Credinţe populare. Ce este interzis să faci de Dragobete, patronul iubirii
0
Tânăr chipeş şi năvalnic, Dragobetele este peţitorul păsărilor care, la sfârşit de februarie, încep să îşi caute perechea şi să îşi cânte iubirea. Pe 24 februarie, în ziua când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, spiritualitatea populară consemnează ziua lui Dragobete, zeu al tinereţii în Panteonul autohton, patron al dragostei şi al bunei dispozitii.
În unele legende, Dragobetele era fiul Babei Dochia, în alte tradiţii apuse, din vremea dacilor, tânărul era un zeu al dragostei. Pe vremuri, susţi specialiştii în Etnografie, această sărbătoare nu era prezentă în toate regiunile ţării. Potrivit atestarilor, ea era cunoscută în zona de sud a României şi este una dintre sărbătorile ce prevesteşte începutul primăverii. Românii numeau sărbătoarea Dragobetelui şi "Logodna păsărilor", deoarece în această zi păsările se împerecheau şi îşi făceau cuib.
Conform creştinortodox.ro, în lumea satelor, această presupusă logodnă a păsărilor a fost adoptată simbolic de către oameni. Se credea ca păsările neîmperecheate în această zi rămâneau stinghere până la Dragobetele din anul viitor, ceea ce era valabil şi în lumea oamenilor, spune profesorul Ion Ghinoiu.
Se adună flori de primăvară
În dimineaţa zilei de 24 februarie, tinerii ieşeau din sat la pădure, făceau o horă, se sărutau şi se strîngeau în braţe. Fetele adunau flori de primăvară pe care le foloseau pentru descântecele de dragoste. Viorelele şi tămâioarele erau păstrate până la Sanziene, pe 24 iunie, când erau aruncate pe o apă curgătoare. Exista credinţa că cele care nu faceau acest lucru, rămâneau nelogodite. Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele sărută fetele!".
Din zăpada netopită până la Dragobete, fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii. Dragobetele trebuia ţinut cu orice preţ: dacă nu se făcea cumva Dragobetele, se credea că tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma.
Cine aude pupăza va fi harnic
În credinţa populară, pentru 24 februarie, s-au înrădăcinat o serie de superstiţii care sunt păstrate cu sfinţenie. De Dragobete nu se lucrează pentru că e rău de pocituri şi lovituri.
• Dacă plouă în ziua de Dragobete, primăvara va fi lungă şi frumoasă;
• Cine va auzi pupăza în ziua de Dragobete, va fi harnic tot anul;
• În această zi, de Dragobete, nu se coase, nu se spală, nu se merge la câmp, în schimb se face curaţenie pentru ca zilele ce vor urma sa aibă spor în toate;
• Dacă până la Dragobete nu a fost brumă, atunci nici nu va mai fi curând.
Vă recomandăm şi:
Tradiţii păstrate cu sfinţenie. Moşii de iarnă, sărbătoarea la care se împart plăcinte
Naşterea Maicii Domnului, sărbătoarea care le ajută pe femei să aibă prunci
Sfântul Ilie, făcătorul de minuni şi aducătorul de ploi, sărbătorit de ortodocşi pe 20 iulie
Braşovul o celebrează pe Fecioara Maria, patronul spiritual al oraşului
Se încarcă comentariile...
