O familie de români care a muncit 14 ani în Canada a dat lovitura cu o afacere într-o casă boierească din Călăraşi. Cei mai mulţi clienţi sunt străini
0
Casa unui moşier înstărit din Bărăganul de odinioară, construită în 1892, şi-a recăpătat strălucirea vremurilor de demult. Clădirea, monument istoric, a fost transformată de doi români care au muncit 14 ani în Canada într-un restaurant de lux, căruia îi trec pragul mai ales străinii care ajung în oraş.
Pentru că este un local altfel, cu mâncare bună şi variată, cu oameni primitori care şi-au lăsat amprenta şi o parte din suflet în fiecare obiect din cârciumă, casa Heliade este locul în care simţi o particică din Occident.
O familie de călărăşeni care a trăiat în Canada aproape 14 ani a rămas cu sufletul tot în orăşelul de pe malul Borcei. Viaţa trăită departe de cei dragi, dorul de micul târg prăfuit din Bărăgan, i-au făcut să se întoarcă definitiv acasă. Toţi cu dublă cetăţenie, româno-canadiană, cei patru membri ai familiei, au pus umărul la un proiect căruia, iniţial, nimeni nu i-a dat nicio şansă de reuşită şi în care au investit doar pentru renovare peste 50.000 de euro.
„ A fost o provocare, o depăşire a limitelor, un pariu cu noi înşine. Am muncit pe brânci, iar rezultatele se văd. Abia acum, la 10 ani de la deschiderea restaurantului, putem spune că afacerea a intrat pe profit. Am luptat cu mentalităţi, cu oameni care nu înţelegeau, de exemplu, de ce la noi nu se mânâncă mici şi ciorbă de burtă, am încercat să le educăm gustul, să le deschidem apetitul pentru nou, modern , aşa cum se trăieşte „afară”, povesteşte Teodora Papazi, de 55 de ani, sufletul afacerii.
Alături de fiica sa, Sabina, în vârstă de 32 de ani, licenţiată în Managementul Modei şi cu o serie de cursuri de specializare în gastronomie în Franţa, călărăşeanca a reuşit să demonstreze că doar cu perseverenţă şi multe nopţi nedormite îşi poate vedea visul împlinit.
Fuga de comunism, în Germania
Tot ce a câştigat în străinătate a investit acasă. Nu s-a gândit o clipă să rămână printre străini, deşi traiul de acolo nu se compara cu România. „Iniţial, la începutul anilor 80, soţul meu a fugit în Germania. Pentru că aşa era atunci, nu ţi se dădea voie să pleci. La doar un an şi jumătate, am reuşit să-l urmez şi eu pentru reîntregirea familiei, plecând legal, cu documente graţie unui domn de la Serviciul Paşapoarte al judeţului Ialomiţa care înţelegea of-urile tinerilor, avea viziune modernă, şi le dădea ok-ul să iasă din ţară.
Eram tineri, aveam un copil mic şi o speranţă de mai bine pentru viitorul nostru. Am riscat, am trăit în lagăre pentru emigranţi, am muncit unde s-a putut pentru a ne întreţine şi am reuşit să ajungem în Canada. Aici, cu forţe proprii am deschis un restaurant în care am lucrat eu, soţul meu şi încă un angajat. Găteam, spălăm vasa, făceam curăţenie. Noi eram patroni, tot noi muncitori”, îşi aminteşte Teodora Papazi.
Localul, un pic „altfel”
Experienţa din străinătate avea însă să le prindă bine acasă. Cu o viziune nouă, după ce dăduseră „piept” cu o altă mentalitate, educaţie şi civilizaţie, Teodora şi Sabina Papazi au pus pe picioare o afacere altfel la Călăraşi.
„Ne-am rezervat dreptul de a ne selecta clienţii pentru că localul pe care îl manageriem este puţin diferit de restul restaurantelor din oraş. Nu am urmărit să ne îmbogăţim peste noapte, ci să creăm ceva unic. Am pus preţ pe cele mai mici detalii. Interiorul a fost amenajat de un tânăr designer, Răzvan Clondir, doctorand al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, călărăşean get-beget şi am încercat o atmosfera occidentală.
Detaliile fac diferenţa în orice la noi, nu ne place cantitatea, ci calitatea. Clientului i se oferă cele mai bune servicii, începând cu modul de gătire-folosim ingrediente naturale, de la cei mai buni producători şi evităm să condimentăm preparatele cu adaosuri alimentare, gen „vegeta”. Aşa cum gătim pentru noi acasă, aşa ne servim şi clienţii”, explică Sabina Papazi.
Clădirii i s-a schimbat doar sticla de la ferestre
Casa pe care au cumpărat-o în 2005 cu 600.000 de lei vechi a fost salvată de la pieire. Au cumpărat-o de la moştenitorii unui afacerist înstărit din Călăraşi care, în 1892 o construise cu trudă, iar în 1928 i-a făcea cadou de nuntă fiicei sale. Cu timpul însă, clădirea a început să se degradeze, ajungând în urmă cu 10 ani o umbră a ceea ce fusese cândva.
„S-a lucrat zi şi noapte la renovare, am avut nevoie de maldăre de aprobări pentru că este monument istoric şi ni s-a dat permisiunea de a schimba doar sticla de la geam, restul a rămas ca altădată. Toată investiţia a fost proprie, însă eforturile ne-au fost răsplătite pentru că a ieşit minunat. Este o bijuterie”, spune Teodora Papazi.
Vă recomandăm şi:
Biserica din Ilişeşti, monument-istoric, la un pas de prăbuşire
Timişoara rămâne fără monumente istorice. A treia statuie furată în două zile
Se încarcă comentariile...
