Cinci ani de prohibiţie la sturion, ultimul „dinozaur“ din Dunăre. În Bărăgan există cea mai modernă fermă de reproducere a peştelui extrem de valoros

0
Publicat:
Ultima actualizare:
La Tămădău există cea mai mare fermă de reproducere a sturionului FOTO beluga.ro
La Tămădău există cea mai mare fermă de reproducere a sturionului FOTO beluga.ro

Specie aflată pe cale dispariţie, sturionii din Dunăre nu pot fi pescuiţi nici în următorii 5 ani (în ultimele trei decenii capturile au scăzut cu 99% la nivel mondial). Considerat cel mai valoros, peştele de un miliard de dolari este una dintre cele mai ameninţate specii de pe Pământ. În judeţul Călăraşi există însă una dintre cele mai moderne ferme din UE de reproducere a sturionului sălbatic.

În ultimele trei decenii capturile de sturioni au scăzut cu peste 99% la nivel mondial, din cauza scăderilor severe ale populaţiilor de peşti. Acestea sunt concluziileunui nou raport realizat de WWF, numit “Salvând Sturionii”.
 
Cu toate că au trăit mai mult decât dinozaurii, spun specialiştii,  în prezent, 23 din cele 27 de  specii de sturioni şi peşti cu padelă sunt pe cale de dispariţie la nivel mondial, conform Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Sturionii sunt una dintre cele mai ameninţate specii de pe Pământ, patru dintre ele fiind considerate ca fiind posibil dispărute. Cu toate acestea, sturionii sunt speciali pentru valoarea lor extraordinară culturală, comercială şi ecologică.

Pescuitul excesiv şi barajele, pericolul nr.1
 
Principalele cauze ale dispariţiei sturionilor sunt pescuitul excesiv - care continuă, în ciuda interdicţiilor de pescuit existente- şi alterarea de către om a fluviilor. Barierele fizice, cum ar fi barajele, blochează migraţia şi perturbă fluxul natural al fluviilorlor, care este esenţial pentru depunerea icrelor. Regularizarea râurilor şi navigaţia sunt, de asemenea, o problemă.
 
Raportul Salvând Sturionii subliniază necesitatea de a lucra în patru domenii pentru a-i proteja: combaterea pescuitului excesiv, identificarea şi protejarea habitatelor-cheie, conservarea stocurilor şi informarea oamenilor cu privire la valoarea culturală, comercială şi ecologică enormă a sturionilor. Este nevoie de acţiuni coordonate la nivel mondial pentru a ajuta sturionii în faţa extincţiei.
 

"Acum este momentul să luăm măsuri urgente pentru a inversa această tendinţă. O abordare de conservare concertată la nivel mondial poate ajuta ca aceşti giganţi arhaici ai apelor să rămână o sursă de mândrie şi un mijloc de dezvoltare în următoarele secole", a declarat Deon Nel, director conservare WWF.  

Până recent, România a fost printre primele 10 ţări exportatoare de caviar din lume. Populaţiile de sturioni au scăzut odată cu ridicarea celui mai mare baraj de-a lungul Dunării, la Porţile de Fier în anii 1980. Acesta a limitat drumul sturionilor la 863 km al Dunării Inferioare astfel distrugând zone importante de reproducere.
 
” Viitoarele proiecte de dezvoltare a infrastructurii în lungul râurilor trebuie să ţină cont de nevoia acestor specii şi nu numai, de a ajunge la zonele unde îşi depun icrele, se hrănesc sau iernează. Pentru că, degeaba rezolvăm problema pescuitului excesiv dacă nu vor exista generaţii noi care să asigure supravieţuirea sturionilor pe termen lung”, a declarat Cristina Munteanu, Manager proiecte ape dulci, WWF-România.
 

Prohibiţia a fost extinsă

Problema stocurilor reduse de peşte nu se limitează doar la sturioni. Stocurile de peşte indigeni, comerciali şi de agrement sunt ameninţate în întreaga lume sau sunt în declin. Specii, cum ar fi somonul, scrumbia, dorada şi anghila, toate migrează din mare în râuri şi fluvii pentru reproducere.

La sfârşitul lunii aprilie, prohibiţia totală la sturioni a fost extinsă pentru încă cinci ani. Interdicţia se aplică în continuare pentru toate cele cinci specii de sturioni din Dunăre: cegă, morun, nisetru, păstrugă şi viză. De asemenea, se aplică şi pentru vânzarea de produse, cum ar fi carne şi caviar, provenite de la sturionii sălbatici din Dunăre. Pescuitul sturionilor a fost interzis pentru prima oară în România, în 2006, pentru o perioadă de 10 ani.
 
WWF-România a susţinut necesitatea protejării ultimilor sturioni sălbatici din Dunăre şi după finalul lui 2015. Cu toate acestea, prohibiţia este o măsură necesară, dar nu suficientă.

„Aşa cum menţionam şi anul trecut, la finalizarea proiectului Protejaţi sturionii, cel mai valoros dar al Dunării, este nevoie de aplicarea consistentă a legii şi de măsuri complementare. De crearea unor mecanisme prin care pescarii să fie susţinuţi pentru a obţine venituri din surse alternative şi prin care să fie implicaţi în activităţile de conservare, de protejare a habitatelor, în special a celor de reproducere. Este nevoie şi de programe adecvate de repopulare şi, nu în ultimul rând ,de programe de monitorizare a populaţiilor şi a efectelor măsurilor de conservare”, a explicat Cristina Munteanu, manager proiecte ape dulci la WWF România.

Ce se întâmplă la vecinii bulgari
 

Agenţia Executivă pentru Pescuit şi Acvacultură din Bulgaria a introdus o nouă interdicţie de cinci ani cu privire la pescuitul de sturioni în partea bulgară a Dunării şi a Marii Negre, o prelungire a prohibiţiei introdusă în Bulgaria în anul 2011. Aceasta interzice capturarea sturionilor care încă se găsesc aici, iar cei capturaţi în mod accidental trebuie eliberaţi imediat.  În plus, pentru a proteja sturionii, WWF Bulgaria a desfăşurat pe parcursul ultimilor doi ani un program de repopulare, eliberând în Dunăre peste 50.000 de exemplare de cegă pure din punct de vedere genetic.
 
Cum sunt protejaţi ultimii sturioni sălbatici care ajung în Marea Neagră
 
Pescuitul sturionilor este interzis şi în celelalte ţări de pe coasta Mării Negre. Turcia a interzis pescuitul sturionilor sub 10 kg încă din 1958, iar din 1996 a fost interzis total pescuitul sturionilor. Interdicţia este în vigoare şi în Ucraina din 1996 iar în Georgia din 1967. În Rusia există interdicţia de a pescui moruni în Marea Azov încă din 1985, iar din 2005 este interzis pescuitul tuturor speciilor de sturioni, inclusiv din Marea Neagră. În plus, Rusia doreşte să extindă această interdicţie şi pentru Marea Caspică.
 
Din 1998, toate speciile de sturioni sunt protejate de Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES). Acest lucru înseamnă că sturionii şi produsele provenite de la aceştia trebuie să fie însoţite de documentele CITES în comerţul internaţional şi tot caviarul trebuie să poarte etichete CITES. Chiar dacă etichetarea nu este necesară pentru caviarul produs în Statele Unite ale Americii, produsul adus pe piaţa din Uniunea Europeană trebuie să aibă etichetă CITES.
 

În judeţul Călăraşi, în urmă cu doi ani a fost inaugurată cea mai mare staţie de reproducere a sturionilor sălbatici din Uniunea Europeană şi care a costat 5 milioane de euro. Investiţiile în staţia de reproducere a sturionilor, care a fost pusă în funcţiune în 2014, au început în urmă cu aproape zece ani, iar dacă iniţial capacitatea acesteia a fost de 200.000 de puieţi, în urma proiectului finanţat de UE capacitatea acesteia va ajunge la 500.000 de puieţi.

„ Am investit peste cinci milioane de euro în această staţie şi va fi cea mai mare investiţie din România şi, cu siguranţă, cea mai mare staţie de reproducere a sturionilor sălbatici din UE”,  declara directorul societăţii, Robert Răduţă.

Cea mai mare bază genetică

Firma din judeţul Călăraşi reprezintă o bază genetică pentru sturioni- cea mai valoroasă specie de peşte, care produce celebrele icre negre. În mai 2011, firma ultramodernă a devenit scena unui film realizat de National Geographic.

„Nimeni în Europa nu are atâţia moruni la un loc, aşa cum avem noi aici", spunea mândru , la acea dată Robert Răduţă, proprietarul fermei.

Atunci ferma deţinea peste 200.000 de exemplare de morun, nisteru, păstrugă şi cegă. Morunul, cel mai preţios sturion, era majoritar: peste 120.000 de exemplare. Documentarul „One billion dollar fish“- Peştele de un miliard de dolari, care a fost difuzat în 2012 de National Geographic, a fost dedicat morunului, un peşte foarte valoros, dar, din păcate, pe cale de dispariţie. “Cu acest film sperăm să determinăm autorităţile să se implice în salvarea speciei", povestea un membru al echipei de filmare.

Cel mai preţios caviar

De ce totuşi „peştele de un miliard de dolari"? "Pentru că morunul produce cel mai preţios caviar", explica Robert Răduţă. Să calculăm: femela poate depune, în funcţie de mărime, şi cinci milioane de icre negre. Doar o sută de grame din acest delicios caviar se vinde cu 1.000 de dolari. Deci un kilogram de caviar de morun = 10.000 de dolari.

Morunul ajunge la maturitatea sexuală şi produce icre abia după vârsta de 15 ani. Ajuns la această vârstă, peştele îşi începe călătoria de peste 1.000 de kilometri din Marea Neagră, locul unde trăieşte şi se hrăneşte, spre Dunăre, locul unde se reproduce. În medie, un morun va reveni în Dunăre pentru a se reproduce la fiecare 3-5 ani. Această specie de sturion poate trăi până la 100 de ani şi creşte încontinuu.

Cel mai mare exemplar de morun capturat avea opt metri lungime şi aproape două tone în greutate. Multă lume confundă caviarul produs de morun cu icrele de Manciuria (regiune din nord-estul Chinei), în special din cauza poreclei „caviar roşu" a acestora din urmă. În realitate, icrele de Manciuria, de culoare roşiatică, sunt prelevate de la o specie de somon din Oceanul Pacific şi au un preţ mult mai accesibil în comparaţie cu icrele sturionilor.
Repopularea Dunării

Repopularea fluviului cu puiet

Puietul de sturion aduce câştig consistent. Firma de la Tămădau, împreună cu Ministerul Agriculturii şi cu Ministerul Mediului, derulează un program, demarat în urmă cu câţiva ani, de repopulare a Dunării cu puiet de păstrugă, nisetru şi morun. Anual, sunt crescuţi şi eliberaţi în Dunăre, în zona Feteşti, judeţul Ialomiţa, 150.000 de pui de sturion.
Costul programului este de circa un milion de euro anual. Conform specialiştilor de la Institutul Naţional de Cercetări ”Delta Dunării”, din Tulcea, dacă nu ar fi fost aplicat acest program în ultimii ani, nisetrul din Dunăre ar fi dispărut, aşa cum s-a întâmplat cu alte două specii- şipul şi viza, care au dispărut în ultimii 20 de ani.
 

Vă recomandăm şi:

Misterele sturionilor, peştii de-o vârstă cu dinozaurii. Se reproduc la 14 ani, pot trăi până la 100 de ani şi sunt în pericol de dispariţie

Legenda monstrului de 675 de kilograme prins în Delta Dunării. Când a fost pescuit morunul din care s-au scos 145 de kilograme de caviar

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite