Lagărul din Călăraşi şi gropile comune ale evreilor din trenul morţii: „Au fost forţaţi să stea cu faţa la pământ, iar călătorii români călcau pe ei“
0
Două „trenuri ale morţii“, în care au fost îmbarcaţi evrei, şi-au început drumul spre Muntenia, în 30 iunie 1941. Soarta evreilor din primul tren, plecat din Iaşi după pogromul din 29 iunie şi ajuns la Călăraşi, este mai putin cunoscută.
Istoricul Adrian Cioflâncă, cercetător, membru al Colegiului la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Director la Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER), a venit la Călăraşi pentru a vedea cu ochii săi gropile comune şi locurile unde au fost deţinuţi evreii supravieţuitori din unul dintre cele două „trenuri ale morţii“ din 1941.
„Am mers pe teren să văd cu ochii mei gropile comune şi locurile unde au fost detinuţi evreii supravieţuitori în vara anului 1941. Speram ca la vară să putem pune o placă în Gara Călăraşi, în amintirea celor care au pierit în primul tren al morţii. Acum se fac demersurile necesare pentru ridicarea unei plăci memoriale. Am discutat deja la Consiliul Judeţean (CJ)“, a povestit istoricul. Cioflâncă a vizitat fosta cazarmă de pe strada Independenţei din Călăraşi, locul unde au fost închişi mulţi evrei din Iaşi care au supravieţuit primului tren al morţii.
Clădire dezafectată care, în vara anului 1941, a găzduit evreii aduşi la Călăraşi FOTO Facebook/Adrian Cioflâncă
Placă memorială în gară
Adrian Cioflâncă spune că acesta este doar începutul unei cercetări la Călăraşi, urmează şi alte deplasări în teren pentru a reconstitui fidel acea perioadă. Conform istoricului, din cei 1.100 de evrei care au ajuns la Călăraşi la sfârşitul lunii august 1941, aproximativ 150-200 din ei au pierit din cauza condiţiilor grele. Cei care au murit au fost înhumaţi în gropi comune. Într-o operaţiune de la sfârşitul anilor ‘70, au fost exhumate şi înmormântate în Israel 25 de trupuri.
În prezent, clădirile stau să cadă FOTO Facebook/Adrian Cioflâncă
Conform istoricului, evreii au fost ţinuţi doar câteva luni la Călăraşi, deoarece nu existau spaţii adecvate şi nici nu se putea asigura hrana necesară. Pe lângă fost cazarmă, evreii au mai fost închişi şi în două sinagogi din oraş, dar şi într-un depozit de cereale, în locul căruia se află astăzi Sala Polivalentă a oraşului.
Pogromul din Iaşi şi „trenurile morţii“
Pogromul de la Iaşi, spune istoricul Adrian Cioflâncă, a fost cel mai mare masacru din România modernă: „Tragedia din Iaşi a schimbat brutal profilul demografic, social, economic şi cultural al Iaşului, un oraş în care evreii reprezentau până atunci jumătate din populaţie“. Pe 30 iunie 1941, din gara Iaşi au plecat două trenuri. Unul a ajuns la Podul Iloaiei, după nouă ore, iar cel de-al doilea la Călăraşi, după şapte zile de călătorie infernală.
Una dintre clădirile fostului Regiment din Călăraşi, unde au fost deţinuţi evreii supravieţuitori ai progromului de la Iaşi FOTO Facebook/Adrian Cioflâncă
„Trenul ar fi trebuit să ajungă în Târgu Frumos, dar unitatea germană de acolo nu a fost de acord, întrucât exista pericolul unui nou pogrom. Pe de altă parte, zona era foarte aproape de linia frontului şi s-ar fi prelungit haosul. Aşa a ajuns trenul în Călăraşi. Evreii care au ajuns la Podul Iloaiei au fost cazaţi în comunitate, iar cei de la Călăraşi au stat în lagăr. În cimitir nu mai există nici plăci, nimic care să amintească de aceste orori. Totul a fost devastat“, spune istoricul.
Ţinuţi sub pază
Din cei 5.000 de evrei îmbarcaţi în tren, doar 1.100 au mai ajuns la Călăraşi. Nicolae Ţiripan, istoric, fostul şef al Arhivelor călărăşene, în urma cercetării făcute pe acest subiect, spune că oamenii au fost ţinuţi doar câteva luni la Călăraşi. „Cei mai curajoşi dintre localnici, de mila lor, se duceau şi le aruncau fructe cu praştia, peste gard, ca să nu moară de foame. Nu au fost scoşi de acolo în oraş. Mulţi dintre ei au murit pentru că se îmbolnăviseră în tren“, povesteşte Ţiripan.
Loc unde au fost săpate gropi comune pentru evreii care s-au prăpădit la Călăraşi FOTO Facebook/Adrian Cioflâncă
Istoricul mai spune că, în momentul în care trenul a ajuns la Călăraşi, autorităţile locale i-au întâmpinat şi chiar le-au dat ceai cald. După câteva luni, oamenii au fost urcaţi iar în tren şi trimişi la Iaşi.
Cimitirul evreiesc din Călăraşi, lăsat în paragină şi rămpţiţele monumentului ridicat în memoria evreilor FOTO Facebook/Adrian Cioflâncă
Bătuţi, jefuiţi şi umiliţi
Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România arată la paginile 121-124 cum s-a făcut îmbarcarea evreilor şi prin ce calvar au trecut. Puţini au reuşit să supravieţuiască în trenurile morţii, în condiţii inumane şi greu de descris:
Fosta cazarmă din Călăraşi, locul unde au fost deţinuţi evreii aduşi la de la Iaşi în 1941 FOTO Facebook/Adrian Cioflâncă
„La 29 iunie 1941, Mihai Antonescu a ordonat deportarea tuturor evreilor din Iaşi, inclusiv a femeilor şi copiilor. Evreii supravieţuitori au fost duşi spre gară. Pe drum, ei au fost bătuţi, jefuiţi şi umiliţi. Trotuarele din Iaşi erau pline cu cadavre, iar deportaţii au fost nevoiţi să treacă peste ele. La gară şi în piaţa din faţa gării aceştia au fost forţaţi să stea cu faţa la pământ, iar călătorii români călcau pe ei, în timp ce soldaţii români şi germani ţipau că oricine va îndrăzni să ridice capul va fi împuşcat.
Imagine din trenurile morţii FOTO Pogromul de la Iaşi
Loviţi cu ciocanele de muncitori ceferişti
În final, evreii au fost înghesuiţi în vagoane de marfă sub o ploaie de lovituri, înţepături de baionetă, lovituri cu bastonul şi insulte. Mulţi muncitori ceferişti s-au alăturat infernului, lovindu-i cu ciocanele.
Intenţia de exterminare era clară, chiar de la bun început. După cum s-a stabilit mai târziu în procesele de la Iaşi, vagoanele trenului în care au fost urcaţi cu forţa evreii fuseseră folosite pentru transportul carbidului şi de aceea emanau un miros înăbuşitor. În plus, deşi în niciun vagon nu intrau mai mult de 40 de oameni, între 120 şi 150 de evrei, mulţi dintre ei răniţi de lovituri şi tăieturi de baionetă au fost îndesaţi cu forţa în interior.
După ce uşile au fost bine închise în urma lor, toate ferestrele şi spărturile au fost bătute cu scânduri. Din cauza căldurii de vară şi a lipsei de aer, oamenii au înnebunit mai întâi şi apoi au pierit, povesteşte un supravieţuitor.
Cadavrele au fost lăsate înăuntru
În căldura verii, cei înghesuiţi în interior au trebuit să aştepte două ore până la plecare. În timpul nopţii, a povestit un supravieţuitor, unii dintre noi au devenit furioşi şi au început să ţipe, să muşte şi să se îmbrâncească violent; trebuia să lupţi cu ei, fiindcă puteau să- ̨ţi ia viaţa; dimineaţa, mulţi dintre noi erau morţi, iar cadavrele au fost lăsate înăuntru; ei au refuzat să dea apă chiar şi copiilor noştri care plângeau, şi pe care îi ţineam deasupra capetelor noastre.
Când uşile trenului s-au deschis, puţinii supravieţuitori au auzit gardienii cerându-le să arunce morţii afară(din cauza duhorii, gardienii nu îndrăzneau să se apropie prea mult). Cum aceasta s-a întâmplat într-o zi când era sărbătoare, ̨ţăranii din satele învecinate au fost aduşi să vadă ”comuniştii care au tras în Armata română, iar uniidintre ̨ţărani strigau “Ucideţi-i! Ce rost are să-i transportăm gratis?
În trenul morţii care a plecat de la Iaşi spre Călăraşi, din 5.000 de evrei, doar 1.100 au ajuns la destinaţie vii după şapte zile (Poliţia română a numărat 1.258 de cadavre, totuşi sute de morţi au fost aruncaţi din tren pe drum, la Mirceşti, Roman, Săbăoani şi Inoteşti).“
Se încarcă comentariile...
