Istoricul care şi-a dăruit viaţa arheologiei. Povestea lui Marian Neagu, creatorul unui muzeu de talie europeană

Istoricul care şi-a dăruit viaţa arheologiei. Povestea lui Marian Neagu, creatorul unui muzeu de talie europeană

Istociul Marian Neagu a fost directorul Muzeului Dunării de Jos din Călăraşi timp de aproape 4 decenii FOTO simonalazar.wordpress.com

Prieten al jurnaliştilor de turism – cărora le-a fost, adeseori, „ghid” în teritoriile fascinante din Dobrogea şi din lunca Dunării, Marian Neagu a pornit în „călătoria-cea-de-pe-urmă” pe 2 aprilie 2020, la Vălenii de Munte, unde se retrăsese în ultimii ani, pentru a scrie multele cărţi.

Arheolog, cercetător, istoric şi muzeograf pasionat, personalitate a vieţii culturale româneşti, coleg şi prieten devotat, Marian Neagu a condus cu dedicare Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi aproape patru decenii şi a iniţiat o serie de proiecte naţionale şi internaţionale de cercetare şi de valorificare a patrimoniului, deosebit de valoroase.
“A fost director de muzeu, dar nu această funcţie l-a definit, ci faptul ca el a fost Creator. El a dat naştere unui muzeu de talie europeană, cunoscut şi apreciat în lume. A fost un om deosebit, cu o cultură clasică cum rar mai întâlneşti în zilele noastre. A iubit muzeul, a iubit arheologia, a iubit cartea. A fost un păstrător de comori. El era Magicianul, da era un “magician”, aducând mereu noi dovezi referitoare la prezenţa străveche a oamenilor pe teritoriul României, realizând proiecte extraordinare acolo unde nimeni nu-şi închipuia că se poate şi câte alte magii”, povesteşte Valentin Parnic, managerul Muzeului Dunării de Jos din Călăraşi.
 

Muncă asiduă şi pasiune pentru profesie

 
Un om caracterizat de o mare generozitate, apreciat la nivel internaţional ca un foarte bun specialist, acesta şi-a dedicat întreaga pricepere şi energie arheologiei, ştiinţa căreia i s-a dăruit fără rezerve o viaţă întreagă, până în ultima clipă. 
Marian Neagu s-a născut pe 11 septembrie 1954 la Ploieşti, unde de altfel a şi urmat studiile gimnaziale şi liceale, cele superioare fiind parcurse în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti (1973 – 1978).
 
Păcuiul lui Soare, locul cel mai drag al arheologului FOTO simonalazar.wordpress.com
 
Ulterior, în perioada 1978-1984, a activat ca muzeograf la Secţia Arheologie a Muzeului Judeţean Ialomiţa, care funcţiona la Călăraşi, transformată în 1981 în Muzeul Judeţean Călăraşi, din 1984 preluând conducerea acestuia.
Au urmat ani de muncă asiduă pentru amenajarea expozitiei de bază - oglindă a istoriei acestor locuri. Ca urmare a descoperirilor arheologice excepţionale efectuate în zonă (Grădiştea - Ulmilor, unde a fost pusă în evidenţă cultura neolitică Boian, aşezarea eneolitică Măgura Cuneşti, Grădiştea - Coslogeni, staţiunea eponimă a culturii Coslogeni, specifică epocii bronzului, dava getică de la Piscul Crăsani, aşezarea medievală Oraşul de Floci şi cetatea bizantină Vicina - Păcuiul lui Soare) s-a realizat cu succes valorificarea lor muzeală.
 

În 2002 a obţinut titlul de doctor în Istorie

 
În 2002 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istorie, la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” Bucureşti, sub îndrumarea reputatului cercetător, dr. Silvia Marinescu - Bîlcu, rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul acestui demers fiind valorificate publicistic în anul următor prin intermediul volumului intitulat Neoliticul mijlociu la Dunărea de Jos.

Păcuiul lui Soare, şantierul arheologic de suflet al istoicului FOTO zigzagprinromânia.ro
 
Eforturile sale deosebite în cercetarea şi valorificarea patrimoniului cultural naţional au fost de altfel recunoscute în mod oficial de către Ministerul Culturii şi Cultelor prin atestatele conferite, de arheolog-expert în cadrul Registrului Arheologilor şi expert în bunuri arheologice şi istorico-documentare. De asemenea, ca urmare a competenţei sale profesionale incontestabile în domeniu, reputatul specialist a fost membru al celor mai importante comisii de specialitate care coordonează activitatea de cercetare arheologică şi valorificare muzeistică a patrimoniului cultural din România, respectiv Comisia Naţională de Arheologie (1996-2000) şi Comisia Zonală a Monumentelor Istorice (1996-2000).
 

Un neobosit cercetător

 
În activitatea sa, o atenţie deosebită a fost acordată cercetărilor de teren, în calitate de coordonator sau de membru în colectiv, luând parte la săpăturile arheologice de la: Piscu Crăsani, Lunca - La Grădini, Vlădiceasca, Gălăţui - Movila Berzei, Grădiştea Coslogeni, Borduşani, Căscioarele, Cuneşti, Sultana, Măriuţa, şi câte altele.
De asemenea, investigaţiile de suprafaţă întreprinse în diverse zone cu potenţial arheologic situate în spaţiul dunărean i-au permis evidenţierea a peste 150 de puncte şi staţiuni arheologice. În urma cercetărilor de teren derulate, reputatul specialist a scos la iveală numeroase obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabilă, care îmbogăţesc în prezent în special colecţiile unităţilor muzeale din cadrul Muzeului Dunării de Jos. Cele mai valoroase dintre acestea au fost valorificate desigur şi în plan publicistic.

Alături de marele arheolog Petre Diaconu, mentorul său FOTO MDJ
 
Totodată, dr. Marian Neagu a deţinut şi calitatea de redactor responsabil al anuarului Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos (1986 - 2011), publicaţie prestigioasă prin intermediul căreia au fost introduse în circuitul ştiinţific numeroase informaţii de importanţă excepţională legate de patrimoniul cultural naţional şi universal.
A fost iniţiatorul primelor expoziţii preistorice cu impact naţional “Civilizaţia Boian pe teritoriul României” - 1999, expoziţie la care au participat 17 muzee din România sau ”O civilizaţie “necunoscută” - Gumelniţa” - 2001, expoziţie la care au participat 15 muzee din România.
 
În urma acestor realizări, în anul 2004 este Decorat cu Meritul Cultural, clasa I (2004), de către preşedintele României.
 
Marian Neagu a fost, în egală măsură, unul din muzeologii şi curatorii cărora li se datorează câteva expoziţii de impact şi anvergură, pentru a aminti numai “A l’aube de l’Europe: Les grandes cultures néolithiques de Roumanie” (Olten, Elveţia) şi “The Lost World of Old Europe” (New York, SUA; Oxford, Marea Britanie; Atena, Grecia).
Acestor realizări deosebite li se adaugă numeroasele publicaţii pe care le-a semnat sau editat (singur ori în colaborare) de-a lungul timpului, prin intermediul cărora au fost introduse în circuitul ştiinţific date de importanţă excepţională referitoare la patrimoniul cultural naţional şi universal.
 

Printre cei mai longevivi directori din România

 
Marian Neagu a fost unul dintre cei mai longevivi directori de muzeu din România. Cu o carieră neîntreruptă de aproape 40 de ani, istoricul a fost unul dintre puţinii oameni care au marcat viaţa culturală a oraşului de pe malul Borcei. Avea o vorbă bună pentru fiecare, era meticulos în tot ceea ce făcea şi nu lăsa nimic la voia întâmplării. Un perfecţionist. Aşa îl caracterizează foştii săi colegi, oameni care spun că nu a existat un şef mai bun, un profesionist desăvârşit.
 
Mare iubitor de artă, Marian Neagu, absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Bucureşti a fost din anul 1978 director al Muzeului Dunării de Jos Călăraşi. Ocuparea postului de director s-a facut prin concurs, la care au participat încă 11 candidaţi din judeţele Călăraşi şi Ialomiţa. Primii doi ani au fost de provizorat şi din anul 1980 a devenit director „plin“.
 

Petre Diaconu, omul care i-a marcat destinul

 
Nu a încetat niciodată să se perfecţioneze în meseria pe care a ales-o, iar studiile aprofundate şi cercetările l-au ajutat să obţină titlul de doctor în Arheologie, dar a participat şi la diverse stagii de pregătire în Austria şi Franţa. Petre Diaconu, unul dintre arheologii străluciţi ai României, a fost omul care i-a marcat existenţa. Încă din anii studenţiei, fie că l-a avut ca profesor, fie că l-a urmat pentru cercetări în Cetatea bizantină Păcuiul lui Soare, Marian Neagu spunea în urmă cu câţiva ani că acest om l-a desăvârşit ca specialist.
„Pentru neavizaţi, trebuie  să menţionez că Petre Diaconu a lucrat la Institutul de  Arheologie din Bucureşti din 1951 până în 1991, când s-a pensionat.  El este autorul a 300 de lucrări de specialitate rezultate din munca de documentare şi cercetare de la 19 şantiere arheologice, înfiinţate în întreaga ţară“, povestea într-un interviu pentru Adevărul, în urmă cu câţiva ani, Marian Neagu.
 

A fost asistentul lui Liviu Ciulei

 
Nu doar arheologia l-a fascinat, ci şi lumea artistică. Marian Neagu a cochetat în studenţie cu regia de teatru. A fost asistentul de regie la redutabilele piese de teatru ale lui Liviu Ciulei, „A douăsprezecea noapte“ şi „Furtuna“. Pe lângă pasiunea de o viaţă pentru pietre, arheologul a avut succese remarcabile şi în sport. La sportul minţii, şahul, a concurat şi a câştigat, în anii studenţiei, importante premii naţionale. În perioada 1974-1978, cât a fost student la Istorie, timp de doi ani consecutivi, a deţinut titlul de campion naţional.
 

Colecţia de Artă preisorică, o comoară

 
Muzeul Dunării de Jos adăposteşte o adevărată comoară şi este singurul din Europa care deţine peste 1.000 de piese din colecţiile „Artă preistorică“. Toate obiectele au circulat prin America, Elveţia, Anglia şi Grecia. După mulţi ani de încercări acestea au putut fi admirate şi de străini. „ Din anul 1980 am încercat să le trimit în toată lumea pentru că avem cu ce să ne mândrim, însă abia recent am reuşit să fac acest lucru“,  explica Marian Neagu în urmă cu câţiva ani, Muzeul Dunării de Jos Călăraşi deţine în colecţie unul dintre cele mai valoroase obiecte istorice din ţară: o cupă rituală, datând din mileniul al V-lea î.Chr., atribuită comunităţilor Boian-Giuleşti.
Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi a devenit celebru datorită lui Marian Neagu FOTO MDJ
 
Piesa a fost descoperită în situl arheologic de la Gălăţui-Movila Berzei, din judeţul Călăraşi, într-o locuinţă-sanctuar datată în neoliticul final dunărean. Cupa cu picior reprezintă, prin maniera de ornamentare şi semne, una dintre cele mai importante descoperiri ale neoliticului european, o culme a creaţiei geniului uman al mileniului V înainte de Christos. Cupa rituală datează din mileniul al V-lea î.Chr., atribuită comunităţilor Boian-Giuleşti din neoliticul final al Dunării de Jos.
 
Aceste piese deosebite care au uimit lumea datează din mileniul V  î.Christos, lucru care le face speciale şi foarte valoroase.  Piesele provin de pe şantierele dunărene sau adiacentele fluviului cum ar fi: comuna Grădiştea , satul Coslogeni, satul Gălăţui -lacul Movila Berzei, comuna Măriuţa -lacul Mostiştea. Obiectele de artă aparţin municipiului, fiind descoperite pe teritoriul nostru. „ Piesele sunt ale municipiului şi sunt foarte importante pentru noi, dar şi pentru străinătate. Puţine popoare au o istorie impresionantă ca a noastră, de aceea şi interesul crescut al mai multor state pentru a le expune“, povestea Marian Neagu.
 
Marian Neagu la Păcuiul lui Soare FOTO simonalazar.wordpress.com
 
Vă mai recomandăm şi:
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările