup, printre care sunt de remarcat cea de debut, din 1985, de la Salonul Studenţesc de Artă Plastică-Braşov (unde a primit Premiul al-III-lea), 1986-1993, de la  Salonul Municipal de Pictură, Sculptură, Grafică, Design şi Artă Decorativă-Muzeul de Artă al Romaniei (1986) / Teatrul Naţional Bucureşti (1993), 1987-1989  Expoziţia Naţională de Artă Plastică a Tineretului – Sala Dalles Bucureşti;
1989 Expoziţia Internaţională Anuală de Miniaturi, Ediţia a-IV-a, Toronto, Canada; 1989 Quadrienala de Arte Decorative-Sala Dalles, Bucureşti; 1994 Trienala de Tapiserie Contemporană Românească, Prima ediţie-Palatul Parlamentului României-Bucureşti; 1994  Expoziţia de Arta Decorativă – Galeria Apollo, Bucureşti;1995 Prima Expoziţie Personala de Tapiserie-Galeria Orizont,Bucureşti; 1995 Salonul National de Miniaturi Textile, Editia a-VII-a, Galeria Apollo, Bucureşti; 1995 Premiul pentru Tineret pe anul 1994; 1997 A doua Expoziţie Personala de Tapiserie-Galeria Caminul Artei, Bucureşti; 1998  Summer Art Festival-World Trade Center, Bucureşti; 2004 A treia Expoziţie Personala de Tapiserie-Galeria Orizont, Bucureşti; 2005 A patra Expoziţie Personală de Tapiserie-Le Club, Bucureşti; 2006  A cincea Expoziţie Personală de Tapiserie şi Pictură-Galeria Financial Plazza, Bucureşti. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările