Extravaganţă culinară din Bărăgan: dulceaţă de mere verzi cu suc de roşii şi ghimbir, un desert cu gust sublim
0
Un desert răcoros şi plin de arome. Acesta este reţeta unui preparat uşor de realizat, dar deosebit de gustos. Dulceaţa de mere verzi cu suc de roşii şi ghimbir, deşi nu este un preparat comun şi nici nu îl găsim în cuferele moştenite de la bunici, reprezintă o experienţă care merită încercată.
Gela Dumitrache, o gospodină desăvârşită, pasionată de arta culinară, ale cărei bunătăţi pot fi găsite pe blogul cufărul cu bucurii, a încercat o reţetă proprie de dulceaţă.
“Ştiu că nu e prea comună şi nici prin cuferele moştenite de la bunici nu prea există, dar de astăzi o găsiţi, iată, în cufarul meu, destinat doar lucrurilor care să aducă bucurie tuturor. Vă mărturiesec faptul că la finalul experienţei de astăzi am fost bucuroasă, în ciuda căldurii îndurate pe lângă aragaz, fiindcă ştiţi cum e cu roşcata asta? Dacă nu o păzeşti o pierzi pe drum! Iată ingredientele alături de care am plecat pe drumul acestui experiment culinar, imaginându-mi că voi reuşi!", povesteşte gospodina.
Când nu este alături de elevii săi, căci este învăţătoare la şcoala din comuna Unirea, judeţul Călăraşi, Gela intră în bucătărie şi se pierde printre bunătăţi. Toate reţetele preparatelor minunate care îi ies din mâini le împarte cu prietenii săi de pe blogul culinar cufărul cu bucurii.wordpress.com.
Ingrediente:
750 ml. suc de roşii dulci ( cherry) obţinut cu ajutorul blenderului
1 kg. zahăr tos
un baton de vanilie
800 gr. mere curăţate de coajă
o bucăţică de ghimbir uscat
un baton de scorţişoară
zeama de la o lămâie
100 ml. apă plată
Mod de preparare:
Sucul de roşii se pune la fiert împreună cu zahărul şi batonul de vanilie despicat. "Trebuie păzită ca de foc dulceaţa asta, fiindcă face pe nebuna şi vrea să evadeze, aveţi grijă! Dar îi trece repede şi se resemnează în maximum un sfert de oră revenind uşor, uşor la matcă, după ce o spumăm…Mai fierbe puţin şi siropul e aproape legat!
Ca sa ne convingem, îl testam în mod obişnuit, dacă siropul s-a legat şi stă bob pe farfuriuţă, cum a stat la mine, o vom mărita apoi cu roadele mărului din fundul grădinii, chit ca n-au ajuns la majorat şi încă-s verzi ( după ce le-am tocat la cap şi le-am frecat cu zeama de lămâie ca să nu oxideze, să le vina rău şi să se facă stană de piatră la întâlnirea cu dulceaţa din oală”, explică, glumind, gospodina.
Se adaugă şi batonul de scorţişoara, se fierbe la foc mic. Între timp se rade şi ghimbirul şi se va adăuga dulceţii în spume, că mai are o rafală. În timp ce pâlpâia dulceaţa pe focul leneş, am simţit că mai trebuie puţin lichid şi am adăugat 100 ml. apă. Fierberea nu mai durează mult, iar mirosul ajunge sigur prin vecini, aşa este de aromată.
” După ce încercaţi iar cu picătura şi vedeţi ca s-a legat( şi se leagă bine datorită conţinutului de pectină al mărului verde) luaţi dulceaţa de pe foc şi acoperiţi oala cu un prosop ud şi bine stors. Se pune rece în borcane bine sterilizate în cuptor. “Dacă ar fi să descriu printr-un cuvânt cheie rezultatul acestei experienţe culinare, acel cuvânt ar fi sublim! Îngemănarea de gusturi şi arome ce răzbate dintr-o linguriţă de astfel de dulceaţă, din care ţi-e şi milă să mănânci, aşa de bine arată, e perfectă pentru gustul meu şi mâine mai fac o porţie! Poftă bună!
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
