Cum e să fii învăţătoare într-o comună săracă, instruită de Teach for Romania: „Am răbdare cu fiecare elev în parte“
0
Învăţătoarea Gabriela Dima explică de ce programa şcolară trebuie însoţită şi de educaţie socio-emoţională şi civică, mai ales în mediile rurale vulnerabilizate. Gabriela Dima (44 de ani) este, de trei ani, învăţătoare în satul Sohatu din Călăraşi, unde a ajuns prin intermediul programului Teach for Romania, un ONG dintr-o reţea globală care îşi propune să pregătească profesori pentru copiii din medii vulnerabile.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Gabriela Dima vorbeşte despre uriaşa responsabilitate care cade pe umerii unui învăţător, mai ales în mediul rural, unde posibilităţile financiare ale comunităţii sunt mici, iar riscul de abandon şcolar – în creştere. O experienţă educaţională la standarde înalte poate corecta orice fel de abateri comportamentale sau de înţelegere ale elevilor, subliniază învăţătoarea.
„Weekend Adevărul“: Când aţi intrat în echipa Teach for Romania şi de ce?
Gabriela Dima: Am intrat în programul Teach for Romania ca profesor susţinut de organizaţie în 2017. Ceea ce eu îmi doresc foarte mult este ca oamenii să-şi recâştige demnitatea şi puterea în raport cu autorităţile. De cele mai multe ori, aceştia se simt neputincioşi, ignoraţi, nereprezentaţi. Pe termen lung, îmi doresc ca cetăţenii să conştientizeze că puterea este în mâinile lor şi doar o delegă celor care au responsabilitatea să le reprezinte interesele. Pentru aceasta, educaţia este extrem de importantă. De aceea am ales să lucrez ca învăţătoare şi să-i încurajez pe elevi să trăiască liberi, demni, să-şi facă vocea auzită.
Sursa arhivă personală
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră viaţa la catedră?
În primul rând, o imensă responsabilitate. Mult timp am avut la fotografia de copertă pe Facebook cuvintele: „The future of the world is in my classroom today“ – „Viitorul lumii este în clasa mea acum“. Ca profesor, ghidezi, însoţeşti în drumul lor viitorii cetăţeni ai Planetei. Modelezi comportamente, atitudini, inspiri, transmiţi valori şi principii. Responsabilitatea este uriaşă. Nu poţi cere cetăţeni liberi, implicaţi, care să manifeste respect faţă de sine şi de ceilalţi, faţă de lume, dacă tu nu manifeşti toate aceste valori în interacţiunea cu ei. În plus, dacă eşti dedicat meseriei, înţelegi că fiecare copil contează.
Sursa arhivă personală
De asemenea, cred că un profesor responsabil are grijă să adreseze principalele probleme din sistemul de educaţie. M-a preocupat analfabetismul funcţional şi am lucrat foarte mult ca elevii mei să înţeleagă ce citesc, să înveţe să gândească şi să-şi exprime opinia, să poată argumenta opinii contrare faţă de ale lor, să se poată pune şi în papucii celuilalt. Am lucrat foarte mult pentru a crea relaţii sănătoase de ataşament, pentru a dezvolta abilităţile socio-emoţionale ale acestora: capacitatea de autoreglare, empatia, colaborarea, rezistenţa la frustrare, perseverenţa.
Bucurilile şi necazurile unor elevi de la ţară
- Cum e şcoala la Sohatu, o localitate cu persoane vulnerabile, destul de sărace pentru a le asigura copiilor tot confortul necesar pentru educaţie?
Chiar dacă satul în care predau se confruntă cu numeroase provocări socio-economic, chiar dacă este un sat care n-are mijloc de transport în comun, ceea ce face foarte dificilă angajarea în muncă a multor persoane, nu pot spune că am avut experienţe neplăcute – dimpotrivă. Am reuşit în cei trei ani să am o relaţie foarte apropiată cu familiile elevilor mei, cu comunitatea, cu colegii de cancelarie. În aceşti ani, ne-am bucurat să aducem investiţii în şcoală, prin care să renovăm şi să dotăm cu mobilier nou anumite clase.
Sursa arhivă personală
De la o tablă veche, pe care abia se vedea ce scrii, am trecut la white board, am primit videoproiector şi alte lucruri. Am adus şi un proiect de after school cu scop remedial pentru elevii din clasele primare şi de gimnaziu. Cu siguranţă, elevii mei vor menţiona târgurile de Mărţişor, Crăciun şi Paşte, prin care am strâns bani ca să mergem în excursie, precum şi excursia de patru zile de la finalul clasei a III-a. În experienţa comunităţii a fost un lucru nou şi s-au bucurat foarte mult că au avut această şansă. Personal, aş spune că am simţit ca o binecuvântare încrederea şi susţinerea de care m-am bucurat din partea şcolii, a părinţilor, a comunităţii.
- Dar ce situaţii mai dificile aţi avut în şcoală?
Principala provocare a fost legată de violenţa, de agresivitatea elevilor. Am pus accent pe dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale şi pe crearea unui spaţiu sigur de învăţare şi, în timp, aceste comportamente s-au diminuat şi au devenit excepţie. În plus, a fost vorba şi de decalajul dintre elevi, dintre cei care puteau primi sprijin acasă şi cei care nu puteau primi ajutor din partea familiei pentru că nici membrii acesteia n-aveau cunoştinţele necesare. Până în clasa a II-a, decalajul poate fi recuperat în clasă, în timpul orelor, apoi e necesară o intervenţie în afara orelor. De aceea centrul after school este atât de important şi a putut să-i ajute pe aceşti elevi.
Sursa arhivă personală
- Ce relaţie aveţi cu elevii dumneavoastră?
Am aşteptări înalte de la elevii mei, sunt perseverentă şi am răbdare cu fiecare în parte. Nu toţi răspund în acelaşi fel şi în acelaşi ritm. Fiecăruia trebuie să-i acorzi timpul de care are nevoie pentru a reuşi. Pentru noi, timpul de învăţare, timpul de relaxare, timpul de joacă liberă erau foarte bine înţelese. Cumva, cred că am promovat o cultură a reuşitei şi am valorizat mult importanţa educaţiei. Acum, trecuţi în clasa a V-a, au păstrat aceste valori. Tratează cu multă seriozitate procesul de învăţare, manifestă mult respect pentru timpul pe care îl petrec în clasă.
Profesorul, un mediator al învăţării
- Cum vedeţi reţeta succesului în învăţământ? Şi ce calităţi ar trebui să aibă un dascăl bun?
- Cred că e important ca profesorul să-şi poată adapta limbajul la nivelul clasei, să scoată învăţarea din sala de clasă, să ofere o educaţie bazată pe valori. Întreaga experienţă de învăţare trebuie construită în jurul intereselor şi preocupărilor elevilor. Prima întrebare pe care cred că ar trebui să şi-o pună orice cadru didactic este: „La ce foloseşte elevilor mei să înveţe despre asta, la ce îi ajută?“. Încă din primele minute ale lecţiei, elevilor ar trebui să le fie clar cu ce-i ajută în viaţă ce urmează să descopere pe parcursul acelei ore. Aşadar, profesorul trebuie să gândească o experienţă de învăţare relevantă pentru elev. Este foarte important ca tot ce învaţă în sala de clasă să fie transferat în viaţa reală, elevii să aibă posibilitatea de a lucra mai mult pe proiecte prin intermediul cărora să conecteze învăţarea cu viaţa lor de zi cu zi.
Sursa arhivă personală
Dacă faci asta, îl vei ţine angajat, interesat, va învăţa natural, cu bucurie, nu se va plictisi. Eu construiesc învăţarea pornind de la experienţa lor anterioară. Sunt doar un facilitator care ghidează procesul. Actorii principali sunt ei şi simt asta. Lucrul acesta le dă încredere, siguranţă, dar îi ţine şi angajaţi în proces. Ce mi se mai pare important e ca fiecare elev să fie conştient de propriul parcurs, pe care să îl urmărim împreună. Evaluarea capătă un caracter formativ, este doar un moment în acest proces şi îl ajută să rămână pe direcţia pe care şi-a propus. Procesul de învăţare devine vizibil pentru elev, iar el capătă mai multă autonomie, responsabilitate.
Cât de important e voluntariatul pentru formarea elevilor?
Voluntariatul, implicarea în proiecte extraşcolare le dezvoltă abilităţile de leadership, îi ajută să devină viitori adulţi asumaţi, responsabili, implicaţi, sensibili la nevoile comunităţii. Au parte de expunere, de modele şi de oameni care contribuie la educaţia lor. La rândul lor, au învăţat că pot ajuta, după măsura puterilor lor, pentru a-şi îndeplini visele. Au lucrat un an întreg ca să strângă o parte din banii necesari pentru o excursie. În clasa a IV-a începusem să strângem bani, din banii lor de pacheţel, ca să cumpărăm încălţăminte elevilor care nu aveau. Închiderea şcolilor, în martie, nu ne-a mai permis să finalizăm proiectul. Specialistă în sociologie şi asistenţă socială.
Sursa arhivă personală
Carte de vizită
Numele: Gabriela Dima
Studiile şi cariera:
Este licenţiată în sociologie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Are peste 15 ani de experienţă în domeniul asistenţei sociale, atât în sectorul public, cât şi în cel neguvernamental.
Din septembrie 2017 e învăţătoare în cadrul programului Teach for Romania. În 2019 s-a alăturat şi echipei de tutori ai organizaţiei.
Locuieşte în: Bucureşti
Teach for Romania continuă campania de recrutare a dascălilor care doresc să devină următoarea generaţie de lideri în educaţie." Nu contează de unde pleci. Contează unde visezi să ajungi. Suntem în căutarea următoarei generaţii de lideri în educaţie, iar prima rundă de înscrieri continuă până în 2 noiembrie. Mai multe detalii aici: https://teachforromania.org/devino-profesor/de-ce/", a anunát TFR.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
