Domeniul regal de la Mănăstirea, refugiu pentru iubirea interzisă dintre Carol şi Zizi Lambrino. Cum au fost exilaţi cei doi amorezi la moşia din Bărăgan

Domeniul regal de la Mănăstirea, refugiu pentru iubirea interzisă dintre Carol şi Zizi Lambrino. Cum au fost exilaţi cei doi amorezi la moşia din Bărăgan

Carol al II-lea şi Zizi Lambrino FOTO Adevărul

Iubirea interzisă dintre principele Carol, urmaşul la tron al regelui Ferdinand, şi Ioana Maria Lambrino, femeia pe care o credea aleasa inimii, s-a consumat şi la domeniul regal de la Mănăstirea. Cei doi amorezi s-au refugiat o perioadă de timp la moşia din Bărăgan, ca o acţiune de sfidare împotriva părinţilor, total împotriva relaţiei.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Episodul refugiului de la Mănăstirea din anul 1919 este relatat în cartea „Ferdinand“, de Ioan Scurtu, unde sunt aduse în faţa publicului intenţiile disperate ale Reginei Maria şi ale lui Carol I pentru a-şi despărţi fiul de Zizi Lambrino:
 
Carol adoptase o atitudine sfidătoare faţă de părinţii săi care interveniseră în relaţiile lui intime. Regina Maria nota la 16/29 ianuarie 1919: discuţii violente la dejun între Carol şi Nando, aflaţi la cele două capete ale mesei, amândoi au vociferate inutil, iar Carol, ca de obicei, oarecum mojic cu tatăl său, ceea ce este întotdeauna penibil. Carol s-a stabilit împreună cu Zizi Lambrino în localitatea Mănăstirea(Ilfov) unde avea o moşie, primită moştenire de la Carol I. În ziua de 31 iulie 1919, pricipele a fost vizitat aici de generalul Arthur Văitoianu, ministrul de război în cabinetul prezidat de I.I.C. Brătianu care i-a transmis ordinul regelui de a pleca imediat, în fruntea regimentului său, pe front. Carol a apreciat acest lucru ca o manevră menită să-l despartă de Zizi Lambrino, de aceea a replicat ministrului de război: Mă trimiteţi forţat pentru că nu aveţi alt mijloc de a mă despărţi de dânsa(n.r: Zizi Lambrimo). Ei bine! Aceasta nu o să se întâmple niciodată pentru că mi-am dat cuvântul de onoare şi doresc să mi-l ţin. Întors la Bucureşti în seara aceleiaşi zile, Carol a găsit o scisoare din partea regelui Ferdinand şi una semnată de Regina Maria în care I se cerea să plece pe fron, iar în caz contrar trebuia să se exileze în Elveţia, atragându-i-se totodată atenţia că toate legaţiile României au primit ordinal de a refuza cununia lui cu Zizi Lambrino. Înainte de a pleca pe front, Carol a redactat două scrisori, datate 1 august 1919, una către Zizi Lambrino pentru a o utilize în caz de necesitate şi alta către rege în care îşi anunţa hotărârea de a renunţa la prerogativele de principe moştenitor”.
 
Totul este o ruină
 
Despre domeniul regal de la Mănăstirea ne-a vorbit şi prof. Nicolae Ţiripan, fost director la Arhivele călărăşene: „ A fost un domeniu imens, cu mii de hectare, cu păduri, bălţi, unde familia regală venea frecvent. Proprietăţile au fost revendicate de Paul de România, dar, din păcate, aşa cum se întâmplă la noi, totul este o ruină. Am văzut clădirile în care au funcţionat fostele IAS-uri, te apucă şi plânsul. Totul lăsat de izbelişte, şi erau din astea făcute la mare artă, solide, nu de mântuială. Autorităţile locale nu s-au implicat deloc în conservarea lor, am aflat recent că au fost cumpărate de arabii de la Chirnogi care exploatează doar terenul agricol”.
 
Mii de hectare de păduri şi bălţi, în proprietate
 
Printre proprietăţile Casei regale a României se află mii de hectare de teren aflate în judeţul Călăraşi. Este vorba despre balta Ezeru Mostiştea - comuna Mănăstirea - 1.062 hectare, balta Boian Sticleanu şi pădurea Vărăştii de Baltă - 2.436 de hectare, plus 3.500 hectare apă, 170 hectare trestie, teren de 3.165 hectare, comuna Mănăstirea, Călăraşi, teren de 2.002 hectare, Chinciu Spanţov, Călăraşi, pentru care au fost începute, la nivelul anului 2006, procedurile de restituire, fie administrative, fie judiciare, cesionate.
 
Regele Mihai venea la vănătoare
 
În tinereţe, şi Regele Mihai mergea des la vânătoare pe domeniul regal pe care familia sa îl deţinea în apropiere de Olteniţa. Într-un interviu, Majestatea Sa a povestit că venea des în judeţul Călăraşi: “Da, tatăl meu avea o proprietate la Mănăstirea, era o fermă regală, dar cum a ajuns să o aibă în proprietate nu ştiu. Mergeam regulat la vânătoare de raţe, gâşte, mistreţi. Asta îmi amintesc bine”.
 
De altfel, în cartea lui Mircea Ciobanu, „Convorbiri cu Mihai I al României“, Regele Mihai a povestit cum la 23 august 1944 când România a întors armele, iar mareşalul Antonescu a fost arestat, Majestatea Sa a fost la vânătoare:
 
“A fost un moment de panică la aflarea veştii( n.r: data plecării pe front fusese stabilită pentru 24 august). Convorbirea cu mareşalul trebuia să aibă loc cu orice preţ, plecarea lui zădărnicea totul, să ne înţelegem. Eventualitatea arestării lui figura în planul de acţiune numai în ultimă instanţă, pentru că noi trebuia să-l determinăm pe el să comande retragerea. Ne-am repezit la Bucureşti. Pentru a acoperi scopul retragerii mele precipitate în Capitală, am ieşit lângă Olteniţa, la o vânătoare de raţe. Mergeam uneori acolo".
 
(La data de 23 august 1944, România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaţilor.).
 
Cum a început amorul
 
Când principele Carol, urmaşul la tron al regelui Ferdinand, avea 20 de ani a întâlnit-o pe Ioana Maria Lambrino, la o petrecere dată de ministrul conservator Alexandru Marghiloman.  Era anul 1913, o perioadă cu mari tulburări politice pe plan internaţional.
 
„Carol a remarcat-o prima dată pe Zizi Lambrino, una din cele trei femei care au jucat un rol fundamental în viaţa lui, în vara anului 1913, cu prilejul unei petreceri date de primul ministru conservator Alexandru Marghiloman, la care au participat atît Carol, cît şi tatăl său. Ioana Maria Lambrino, cunoscută sub numele de Zizi, s-a născut în 1898 în oraşul Roman”, povesteşte Paul D.Quinlan în cartea ”Regele play-boy, Carol II de România”.  
 
 Zizi, şcolită la pension
 
Zizi, Zucky sau Baby, aşa cum avea să alinte principele pe Ioana Lambrino era o moldoveancă de origine evreiască, brunetă şi durdulie, mică şi oacheşă şi  isteaţă . Tânăra provenea dintr-o familie de aristocraţi cu origini greceşti fanariote.
 
Şcolită la pension în Franţa, Zizi era o tânără cultivată care studiase muzică şi literatură. Între cei doi a început o început o relaţie amoroasă pe care Casa Regală a ignorat-o, fără să bănuiască amploarea scandalului. “Nimeni nu dăduse vreo însemnătate deosebită flirtului, şi mai ales, nimeni nu-şi închipuia că se va merge până la o căsătorie şi aceasta sub auspiciile cotropitorilor ţării sale”, evocă I.G. Duca în  “Amintiri politice”. 
 
Căsătoria secretă 
 
În 1918, principele Carol a fugit la Odessa cu cea pe care o credea aleasa inimii, decis să se însoare, în ciuda interdicţiilor venite din partea Casei Regale. Principele Carol  a trecut graniţa cu Zizi,  deghizat în haine civile şi  ajutat de un locotenent din regimentul său. Se spune că principele l-ar fi plătit pe preotul ortdox care le-a unit destinele în biserica din Rusia cu suma de 50.000 de lei. Iresponsabilul principe şi-a anunţat căsătoria printr-o telegramă: “Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Pot să mă întorc cu ea sau iau drumul Franţei?”.  
 
La auzul veştii, Ferdinand a trimis un colonel să aducă acasă principele rătăcitor. ” Înainte de a vă autoriza de a întrebuinţa forţa asiguraţi-vă că nu mai este nicio nădejde se a obţine reîntoarcerea la simţul realităţii. În interesul lui, chiar dacă este irevocabil hotărât să-şi pună planul în execuţie, arătaţi monstruozitatea ca ruperea definitivă cu Familia şi Ţara să se facă pe pământ străin, sub paza unor baionete străine ieri încă se liptă cu noi” scria Ferdinand în telegrama trimisă la data de 6 septembrie 1918.  
 
Adus în ţară cu forţa
 
Readus în ţară cu forţa, principele a insistat la menţinerea căsătoriei cu Zizi, uniune pe care Casa Regală o voia desfăcută. Când Carol s-a aratat dispus să renunţe la tron, în favoarea noii neveste, Guvernul s-a implicat în scandal, iar subiectul renunţării la tron a iscat dezbateri aprinse. În vreme ce unii demnitari îi iau apărarea lui Carol, alţii îl vor decăzut din dreptul de moştenitor. Şeful Guvernul , Marghiloman cere înlăturarea definitivă a lui Carol de la tron: „Prinţul trebuie decăzut din prerogativele sale; prinţul Nicolae proclamat în locul său şi pentru el făcută o educaţie severă şi serioasă", a fost propunerea făcută de Marghiloman.   Brătianu, în schimb, îi ia apărarea, considerând că principele este prea tânăr şi mai are timp să se coacă la minte , până va urca pe tron. Regele îşi pedepseşte fiul cu 75 de zile de arest la Horaiţa. Mama sa, regina Maria îi cere să renunţe la căsătorie:
„Ar fi fost onorabil să mori cu un glonţ în cap, să fii înmormântat în pământul românesc, decât să-l trădezi”.  
 
Regele îl însărcinează pe Brătianu să ducă muncă de lămurire cu Carol. ”Am spus prinţului că nu va putea domni dacă ar persista în căsătoria sa şi că renunţarea lui la tron echivala cu o dezertare. I-am spus să asculte de părinţi, să nu uite că tinereţea poate întotdeauna să înveţe şi că, pentru Suverani, a şti să asculte este o calitate de căpetenie”, scrie Brătianu în raportul trimis regelui în noiembrie 1918.  
 
Carol este convins, într-un final, să-şi pună semnătura pe un act care consfinţeşte desfacerea căsătoriei cu Zizi. ”Nu mă opun la anularea actului de căsătorie semnat la Odessa”, semnează Carol la data de  11 noiembrie 1918. Căsătoria de la Odessa este anulată de Înalta Curte de Casaţie la data de 8 ianuarie 1919.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: