FOTO Istoria spitalului de pe malul Borcei. Imagini inedite de arhivă, cum arăta clădirea în 1901

O primă imagine din 1901 a spitalului din Călăraşi. FOTO Arhivă personală prof. Constantin Tudor

Cele mai importante momente din istoria celor 190 de activitate spitalicească la Călăraşi au fost prezentate în spaţiul virtual de către Constantin Tudor, profesor de istorie şi neobosit cercetător al documentelor de arhivă. Alături de documentarea făcută apar şi imagini inedite din diverse epoci cu spitalul de pe malul Borcei.

Conform prof. Tudor, din toamna anului 1829 avem atestată şi existenţa primului doctor, anume Patrice sau Patrichie, “doctor urban din târgul Călăraşi”. În anul 1834 apare meţionat la Călăraşi şi un “Spital orăşenesc” , instalat în casele lui Ceauş Trandafir şi ai cărui bolnavi erau îngrijiţi de doctorul Carantinei locale, înfiinţată în noiembrie 1784 de domnitorul Mihail Şuţu şi pentru care, în 1832, se construieşte un local imens pe locul unde în 1897 se va ridica Casarma pompierilor. Pentru personalul Carantinei se va construi un local separat, amplasat pe drumul spre Chiciu, în apropierea Gurii Jirlaului, unde va funcţiona Spitalul judeţean între anii 1856-1888, când se va muta în localul pavilionar ridicat între anii 1887-1888, iar în localul astfel eliberat se va instala Arestul preventiv al judeţului.

La 1843 este menţionat un “spital veneric”, înfinţat în baza Jurnalului Sfatului Administrativ al Ţării Româneşti din 21 august 1843. În anul 1846 documentele vremii amintesc faptul că acest spital funcţiona în casele lui Catinca Urziceanu.

O fotografie a Spitalului Pavilionar ridicat în anii 1887-1888 din Colecţia Filialei Călăraşi a Arhivelor Naţionale

Întrucât  spitalele venerice fuseseră  desfiinţate în timpul evenimentelor revoluţionare de la 1848, din dispoziţia domnitorului Barbu Ştirbei aceste spitale se reînfiinţează, ceea ce se întâmplă şi la Călăraşi când Spitalul veneric se instalează, pe 18 aprilie 1852, în localul cazarmei de cavalerie(pe locul actualului Gimnaziu “Carol I”). Tot în 1852 se înfiinţează o Farmacie a oraşului, care continua astfel tradiţia primei spiţerii locale, cea a evreului Frederic Gaudi, deschisă în anul 1832. Mutat în localul personalului Carantinei, aproape de malul Ezerului, prin Ofisul domnesc nr. 75 din 27 august 1856, fostul spital veneric devine Spitalul judeţean Călăraşi. La 24 martie 1864 dr. Abeles va fi numit la conducerea Spitalului judeţean de la Călăraşi, funcţie pe care o va deţine până la finalul vieţii, pe 21 aprile 1887;

Dr. Pompei Samarian. Actualul Spital judeţean de urgenţă partă numele dr. Samarian. Şi Şcoala  sanitară postliceală de 3 ani, din subordinea ISJ Călăraşi, poartă de asemenea numele dr. Pompei Samarian

De numele dr. Abeles sunt legate eforturile pentru construirea unui spital modern la Călăraşi, notează prof. Tudor. Astfel, deşi el se stinsese, la 23 iulie 1887 se punea piatra de temelie la edificiul noului local al spitalului, pe un teren în suprafaţă de 4800 de m.p. donat municipalităţii Călăraşi de fostul ocârmuitor de judeţ, Filip Lenş. Planurile spitalului, de tip pavilionar, sunt realizate de acelaşi arhitect prahovean, Ioan N. Socolescu, care cu un an în urmă proiectase Palatul comunal(Primăria veche – actualul sediu al Muzeului municipal), iar construirea propriu zisă i-a fost încredinţată lui Giuseppe D. Ciconi, cel care avea să mai ridice la Călăraşi Prefectura judeţului,  Şcoala nr. 2 de fete şi Casarma Pompierilor. Fondurile necesare pentru construirea spitalului au fost asigurate de judeţ.

Aici a funcţionat Dispensarul TBC din 1951 până în 1956. Din acest motiv, când clădirea a redevenit hotel şi la parter s-a înfiinţat un restaurant, localnicii l-au botezat DOI PLĂMÂNI

Noua clădire a spitalului judeţean s-a realizat în timp record, astfel că la începutul anului 1888, medicii, asitentele şi infirmierele  părăseau fosta clădire a personalului Carantinei, care, aşa cum afirmă Aureliu Ursescu în al său Anuar din anul 1906, avea să devină Arestul judeţului. Clădirea respectivă a rezistat pănă după 1970, când a fost demolată şi în locul ei s-a construit primul corp al actualului Spital judeţean de urgenţă. Clădirea spitalului pavilionar, dată în folosinţă în anul 1888, a stat în picioare peste 90 de ani, până în 1978-1979, când a fost demolată şi în locul ei s-a ridicat aripa nouă a actualului Spital judeţean de urgenţă.

 În 1912, Pompei Samarian devine director

La 24 iulie 1912, dr. Pompei Samarian devine director al Spitalului judeţean Călăraşi, funcţie pe care o  ocupă până la pensionarea lui, la 5 aprilie 1939. În această perioadă spitalul s-a dezvoltat şi modernizat. În 1932 se înfiinţează Secţia de radiologie şi fizioterapie, al cărei prim şef de secţie avea să fie medicul radiolog Leonida Boca. În anul 1936 se înfiinţeză laboratorul complex de analize al cărei şef de secţie, pentru aproape 40 de ani, a fost dr. Elena Ionescu. Actualul Spital judeţean de urgenţă partă numele dr. Samarian. Şi Şcoala  sanitară postliceală de 3 ani, din subordinea ISJ Călăraşi, poartă de asemenea numele dr. Pompei Samarian

În timpul ocupaţiei străine din 1916-1918, spitalul este transformat în spital militar pentru trupele germane de ocupaţie. Pentru populaţia civilă se improvizase un fel de spital într-un imobil aflat pe str. Dobrogei, colţ cu str. Bucureşti, asistenţa medicală fiind asigurată de către medicul pensionar dr. Alexescu.

Localul unde a funcţionat Policlinica orăşenească din 1951 până în 1978, dată după care devine local al Casei de cultură până în 1984

În anul 1951, pe structura fostului Spital judeţean se înfiinţează Spitalul unificat Călăraşi, în a cărui subordine se aflau următoarele unităţi sanitare: Policlinica orăşenească(care funcţiona într-un local naţionalizat amplasat pe str. 6 Martie, vis a vis de fostul Cinema Flacăra. Policlinica şcolară, Dispensarul TBC(instalat în fostul Hotel Petculescu, recent naţionalizat), dispensarul materno-infantil, cirumscripţiile sanitar-urbane I,II şi III, precum şi punctele medicale din întreprinderi. Acum spitalului i se adaugă şi localul Secţiei de boli infecţioase inaugurat în decembrie 1952. Tot cu acest prilej este numit şi noul director al Spitalului, în persoana tânărului dr. Gherasim Nicolau-şeful secţiei de chirurgie. Dr. Gherasim Nicolau a ocupat această funcţie până la pensionarea sa în anul 1975, fiind înlocuit de dr. Petre Truşcă.

Dr. Gherasim Nicoalu. O stradă din municipiul Călăraşi poartă numele dr. Gherasim Nicolau

În anul 1952, în subordinea Spitalului, a fost înfiinţată o Şcoală de asistente medicale care a funcţionat până în anul 1968, având sediul pe str. Gheorghe Gheorghiu Dej, nu departe de fosta Casă de cultură “A. Toma”. Localul a fost demolat după 1977.

1960. Echipa Secţiei Chirurgie a dr. Gherasim Nicolau. Printre medici, dr. Vasiliu şi dr. Dobrescu

Între anii 1975-1977, pe locul fostului Arest al oraşului şi unde funcţionase Spitalul judeţean între anii 1856-1888, se construieşte un Spital modern, cu o capacitate de 400 de paturi. Localul a fost inaugurat pe 10 decembrie 1977.

Localul construit în anii 1975-1977 pe locul fostului Arest preventiv

Odată cu înfiinţarea judeţului Călăraşi, în ianuarie 1981, spitalul de la Călăraşi redevine Spital judeţean. În acest context,  între anii 1981-1985, pe locul fostului Spital pavilionar, a Băii comunale şi a Maternităţii construite în anul 1954 se ridică o noua aripă a Spitalului călărăşean, cu o capacitate de încă 400 de paturi.

Pe 27 martie 2002, aflându-se la Călăraşi, într-o analiză a situaţiei sanitare din judeţ, dr. Daniela Bartoş, ministrul Sănătăţii la acea vreme, la propunerea prefectului de judeţ şi a directorului Direcţiei sanitare judeţene, a hotârât transformarea spitalului de la Călăraşi în Spital judeţean de urgenţă, emiţându-se şi ordinul de ministru în acest sens; Din iulie 2010, Spitalul judeţean de urgenţă de la Călăraşi, botezat, mai apoi, Spitalul judeţean de urgenţă dr. Pompei Samarian Călăraşi, intră în subordinea Consiliului Judeţean Călăraşi.

Actualul Spital Judeţean de Urgenţă dr. Pompei Samarian Călăraşi