Destinul generalului care a creat Marina Militară Română. A fost implicat într-un scandal de corupţie şi a murit într-un stupid accident de trăsură
0Considerat creatorul Flotilei Române, despre generalul de marină Nicolae Dumitrescu-Maican aminteşte, în Bărăgan, locul său de baştină, doar un monument ridicat acolo unde şi-a găsit sfârşitul tragic.
În satul Tonea, la est de Călăraşi, pe malul Braţului Borcea, generalul a fost omagiat, duminică, 5 noiembrie. Şcoala din localitate, unde învaţă 200 de copii şi în curtea căreia a fost ridicat în 1903 monumentul, va purta numele generalului, personaj principal în Războiul de Independenţă al României. Aici, pe 28 martie 1902, generalul a suferit un accident de trăsură care, în scurt timp, s-a dovedit fatal. O fractură gravă la picior s-a suprainfectat, iar o septicemie generalizată l-a ucis la doar 57 de ani.
Mesajul de pe monumentul de la Tonea. FOTO Actualitatea de Călăraşi
140 de ani de la victoria de pe Dunăre
Forţele Navale Române au marcat printr-o serie de evenimente împlinirea a 140 de ani de la victoria obţinută, pe Dunăre, de către marinarii militari români, în timpul Războiului de Independenţă, împotriva otomanilor.
Personajul principal omagiat este generalul de marină Nicolae Dumitrescu-Maican, cel căruia i-a fost încredinţată, în anul 1877, comanda bateriilor de coastă de la Calafat, acestea fiind încadrate, în majoritate, cu marinari. În timpul inspecţiei, la bateriile de la Calafat, Principele Carol I a ordonat deschiderea focului asupra Vidinului. La prima lovitură românească, acesta a rostit celebra expresie „Asta-i muzica ce-mi place!”.
La data de 7 noiembrie 1877, bateria de mortiere „Perseverenţa” a încadrat monitorul otoman „Podgoriţa”, iar la cea de-a 77-a salvă l-a scufundat şi, odată cu acesta, încă un remorcher şi două şlepuri otomane.
Şcoala de la Tonea îi poartă numele
În cântece de fanfară şi defilare spectaculoasă a studenţilor Academiei de Marină din Constanţa, a fost evocată, la Tonea, figura emblematică a generalui Maican Dumitrescu. La monumentul ridicat în 1903, la un an de la trecerea sa în nefiinţă, de către fratele său, a fost oficiată o slujbă religioasă şi au fost depuse coroane de flori de către autorităţile locale.
Trei mandate
Glorioasele fapte de vitejie ale marinarilor militari români din timpul Războiului de Independenţă, precum şi personalitatea remarcabilă a generalului de marină Nicolae Dumitrescu-Maican au fost aduse în atenţia publicului de către prof. Nicolae Ţiripan, şeful Arhivelor călărăşene. „Din păcate, în judeţul Călăraşi, nimic nu ne aminteşte de personalitatea generalului-erou. Nu avem o stradă care să-i poarte numele, însă reparaţia morală se face astăzi când şcoala din Tonea va primi numele său. Generalul de marină Nicolae Dumitrescu-Maican a avut un rol marcant în evoluţia Marinei Militare Române moderne, fiind considerat ctitorul acesteia. A îndeplinit trei mandate la conducerea Flotilei Române, două mai scurte, unul în anul 1874 şi altul în anul 1877, iar cel de-al treilea, cu o durată de nouă ani, în perioada aprilie 1879 – mai 1888”, a spus istoricul.
Amintiri despre un străbunic neînfricat
Strănepoatele generalului de marină Nicolae Dumitrescu-Maican, venite tocmai de la Paris, au asistat emoţionate la eveniment şi au povestit cum ascultat în copilărie poveşti despre generalul neînfricat, nimeni altul decât străbunicul lor. Alexandra Iuca-Slavu şi Maria Mărgărita Iuca locuiesc de aproape o jumătate de veac în Franţa, dar amintirile legate de ţara natală sunt încă puternice. Spun că nu şi-au uitat niciodată locurile natale şi de fiecare dată revin cu drag în România.
Strănepoatele generalului(primele două din dreapta)
„Eu l-am considerat mereu un personaj de legendă. Aveam o fotografie cu el în costum de marină, cu o sabie şi cu decoraţie şi povestea era că acest om puternic fusese cel care scufundase un vapor inamic pe Dunăre. Mi s-a părut întotdeauna extraordinar pentru că inventase un mod de a studia poziţia inamicului şi de a îndrepta bateriile care se găseau la Calafat“, povesteşte Alexandra Iuca-Slavu.
Primul român care a urmat şcoala navală din Brest
Nicolae Dumitrescu Maican s-a născut în anul 1846, la Călăraşii Vechi, în Bărăgan. La 17 ianuarie 1863, s-a prezentat la concursul organizat de Ministerul de Război pentru desemnarea candidaţilor care urmau să fie trimişi la o şcoală navală şi a trecut cu succes probele. Prin Înalt Ordin de Zi cu nr. 824 din 26 septembrie 1863, domnitorul Alexandru Ioan Cuza i-a aprobat să urmeze Şcoala Navală din Brest (Franţa), fiind primul român care a absolvit această şcoală la 1 august 1865. După absolvire obţine gradul de sublocotenent şi i se acordă o bursă pentru încă doi ani în vederea specializării, pe care a făcut-o pe nava-şcoală de aplicaţie Jean Bart, cu care a vânturat mările şi oceanele lumii. În anul 1867, s-a întors în România fiind avansat la gradul de locotenent şi activând în calitate de comandant al bastimentului România, singura navă de război a Flotilei Române.
În anul 1870, este înaintat la gradul de căpitan, iar un an mai târziu i se încredinţează comanda navei Ştefan cel Mare. La data de 1 ianuarie 1874 este avansat la gradul de maior şi numit pentru prima dată în funcţia de comandant al Flotilei Române, funcţie pe care a deţinut-o numai până la 10 decembrie 1874. Este perioada în care au fost elaborate primele regulamente privind Marina Militară.
Izbânda de la Vidin
După o perioadă de trei ani în care a funcţionat ca ofiţer de stat major al Marinei Militare, la l aprilie 1877, maiorul N.D. Maican a fos numit pentru a doua oară comandantul Flotilei Române, iar la 28 aprilie 1877 i s-a încredinţat comanda bateriilor de coastă de la Calafat (16 tunuri şi 12 mortiere de 120 mm) care în cea mai mare parte erau încadrate cu marinari şi comandate de ofiţeri din flotila al cărei comandant fusese. Sub comanda sa, cele 8 baterii de coastă au obţinut rezultate deosebite în timpul tragerilor de artilerie executate asupra Vidinului şi au scufundat monitorul Podgorice.
Decorat cu Steaua României
În ajunul trecerii armatei române de operaţii la sud de Dunăre, maiorul N.D. Maican, comandat al Flotilei, era numit şef al tuturor navelor româneşti de pe Dunăre, de la Turnu Severin la Turnu Măgurele. Cunoscut pentru experienţa şi capacitatea sa profesională i s-a încredinţat misiunea de a studia posibilităţile de traversare a Dunării. În raportul pe care l-a înaintat Ministerului de Război formula observaţii şi propuneri judicioase de care s-a ţinut seama pentru adoptarea celei mai adecvate soluţii. Pentru activitatea sa, a fost decorat cu Ordinele Steaua României şi Coroana României.
La 1 decembrie 1877 este avansat la gradul de locotenent colonel, iar la 8 aprilie 1879 i se încredinţează pentru a treia oară comanda Flotilei Române, de această dată rămânând în funcţie pentru o perioadă de 9 ani, până la 10 mai 1888, perioadă care s-a dovedit a fi deosebit de fertilă pentru procesul de organizare a Flotilei maritime de război a României, după obţinerea ieşirii la mare, în urma tratatului de pace de la Berlin din 1878. În cei 9 ani cât a condus Flotila Română N.D. Maican a fost avansat la gradul de colonel (1880) şi apoi general de marină (1886), dar a şi militat pentru crearea unei flote militare la Dunăre şi mare, capabilă să apere frontierele pe apă ale Românei.
Graţiat de regele Carol I într-un scandal de corupţie
Anul 1888 va fi unul nefast pentru comandantul Flotilei Române, viaţa politică românească fiind zguduită de ceea ce în epocă s-a numit Cazul colonelului Maican un scandal de corupţie în care au fost implicaţi mai mulţi geneali şi care a dus în cele din urmă, chiar la demisia guvernului condus de Ion C. Brătianu.
Generaul N.D.Maican, o fire simpatică şi lipsit de răutate – după opinia lui C. Bacalbaşa, a fost inclus în scandal alături de fratele său D.D. Maican. Aceştia au fost acuzaţi de corespondenţă pentru furnituri militare cu un oarecare Broadwel, cetăţean american şi însuşirea unor sume necuvenite de bani. Cazul este tratat pe larg în lucrarea „File din istoria artileriei. Fapte, întâmplări, oameni“, a generalului de brigadă prof. univ. dr. Adrian Stroea şi col. Marin Ghinoiu.
Dacă despre col. D.D. Maican se spune că, cu banii însuşiţi, a cumpărat de la Sofia Solomon – fostă Ghica, precum şi de la Ştefan Borănescu drepturile indivize de codevălmaş pentru cira 24.000 de hectare de pădure din zona Nehoiu-Buzău, acesta fiind condamnat la 1 an şi trei luni închisoare şi pierderea gradului militar. Totuşi, generalul a fost graţiat de către regele Carol I, care îl considera nevinovat. Deşi a fost schimbat de la comanda Flotilei cu col. Ioan Murgescu, pentru activitatea sa de organizare a Marinei Militare a fost supranumit ctitorul Marinei militare.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
