Fata care a dat cluburile de fiţe din Bucureşti pe munca la ogor: „Am învăţat de la bunicul că-i mare lucru să fii om“
0
Nu s-a sfiit niciodată să iasă cu tălpile goale în ţărâna câmpului, să dea o mână de ajutor la culesul viei, chiar dacă e fată de Bucureşti, şi nici să ia acul ca să înveţe să coasă.
Îndrăgostită de fiecare colţişor al satului din Bărăgan în care a copilărit, de fiecare ciulin care îţi iese în cale în întinderea câmpiei arse de soare, mândră de bunicii şi străbunicii săi, tânăra a pus la cale un proiect pentru a-i aduce pe oameni tot mai aproape de tradiţiile uitate. În vremuri în care non-valoarea şi kitsch-ul pot fi întâlnite la orice pas, Oana Călăraşu s-a gândit să se implice în reînvierea identităţii naţionale.
A pus la punct proiecte prin care să ajute copiii sărmani din satul bunicilor săi, vrea să le înfiinţeze o bibliotecă, pentru că lectura îi modelează pe oameni şi ia lecţii serioase de cusut pentru a redescoperi trecutul: lumea simplă de la ţară, cu principii şi stil de viaţă sănătos, cu mult bun-simţ, cu iubire pură, cu meşteşuguri şi tradiţii care, dacă nu sunt bine conservate în sufletul oamenilor, se pierd în uitare.
Eforturi mici, susţinute de oameni cu suflet mare
“Proiectul Ileana s-a născut din dorinţa de a redescoperi trecutul, de a-l face cunoscut comunităţii, dar şi oamenilor din exterior, de a lucra cu copiii şi de a-i ajuta să se dezvolte. Proiectul Ileana înseamnă responsabilitate socială, cercetare pentru redactarea monografiei, realizarea costumului tradiţional din Bărăgan care a dispărut la începutul secolului XX, dar care merită toată atenţia, mai ales acum cand ia şi cămaşa ţăranească sunt revalorificate şi apreciate.
Proiectul Ileana arată că eforturile mici, susţinute de oameni cu suflet mare prin voluntariat, pot aduce un echilibru în familiile defavorizate, pot oferi zâmbete copiilor care nu au tot ce îşi doresc”, povesteşte Oana Călăraşu, fata care, în cursul săptămânii are job la Universitatea Politehnică din Bucureşti, iar în weekend poate fi găsită pe câmpurile din Ileana.
Donaţii de carte, training şi bani pentru alimente
Munca de voluntariat în care este implicată a dat roade. Încetul cu încetul, a adunat în jurul său, oameni care vor să facă bine. Nu se opreşte însă aici, chiar dacă eforturile sunt mari, zâmbetele celor pe care îi sprijină îi umplu sufletul de bucurie. Vrea să le câştige inima, să-i înveţe că viaţa la ţară e fascinantă, că aici s-a născut veşnicia, că de aici ne tragen seva.
“Până acum am colaborat cu asociaţii, fundaţii, dar şi cu oameni care au vrut să facă fapte bune. Am avut proiecte de donaţie de carte, de mobilier cu ajutorul Asociaţiei Maia, am avut training de responsabilitate financiară prin Fundaţia Noi Orizonturi, am avut donaţii de alimente şi rechizite scolar. De curând colaborăm cu Fundaţia Principesa Margareta a României într-un proiect numit Fondul Social pentru Copii, care sprijină familiile defavorizate cu o anumită sumă de bani pe care o primesc pentru a-şi asigura alimente şi toate cele necesare copiilor la şcoală”, spune Oana.
“S-a pierdut esenţa satului!”
Pentru Oana Călăraşu, viaţa adevărată este cea de la ţară, parfumul străzilor liniştite, cu căsuţe văruite, cu oameni frumoşi şi primitori. Vremurile liniştite, aşezate de odinioară, cu cele mai frumoase obiceiuri la recoltatul grâului, la strânsul paielor de pe câmp, la culesul viei ori porumbului, pe care le cunoaşte din poveştilor bunicilor, sunt câteva dintre motivele care i-au dat aripi în acest proiect.
“Satul, aşa cum era el în trecut, aproape ca a dispărut … s-a pierdut esenţa, ţăranul are astăzi cai putere la tractor şi nu mai lucrează ogorul cu boii sau caii, aşa cum povestea tataie că făceau părinţii şi bunicii săi… dar este vorba despre dezvoltare, nu putem rămâne în urmă. Comuniunea cu natura a fost lăsată şi ea de-o parte, se ţine cont de ea doar pe alocuri, iar ţăranii se simt jigniţi că sunt numiţi aşa. Eu sunt mândră că sunt ţărancă, pentru că a fi ţăran înseamnă să înţelegi natura din jurul tău, înseamnă să înţelegi animalele din jurul tău, înseamnă să simţi pământul cum îţi vibrează sub tălpi şi să fii curat şi simplu, exact aşa cum te-a lăsat Dumnezeu…
Cine sunt eu şi de ce fac toate acestea?…Sunt nepoata lui Dobre Constantin, zis şi Costel Burducea, provin dintr-o familie de ţărani de la Ileana! Sunt în primul rând, mândră că îi port sângele şi că i-l duc mai departe, apoi sunt îndrăgostită de Ileana, de oamenii ei harnici şi frumoşi, îmi place să mă implic în comunitate şi să fac bine, atunci când pot”, spune Oana.
Biblioteca, un spaţiu viu
Planurile de viitor pentru Ileana, satul aflat la aproximativ 50 de kilometric de Capitală, sunt mari. Oana Călăraşu, în vârstă de 29 de ani, cu un job în Relaţii Publice la Universitatea Politehnică din Capitală, este însă optimistă şi perseverează în voluntariat, alături de alţi oameni care doresc să facă bine, fără a avea vreun beneficiu material. Startul modernizării bibliotecii, pentru a crea aici un spaţiu de informare şi educaţie, depinde doar de bani. Fonduri pentru modernizare. “Am câteva planuri culturale cu spaţiul care ar trebui să fie alocat bibliotecii, dar din păcate, pentru moment nu există fonduri alocate pentru clădire. Am acasă rafturi întregi de cărţi, care abia aşteaptă să fie ordonate pe cote şi să îşi aştepte cititorii. Am prieteni care mi-au promis că vom strânge şi mai multe cărţi, pentru că oamenii vor să se implice, vor să doneze.
“Biblioteca mi-aş dori să fie un spaţiu viu în care se întâmplă activităţi educative, activităţi în care elevii să se simtă implicaţi, impulsionaţi şi prin care să demonstreze ceea ce mie, mi-au arătat déjà: că au o creativitate de invidiat şi că nu sunt cu nimic mai prejos faţă de alţi copii de la oraş. Cred ca viitorul Ilenei depinde de aceşti copii, dar şi de noi şi de felul în care îi educăm!”, spune Oana Călăraşu.
Costumul tradiţional din Bărăgan, readus la viaţă
Un alt proiect ambiţios pe care vrea să-l realizeze este refacerea integral a costumului tradiţional din Bărăgan. Pentru a reconstitui portul popular, tânăra voluntară a început déjà să se ceară sfaturi de la oameni din domeniu din cadrul Sezătorii Bucureşti, comunitate pe care a creat-o îniţiatoarea “Semne Cusute”, Ioana Corduneanu.
“De asemenea, îmi doresc să descopăr prin casele bătrâneşti care încă mai au aşa ceva, războaie, rodane şi alte “lucruri vechi şi bune de aruncat la foc” pe care oamenii uită să le mai aprecieze şi pe care îmi doresc să le reintegrez în spaţiul sacru al satului de altădată. Aş vrea să fac un mic muzeu al satului, dar asta înseamnă multă muncă de teren”, explică Oana Călăraşu.
Planurile Oanei nu se termină însă aici: "Cred că Ileana ar creşte foarte frumos cu activităţi în comunitate de a serba ziua satului, ziua recoltei, ziua ogorului, pentru că Ileana este o poveste despre pământ, este o poveste despre arat, semănat, recoltat. Este un cult al ţărânei care ar putea fi valorificat ţi transmis mai departe, pentru ca Ileana este un sat şi o comună de agricultori. Am învăţat de la bunicul meu, Dumnezeu să îl ierte, că-i mare lucru să fii om între oameni! Eu asta îmi doresc…să fiu om între oameni, exact aşa cum a fost el, aşa cum a fost străbunicul, stră-străbunicul… Este vorba de ştafetă, este vorba despre trecut, dar mai ales… este vorba despre ce arătăm viitorului”, e de părere Oana Călăraşu.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
