Invazie de gâşte cu gât roşu în România. Cum explică specialiştii acest fenomen nemaivăzut

Invazie de gâşte cu gât roşu în România. Cum explică specialiştii acest fenomen nemaivăzut

Niciodată în România nu au fost observate atât de multe gâşte cu gât roşi FOTO SOR/Emil Todorov

Biologii au anunţat în premieră un număr record de gâşte cu gât roşu care iernează în România. Specialiştii Societăţii Ornitologice Române (SOR) spun că numărul acestora depăşeşte 14.000 în zonele din sud-estul ţării.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dan Hulea, preşedintele SOR, spune că mai mulţi factori au influenţat acest lucru: este vorba, mai întâi, de temperaturile din zonele de unde vin gâştele (Rusia, Cercul Polar), dar şi pandemia care, în acest an, pentru gâşte a fost benefică. Actuala situaţie sanitară ne ţine mai mult în case, astfel că presiunea exercitată de vânătoare este mult mai redusă. Au găsit asfel un mediu propice pentru a se instala în ţara noastră, spun specialiştii. 
 
Păsările ajung în România în lunile noiembrie-decembrie şi pleacă în martie. În acest an, spune Dan Hulea, păsările s-au dus tot mai puţine în Bulgaria, unde mergeau de obicei. Ele se instalau pe lacuri sărate şi pe coasta Mării Negre. Acum au sosit în număr mare în Dobrogea şi în sud-estul Câmpiei Române.
 
Primul recensământ al speciilor de gâşte care iernează în România, realizat în perioada 21-22 noiembrie, s-a încheiat cu un număr record la gâştele cu gât roşu. Specialiştii SOR au numărat peste 14.000 în zonele din sud-estul ţării. „În cei 20 de ani de monitorizare a gâştei cu gât roşu în România, numărul mediu care se înregistra în luna noiembrie era de 5.500 de indivizi. Anul acesta, ornitologii SOR au înregistrat un număr record de gâşte cu gât roşu: 14.709. 
 
Gâştele cu gât roşu preferă România pentru iernat FOTO SOR/Emil Todorov 
 

Unde preferă să ierneze

 
Cea mai mare concentrare de indivizi a fost semnalată în zona lacului Balta Albă, 7.565, urmată de Lacul Strachina şi Insula Mare a Brăilei, cu peste 1.000 de indivizi fiecare. Şi în câteva zone umede de pe malul nordic al complexului lagunar Razim-Sinoe s-au numărat peste 1.600 de păsări. Alte câteva sute de indivizi au fost semnalaţi în mai multe zone umede din partea de sud-est a ţării, a explicat Dan Hulea. Biologul spune că în niciun an nu s-au mai confruntat cu această situaţie. Dacă nu sunt deranjate, numărul lor creşte.
 
După un traseu plin de obstacole, găştele cu gât roşu care vin din Rusia, de la cercul Polar, şi străbat de 2 ori pe an câte 4.000 de kilometri, au preferat să ierneze în România în număr cât mai mare. De asemeena, zonele lor preferate sunt cele cultivate cu grâu de toamnă, orz şi rapiţă, pentru a avea cu se hrăni. Au nevoie să înnopteze în locuri sigure, cum ar fi cursul Dunării, care le asigură apa necesară pentru a supravieţui. 
 
Chiar dacă vorbim în acest an de un număr record de păsări, fermierii care vor suferi stricăciuni vor fi despăgubiţi. În ultimii ani, pentru culturile acestora s-au plătit sume cuprinse între 10 şi 15 milioane de euro. Cred că este important să găsim o soluţie avantajoasă de ambele părţi, şi pentru fermieri, dar şi pentru vieţuitoare, a spus Dan Hulea.
 
Gâştele cu gât roşu preferă România pentru iernat FOTO SOR/Emil Todorov 
 
Conform SOR, in număr semnificativ de indivizi a fost înregistrat şi la gârliţa mare, 348.858 în această perioadă, în România. O a treia specie numeroasă a fost gâsca de vară, unde au fost număraţi 6.800 de indivizi.
Pe lângă cele 3 specii, au fost observate de către ornitologii SOR şi 12 gârliţe mici, specie care este pe cale de dispariţie, şi patru gâşte de semănătură.
 

Cea mai mică specie are un penaj elegant

 
Gâsca cu gât roşu este cea mai mică dintre speciile de gâşte europene şi are un penaj elegant, negru combinat cu roşu-castaniu, subliniat de dungi albe. 
 
Gâştele cu gât roşu preferă România pentru iernat FOTO SOR/Emil Todorov 
 
Specia cuibăreşte în tundra Siberiei, în zona peninsulelor Tamyr, Gydan şi Yamal. Iernează în zona Mării Negre, pe coastele vestice ale acesteia, în special în România şi Bulgaria. În România este întâlnită în zonele joase, în special în Bărăgan şi Dobrogea, în apropierea lacurilor mari (pe care le foloseşte pentru înnoptare).
Zboară împreună cu alte specii de gâşte în şiruri dispuse în formă de ”V”. Atunci când stolul este format numai din gâşte cu gât roşu, formaţia este neregulată şi asemănătoare ca formă cu cea a graurilor sau ciorilor.
 
 
Gâştele cu gât roşu, specie protejată de lege FOTO SOR/Emil Todorov
 
Populaţia globală este estimată la 44 000 - 56 000 de indivizi. Numărătorile efectuate de-a lungul timpului (în special în cartierele de iernare) au oferit cifre destul de fluctuante. Faţă de anii 1990, estimările din anii 2000 au arătat un posibil declin accentuat. Totuşi, se pare că în ultimii ani estimările au arătat o creştere uşoară a populaţiei. Per general însă, populaţia globală este în declin. Specia este clasificată ca vulnerabilă.
 
 
Invazie de gâste cu gât roşu FOTO SOR/Emil Todorov
 
Degradarea zonelor de cuibărit prin activităţi de minerit, vânătoarea accidentală în teritoriile de migraţie şi iernare atât în locurile de înnoptare cât şi în cele de hrănire, braconajul, deranjul produs de activităţile piscicole pe lacurile folosite pentru înoptare, dezvoltarea urbană în jurul lacurilor folosite pentru înnoptare, deranjul determinat de fermierii care le alungă de pe culturile de grâu şi orz de toamnă sunt principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare au fost elaborate Planuri Naţionale de Acţiune în Bulgaria şi România. Majoritatea locurilor de înnoptare se află în zone protejate şi sunt dezvoltate scheme de agromediu în colaborare cu fermierii, au precizat reprezentanţii SOR.
 

Vă recomandăm să mai citiţi:

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările