Comoara dispărută a României: dropia

Comoara dispărută a României: dropia

Cea mai mare pasăre din lume a dispărut din România în anii 80 Foto:naturephoto-cz.com

Progresul civilizaţiei, dublat de lăcomia vânătorilor, ce s-a revărsat peste câmpii a dus la dispariţia uneia dintre cele frumoase păsări din lume. Dropia, monument al naturii, semnalată şi în Bărăgan de-a lungul timpului, a ajuns, astăzi, o pasăre de legendă. Superbele exemplare nu mai pot fi admirate decât în cărţile de specialitate.

Ştiri pe aceeaşi temă


Cea mai mare pasăre zburătoare din lume, mai grea chiar decât lebedele şi pelicanii, dropia, a fost văzută ultima dată la Călăraşi la începutul anilor 80. Specialiştii ornitologi au notat că această specie a fost declarată oficial dispărută din România în acea perioadă, după ce a fost vânată cu mare poftă pe meleagurile ţării noastre. Această pasăre rară a mai fost văzută sporadic doar în câmpia Bărăganului, în Bihor şi în Banat.

La Călăraşi, aproape nimeni nu-şi mai aminteşte despre această pasăre rară. De exemplu, Agenţia pentru Protecţia Mediului nu deţine în prezent niciun fel de informaţii despre dropie. “Nu există niciun recensământ şi nici alte date despre prezenţa acestei păsări la noi în zonă. Poate, întâmplător, vreun exemplar a tranzitat Bărăganul, însă noi nu deţinem date”, a spus Mariana Ivan din cadrul Agenţiei.

Cârdul de la Drumu Subţire

În schimb, vânătorii cu ştate vechi au trăit vremuri când celebrele păsări puteau fi admirate în mediul natural. Se spune că erau atât de multe, încât ieşeau la şosea, iar oamenii le puteau observa în toată splendoarea lor. “Prin anii 80, în apropiere de Drumu Subţire, am asistat la un adevărat spectacol. Mergeam către Slobozia cu maşina când am observat un cârd de dropii. Le ştiam, le mai văzusem pe câmp. De această dată, veniseră până la drumul naţional 21. Ce să vă spun… Nici în cărţi nu vezi aşa ceva. Mari, făloase, cu un penaj de-ţi lua ochii. Cred că erau în perioada de împerechere, că se tot roteau şi scoteau sunete care de care mai încântătoare”, povesteşte Aurel Grigore(65 de ani), pensionar, mare împătimit de vânătoare.

Bărbatul îşi aminteşte despre vremurile în care tot ce mişca pe câmp şi în pădure era luat în bătaia puştii. La Călăraşi, partidele de vânătoare erau puse la punct la fiecare sfârşit de săptămână. În pădurea Putineiu se făcea măcel. “Numai securişti de la Bucureşti veneau şi împuşcau tot: de la fazani, raţe iepuri, chiar şi dropii, până la căprioare”, spune bărbatul. Chiar celebrul vânător şi ornitolog român C. Rosetti Bălănescu a împuşcat în Bărăgan un mascul care cântarea nu mai puţin de 22 de kilograme.

5.000 de exemplare în 1900

Conform evidenţelor Academiei Române, se estimează că, pe la 1900, în spaţiul ocupat de actuala Românie existau cel puţin 5.000 de dropii. Păsările erau răspândite în Câmpia Română, în partea de nord a Moldovei, Câmpia de Vest şi Podişul Transilvaniei. În perioada interbelică însă biologii şi vânătorii au observat primele semne ale declinului. În paginile revistelor de vânătoare se vorbea despre dropii ca despre „un vânat ce se pierde“ din cauza „progresului civilizaţiei“.

Ţăranul, adversar de temut

Nici ţăranii nu au scăpat din ochi o astfel de pasăre. “În 22-23 decembrie 1938, sătenii au ciomăgit 740 de dropii în toată ţara, potrivit unui inspector de vânătoare, citat de presa vremii” , pasaj care apare în documentarul “Dropiile la asfinţit” realizat de National Geographic Romania.
Din nefericire, dropia este o pasăre care nu are glanda uropigiană, cu alte cuvinte, nu beneficiază de glanda secretoare de grăsime cu care majoritatea păsărilor îşi îmbibă penajul pentru a-l face imun la umezeală şi ploaie. Pin urmare cel mai periculos duşman al dropiilor este poleiul. Iarna când plouă şi urmează îngheţul, apa prelinsă pe penajul dropiilor îngheaţă, iar păsările nu mai pot zbura. În aceste situaţie deveneau o hrană uşor de procurat pentru ţărani care le ucideau cu bâtele.

Ameninţată şi la nivel mondial

Dropia este listată ca specie vulnerabilă pe Lista Roşie a Speciilor Ameninţate la Nivel Global IUCN. În fapt, dintre cele 25 de specii de dropie, 11 sunt listate pe Lista Roşie IUCN. Harta distribuţiei lor de-a lungul Africii, Eurasiei şi Australiei arată că această specie este ameninţată în aceeaşi măsură la nivel mondial. Explicaţia impactului major asupra speciei constă în privatizarea terenurilor şi în consecinţă schimbarea destinaţiei terenului, situaţie specifică ţărilor din Europa de Est, Rusia şi Asia Centrală. Se preconizează că din cauza reducerii rapide a habitatelor specifice speciei, populaţiile de dropie vor scădea cu mai mult de 30% în următorii ani. În consecinţă specia este considerată a fi vulnerabilă.

Dropia este legal protejată în Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Ungaria, Portugalia, Federaţia Rusă, Slovacia, Spania şi Ucraina. În 1996 a fost publicat un Plan de Acţiune European pentru Conservarea Speciei şi în 1998 a apărut un Plan de Acţiune pentru populaţiile din Asia de Est.
Dropia era o specie larg răspândită în trecut pe toate câmpiile întinse din ţară, mai ales în zona Bărăganului şi mai puţin în ţinuturile deluroase neîmpădurite din Dobrogea. Un număr semnificativ de exemplare se întâlneau şi în Câmpia de Vest. Iarna se adunau în cârduri mari şi hoinăreau dintr-o regiune într-alta după hrană. În 1902 a fost observat lângă Mangalia, un cârd de 5-600 de exemplare.

Cea mai mare zburătoare din lume

Otis tarda, pe numele ei ştiinţific, dropia este cea mai mare zburătoare din lume şi cea mai mare pasăre din avifauna României.  La dropii se poate observa cel mai mare grad de dimorfism sexual din lumea înaripatelor. Masculul este atat de diferit de femela încât ai putea crede că sunt două specii diferite. El este mult mai masiv decât femela cântărind până la 18 kg, pe când consoarta lui abia atinge la 5 kg.

Înâlţimea unui dropioi poate fi de peste un metru, lungimea de  1.15 metri, iar anvergura aripilor atinge 2- 2.8 metri. Coloritul este şi el impresionant. Deasupra, pe spate, penele sunt arămii sau maronii, iar văzut de dedesubt,  corpul apare îmbrăcat într-o haină perfect albă. Acest lucru se observa cel mai bine în zbor. Gâtul şi capul sunt gri, iar lateralele pieptului de culoarea alunei. În perioada împerecherii mai ales, masculii etalează nişte mustaţi impresionante care pleaca imediat de sub cioc. Măsurând circa 10 cm, acestea sunt tot pene şi au rol în ritualurile de curtare.

Vă recomandăm şi:

FOTO Gâsca cu gât roşu, una dintre cele mai rare păsări din lume, a poposit şi în Bărăgan

Oamenii de ştiinţă vor să demonstreze că păsările pot simţi un cutremur

Păsările călătoare nu mai vor în ţările calde

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: