Cum a ajuns o ruină cea mai mare fermă de seminţe de legume şi flori din Europa de est. Costul uriaş pentru salvarea celebrului domeniu de la Perieţi

Cea mai mare fermă producătoare de seminţe de legume şi flori din Europa de Răsărit se găsea în anul 1947 în Bărăgan. Ferma-model din Perieţi, judeţul Ialomiţa, se află astăzi într-o stare jalnică, o ruină în inima Bărăganului.

La câţiva kilometri de Slobozia, în comuna Perieţi, se află astăzi ruinele fostei ferme care în perioada interbelică producea legume şi seminţe pentru întreaga Europă. Considerată muzeu, ferma a rezistat cu greu colectivizării comuniste. A fost transformată în CAP, iar proprietarul său condamnat la ani grei de detenţie.

Domeniul, înfiinţat de un diplomat român, fost bursier până în 1929 al Fundaţiei Rockefeller la Universitatea Columbia din SUA, ar putea fi transformat într-o anexă a Muzeului Agriculturii din Slobozia. Costurile de reabilitare sunt estimate la 4 milioane de euro.

Ferma a fost donată muzeului în anul 2005 de către ultima moştenitoare a proprietarilor. Cuprinzând o suprafaţă de 5,4 ha şi 18 clădiri (conac, magazii, grajduri, P+1/zilieri, turn de apă ş.a.), ferma a fost donată muzeului de către ing. Ileana Stoianovici.

Gheorghe Petre, directorul instituţiei, are convingerea  că, în urma demersurile făcute, se va realiza o finanţare parţială pentru refacere. „Este un monument clasa B, iar noi suntem cu mâinile legate. Nu putem interveni în niciun fel. Clădirile se află într-o stare jalnică, unele s-au autodemolat, mai sunt 7 în picioare. Noi nu avem voie să batem un cui. Ceea ce mi-am permis să fac a fost să pun folie la uşi şi la geamuri, pe propria răspundere, ca să nu pătrundă viscolul şi ploaia şi să degradeze şi mai rău. Mă străduiesc din 2011 pentru a obţine fonduri pentru restaurare. Am făcut proiecte, demersuri către Ministerul Culturii şi Comisia Naţională de Patrimoniu , şi primăvară, şi toamna, am făcut socoteli, studii. Ultima acţiune a Comisiei, în urmă cu o lună, vizează un proiect pentru finanţare parţială. Deci, avem speranţe că se va reabilita ceva. Sunt încrezător că în 2020 vom demara lucrările”, spune prof. Gheorghe Petre.

Ce presupune restaurarea

Restaurarea fermei a fost gândită ca un spaţiu de destindere şi de relaxare, dar care să aducă şi ceva bănuţi. Una dintre clădiri se va constitui într-o anexă a muzeului, după ce clădirile vor fi refăcute ca odinioară, aşa cum arătau ele în vremurile bune. Conacul se va transforma într-o fermă, unde se pot desfăşura diverse activităţi pentru copii, se va construi un restaurant unde vor fi servite produse tradiţionale din zona Ialomiţei, dar vor fi organizate şi târguri de meşteşuguri. Totodată, în fostul spaţiu de cazare a muncitorilor de la fermă se va construi un mini-hotel, unde familii cu copii se pot caza 2-3 zile ca să petreacă timpul în natură. De asemenea, spune prof. Gheorghe Petre, ferma poate fi şi loc de întâlnire pentru agricultorii din toată ţara. Aici se va înfiinţa şi o sală de festivităţi şi nu în ultimul rând, aici se vor putea organiza nunţi.

„Noi ne-am gândit la numeroase variante. Cred că oricare dintre aceste activităţi este binevenită, astfel ferma se va autofinanţa. Cred că avem un poteniţial imens în Bărăgan, mai ales că suntem şi aproape de Dunăre, dar nu îl exploatăm cum trebuie. Ar trebuie să ne mişcăm altfel, autorităţile locale sunt reticente, greu de urnit, dar e păcat. Este o zonă în care ar trebuie să se facă turism agrar. Ferma nu mai poate reveni la ce a fost odată, gândiţi-vă că era cea mai mare din sud-estul Europei, de aici plecau seminţe peste tot, dar măcar să n-o pierdem de tot”, spune prof. Gheorghe Petre.

Decorat de guvernul francez

Cel care a înfiinţat, în 1934, Ferma-Model de la Perieţi se numea Aureliu Popescu şi era născut la Bucureşti în 1898.

Licenţiat în 1923 al Şcolii de Studii Economice din Londra, bursier până în 1929 al Fundaţiei Rockefeller la Universitatea Columbia din SUA, Popescu alege ulterior cariera diplomatică. Numit, datorită priceperii şi pregătirii sale, consilier pe lângă legaţiile României din Paris şi Londra, este decorat de către guvernul francez cu Legiunea de Onoare în grad de ofiţer şi, din partea statului român, cu Steaua României şi Ordinul Legiunii de Onoare. Deţine, pe rând, funcţia de secretar general al Ministerului de Industrie şi Comerţ din Bucureşti şi pe cea de director general pentru Monopolul Alcoolului din Ministerul de Finanţe. În călătoriile sale, Aureliu Popescu se documentase temeinic asupra felului cum se făcea agricultura în ţări că Franţa, Anglia, Germania, Danemarca, Olanda sau Bulgaria.

După un divorţ, în 1934, acesta se căsătoreşte cu Lelia Urdărianu, artist plastic, descendentă - pe linie paternă -  din vechea familie boierească a Urdărienilor şi - pe linie maternă - dintr-o familie de origine franceză. Lelia Urdărianu a moştenit de la primul său soţ, Ion Stoianiovici, decedat în 1926, domeniul Perieţi. Aici, la Perieţi, se vor stabili soţii Popescu, între anii 1935-1949, până când ferma va fi supusă naţionalizării.

După ce a pus bazele primei ferme horticole producătoare de seminţe de legume şi flori din România, Aureliu I. Popescu avea să îndure după naţionalizare, o serie de umilinţe, de întâmplări dramatice, totul culminând cu condamnarea lui în 1950 pentru "crimă de război" la 3 ani de închisoare corecţională şi i se confiscă averea. Condamnat şi a doua oară, pentru "pretinse critici", este graţiat în 1963 şi va muri în 1967.

390 de hectare, în proprietatea familiei

Căsătorit în 1934 cu Lelia Urdărianu, moştenitoare a domeniului de 390 de hectare de la Perieţi, Ialomiţa, Popescu se hotărăşte să renunţe la cariera de funcţionar public şi să întemeieze o ferma-experiment pe domeniul moştenit de soţia sa.  Fiica vitregă a lui Aureliu Popescu, Ileana Stoianovici, avea să descopere tainele agronomiei pe domeniul de la Perieţi, pe care îl primeşte pentru scurt timp – un an înaintea naţionalizării – în administrare. Ferma interbelică de la Perieţi, judeţul Ialomiţa, era considerată în 1947 cea mai mare fermă producătoare de seminţe de legume şi flori din Europa de Răsărit.

Aici, în inima Bărăganului, fostul diplomat Aureliu Popescu s-a făcut agricultor în sensul cel mai propriu al cuvântului, aducând în ţara noastră modelul unei agriculturi practicate ştiinţific şi modern. Ferma producea 80 de soiuri de seminţe care mergeau atât în ţară, cât şi la export. Existau aici şi crescătorie de porci din rasa York, dar şi vaci din rasa Siementhal, cai şi boi folosiţi la muncile din fermă. Zeci de clădiri au fost ridicate pe cinci hectare şi aveau diverse funcţiuni: conacul în care locuiau Aureliu Popescu şi soţia lui, administraţia, locuinţa inginerului agronom, a grădinarului-şef, căminul pentru cei 200 de muncitori, case pentru salariaţii cu familie, grajduri, magazii, ateliere de tâmplarie şi fierarie, spaţii pentru adăpostirea şi repararea batozelor, combinelor şi a altor agregate.

Cercetare şi ameliorare de soiuri

Pe terenuri se cultivau: varza albă şi roşie, morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină, sfeclă, salată, ceapă, praz, ridichi de iarnă, ardei, vinete, roşii, castraveţi, dovleci şi pepeni. Pentru a nu se întâlni între ele speciile diferite, parcelele cultivate erau despărţite de parcele necultivate pe câte un 1 km. Ferma avea propriul sistem de irigaţii cu apă adusă cu pompele din râul Ialomiţa. Aici se făcea cercetare şi ameliorare de soiuri, ferma lucrând cu instituţiile de profil din ţară şi străinătate.

În 1940, la Perieţi se produceau două vagoane de seminţe mici şi peste zece vagoane de seminţe mari. “Sfârşitul Fermei-Model de la Perieţi are o dată precisă: 10 martie 1949. Este data la care ferma este naţionalizată de către regimul comunist. Procesul-verbal întocmit cu această ocazie ne dă o idee despre dimensiunile fenomenului iniţiat de Aureliu Popescu: 101 utilaje, cuprinzând la capitolul “inventar mort” tractoare Lanz Bulldog, pluguri şi boroane Rud Sack, pluguri cu tracţiune animală Melichar, secerătorilegători şi cositoare I.H.C., batoze pentru cereale Hofher şi Stahl Lanz, selectoare Hofher şi Petkus, motoare Ganz, Robot, Rieger sau Siedling, camioane etc. La categoria “inventar viu”, se menţionează un număr de 538 animale (cai, boi de prăşilă şi rentă, porci, oi etc.) şi păsări. Valoarea totală a acestora se ridică, în 1949, la aproape 50 de milioane de lei (49,530,384)” , precizează prog. Gheorghe Petre.

Aureliu Popescu, hărţuit de autorităţi

Acuzat că a importat din SUA seminţe ca să le aclimatizeze în România, Aureliu Popescu este condamnat la 3 ani de temniţă în data de 23 decembrie 1959. Creatorul fermei-model de la Perieţi este hărţuit de autorităţi şi după eliberare. În 1959 va fi iarăşi închis şi eliberat, pentru că în 1960 să fie condamnat la 4 ani de carceră pentru “delictul de uneltire contra ordinii sociale”. Este eliberat la 1 ianuarie 1963, după ce soţia sa trimisese un memoriu lui Gheorghiu-Dej. Autorităţile aveau însă socotelile lor – exact în acel an urma să aibă loc la Bucureşti un congres internaţional de “ştiinţă solului”: cel care a tradus documentele congresului în engleză a fost chiar Aureliu Popescu. 

Ferma cu circuit închis

Ferma de la Perieţi era organizată ca fermă cu circuit închis, în care "cultura diferitelor plante şi legume pentru sămânţă, producerea plantelor-mume (semincerilor) în grădina de legume", făcută după asolamentul de 4 ani de tip Norfolk, era corelată cu "crescătoria model de porci şi vaci de rasă, care consuma toate deşeurile fermei şi îl valorifica la maximum, procurând împreună cu animalele de muncă – boi şi cai – bălegarul necesar pentru confecţionarea răsadniţelor şi îngrăşarea raţională a terenului, pentru grădinărie, constituie circuitul ideal în economia fermei (…).

Grajdurile spaţioase, bine întreţinute şi aerisite, pot fi socotite, fără ezitare, ca model. Raţiile de hrană pentru diferite specii şi categorii de animale, vite de muncă, vite de rentă, tineret, scroafe a făta etc. – prepararea hranei în condiţiuni perfecte de igienă, maşini speciale pentru făcut uruială şi tocat furaje şi instalaţii speciale pentru păstrat şi preparat furajele şi hrana concentrată – platformă de gunoi, cisterne de beton pentru colectarea urinei, pompe pentru scos urina din bazine, saca pentru transportat şi maşină pentru împrăştiat urina, dovedesc spiritul de iniţiativă şi competinţă a proprietarului, care a ştiut să prevadă totul, până la cele mai mici amănunte, să folosească şi să valorifice toate produsele fermei în cele mai bune condiţiuni", se arată într0-un document al Ministerului Agriculturii din 2 iulie 1945.

Contigent de 70 de angajaţi lunar

De asemenea, se precizează în acelaşi raport, ferma avea şi un important caracter social, anual utilizând circa 100.000 zile de lucru, dând posibilitatea lucrătorilor din comunele învecinate să-şi găsească ocupaţie în tot timpul anului. în 1946 lucra un contingent de circa 70 de angajaţi lunar, cu salarii de 40 000 – 80 000 lei, întreţinere completă şi un sac de porumb sau de grâu, lunar. Aureliu I. Popescu a fost primul care a înzestrat ţăranii cu maşini agricole printr-un Cămin Cultural cu un capital de 500 000 lei în 1937, capital procurat sau donat de membrii familiei sale. Cu plata în rate de 2-4 ani, ţăranii au reuşit să-şi procure 14 semănători, zeci de pluguri şi grape.

Aici s-au elaborat studii din lumea agricolă europeană

Asupra concepţiei organizatorice şi amplorii rezultatelor obţinute la ferma model de la Perieţi, câteva aprecieri oficiale sunt relevante: Ferma putea servi "drept model chiar peste graniţele ţării noastre" ("Raport al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor", 6 martie 1946), în Memoriul asupra Fermei model Perieţi din 1947 afirmându-se, pe drept, că era "cea mai mare fermă de acest gen din Răsăritul Europei". Acelaşi Raport M.A.D. preciza următoarele: "Locuinţa proprietarului, locuinţele personalului din administraţie (...), atelierele de tot felul, magazii şi depozite de cereale şi seminţe, produse şi materiale de tot felul, sunt (...) modele de construcţii de factură europeană, care rar se pot întâlni aşa de bine concepute şi asociate într-o singură fermă, nu numai la noi în ţară ci şi în diferite ţări din Apus".

Îndeplinind o importantă funcţie economică, ferma model de la Perieţi era unica întreprindere complet utilată pentru producerea, selecţionarea, ameliorarea şi curăţirea seminţelor de legume, fiind capabile să satisfacă mai mult de jumătate din nevoile ţării. Aici s-au elaborat studii şi au fost promovate "experimentări şi culturi comparative vaste", din lumea agricolă europeană, împreună cu Institutul de Cercetări Agronomice al României.