Lăsatul Secului, sărbătoarea care vesteşte intrarea în marele post al Paştelui. Ce semnificaţie are Duminica izgonirii lui Adam din Rai, ritualuri pentru spor

Lăsatul Secului de brânză, sărbătorit duminică, 18 februarie, cu o zi înainte de intrarea în Postul Mare, reînvie tradiţiile populare păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului. Este ziua în care se fac plăcinte cu brânză dulce şi se dau soacrei pentru a fi îmbunate, iar tinerii aprind focuri uriaşe pentru alungarea duhurilor rele.

 “Prezentă atât în calendarul popular, cât şi în cel bisericesc, străvechea sărbătoare păgână, prag cosmic al trecerii de la iarnă la vară, Lăsatul Secului a fost adoptat şi adaptat de creştinism, ca ultimă treaptă pregătitoare înainte de smerenia Marelui Post, păstrându-şi farmecul obiceiurilor arhaice, dar căpătând noi valori, întru spirit, prin morala creştină”, explică Doina Işfanoni, cercetător etnolog la Muzeului Satului din Capitală. Lăsatul Secului de Paşte păstrează acte rituale specifice unui început de An agrar, celebrat la echinocţiul de primăvară.

În Muntenia, de Lăsatul secului, se prepară plăcinte cu brânză dulce şi stafide ce se oferă soacrelor, ca relaţiile să rămâne dulci în timpul Postului Paştelui.  În duminica Lăsatului sec de brânză se mai oferă copiilor nevoiaşi şapte sticle de lapte, reprezentând cele şapte săptămâni ale postului.

Vremea iertăciunii

“Întrucât postul priveşte trupul, dar mai ales sufletul, acum este vremea iertăciunilor. Vecinii, rudele, cunoscuţii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii, ca să intre curaţi în post. Această zi este numită şi Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Desigur, semnificaţia este că noi retrăim simbolic momentul pierderii Raiului, pe care l-am putea recâştiga, tot simbolic, prin post”, explică părintele Paul Tudorache din parohia Sf. Cuvioasă Parascheva din Călăraşi.

Focul, simbol al renaşterii

Tot în seara de Lăsatul Secului are loc Urlalia.  Obiceiul este păstrat la oraş, dar mai ales la ţară, în satele şi comunele din  sud-estul ţării. În dreptul fiecărei gospodării, copii şi tineri aprind focuri mari din cauciuc, în faţa caselor şi spun următorul text :  „Urlalia pe cuptor/A murit nenea Anton”. Femeile aduc celor din preajma focului gogoşi, colăcei şi ouă fierte în ideea ca în anul acela să aibă parte de pui. Se crede că prin aceste practici, oamenii se curăţă de duhurile rele.

Este un obicei care se practică în ziua de Lăsatul Secului. În timp ce în această seară în case se petrece, pe străzi, copiii şi tinerii aprind focuri mari, în jurul cărora se strâng cete-cete, între care se stabileşte un dialog satiric similar „strigării peste sat“ din alte zone, batjocorindu-se acele fete bătrâne şi flăcăii care nu au avut curajul să întemeieze familii, spune specialistul. 

Focul, simbol al purităţii şi al primenirii, al arderii resturilor iernii şi naşterii primăverii s-a făcut diferit de-a lungul timpului. "La sfârşitul secolului al XIX-lea se lega de cumpăna puţului câte o dihoniţă de păcură, o aprindeau şi lăsau găleata în puţ, ca astfel dihoniţa aprinsă să rămână suspendată în aer până se consumă", scrie Simion Florea-Marian în lucrarea „Sărbătorile la români”.

Începutul noului an agrar

“În Dobrogea şi satele din şesul Dunării şi din jurul Bucureştiului, la Lăsatul Secului se mai fac şi astăzi Cucii. Obiceiul Cucilor este un joc de carnaval cu măşti. În el regăsim importante reminiscenţe de rit agrar, legate de începutul anului nou de primăvară”, explică Doina Işfanoni, cercetător ştiinţific . 

Oamenii din sat, care se fac cuci îşi confecţionează nişte măşti din carton de formă ţuguiată prinse cu ajutorul unor basmale, se îmbracă cu rochii, chiar şi rochii de mireasă şi iau în mână câte o bucată de cauciuc şi lovesc pe spate pe toţi cei pe care îi întâlnesc, spunându-le: ,,Nu-ţi dau decât o opincă să nu te mai prindă frigurile”. Textul , spun specialiştii în Etnografie şi Folclor, provine de la obiceiul vechi, când în loc de cauciuc, cucii purtau o funie la capătul căreia era legată o opincă şi la brâu un săculeţ cu cenuşă ce o aruncau peste tinerele fete. Spun bătrânii că dacă ai apucat să te faci cuc un an, e musai să te faci încă doi ani, în total deci trei, ca să nu devii drac.

Abţinere de la mâncarea de dulce şi alte pofte

Creştinii ortodocşi intră luni, 19 februarie, în postul Paştelui, cea mai aspră perioadă în care credincioşii sunt îndrumaţi să se curăţe de păcate. Postul se încheie pe 7 aprilie.

 În cele 40 de zile, la care se adăugă încă 7 din Săptămâna Patimilor, oamenii trebuie să ţină cont de multe interdicţii. Doar două dezlegări la peşte sunt: pe 25 martie de Bunavestire şi pe 1 aprilie, de Florii.

În perioada 19 februarie-7 aprilie, spun preoţii, credincioşii trebuie să se abţină de la multe lucruri, nu doar de la mâncarea de dulce. Ei trebuie să-i ceară iertare lui Dumnezeu pentru păcatele lor, să meargă des la biserică şi să se împace cu persoanele certate. Nu în ultimul rând, oamenilor le sunt interzise plăcerile trupeşti, pentru că acestea dau naştere păcatului. Poftele trupeşti pot fi biruite doar prin post şi  rugăciune.