Capşa Bărăganului din perioada interbelică. Mircea Eliade, despre vizita în târgul obscur de pe malul Borcei: În provincie cărţile se citesc până la capăt

Capşa Bărăganului din perioada interbelică. Mircea Eliade, despre vizita în târgul obscur de pe malul Borcei: În provincie cărţile se citesc până la capăt

Mircea Eliade, în bibliotecă FOTO TVR

O pleiadă de personalităţi marcante ale României:  Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ionel Teodoreanu, Virgil Carianopol, Constantin Argetoianu, Panait Istrati, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Şerban Cioculescu, Eugen Lovinescu, Pamfil Şeicaru, Cezar Petrescu, Ion Minulescu şi Octavian Goga au vizitat Călăraşiul în perioada interbelică.

 
Oraşul, cunoscut ca un „un târg obscur, la o margine de ţară”, despre care se ştia doar că era localitatea cu cel mai mare număr de morţi şi cel mai mare procent de tuberculoşi pe ţară, după primul război mondial, s-a afirmat ca un centru care juca un rol important în viaţa culturală a României.
Istoricul Nicolae Ţiripan, fost director al Arhivelor călărăşene, în urma cercetării documentelor, spune că meritul îi aparţine lui Eugen Cialîc, unul dintre cei mai prolifici primari ai Călăraşiului. Elita intelectualilor din România de la acea vreme se aduna în casa edilului, iar locuinţa, pe bună dreptate, şi-a câştigat titulatura de „Capşa“ din Bărăgan. Intelectualii conferenţiau în clădirea parcului Comunal, situată în parcul Central.
 
Am întâlnit oameni şi fapte culturale a căror existenţă nu mi-o puteam închipui
 
Prezent la Călăraşi pentru a conferenţia despre „Viaţa aventuroasă a spătarului Milescu”, Mircea Eliade avea să scrie că:  „…am întâlnit la Călăraşi (şi am întâlnit apoi şi în alte oraşe din provincie), oameni şi fapte culturale a căror existenţă nu mi-o puteam închipui.”
La desfăşurarea unei asemenea activităţi culturale contribuiau secţia locală a Ligii Culturale, reorganizată în anul 1929, în prezenţa lui Nicolae Iorga, Ateneul Popular „Ialomiţa”, ale cărui prime baze au fost puse încă din anul 1932, pe temeliile fostei Universităţi Populare „Ialomiţa”, înfiinţată oficial în anul 1927 sub preşedinţia marelui sociolog Dimitrie Gusti şi Subsecţia locală a Fundaţiilor Regale înfiinţată la începutul anului 1934, ca şi alte asociaţii cu caracter cultural, povesteşte istoricul.
 „De fiecare dată, când poposeau la Călăraşi, sălile erau arhipline, iar publicul, mereu dornic să aibă ocazia de a împărtăşi din viaţa şi experienţa lor”,avea să scrie peste ani unul dintre organizatorii şi animatorii acestor conferinţe, călărăşeanul Lazăr Belcin.
 
Dimitrie Gusti şi Nicolae Iorga
 
Vom încerca să prezentăm o parte dintre personalităţile vieţii culturale româneşti care conferenţiind la Călăraşi de la tribuna asociaţiilor culturale pe care le-am amintit şi purtându-şi paşii prin târgul de la margine de Bărăgan, au lăsat umbre de lumină care mai stăruie şi astăzi în inimile unor călărăşeni.
Deschidem seria acestora cu profesorul universitar Dimitrie Gusti, invitat să conferenţieze în ziua de 28 noiembrie 1925, de către Cercul studenţilor ialomiţeni. În anul 1927, atunci când s-a înfiinţat Universitatea Populară „Ialomiţa” el a fost ales preşedinte al acesteia, aşa cum am arătat mai sus.
La 18 mai 1929, la invitaţia Cercului studenţesc „Ialomiţa”, conferenţia la Călăraşi marele istoric Nicolae Iorga.
După Nicolae Iorga, la 7 martie 1931, în faţa călărăşenilor a conferenţiat despre România după 10 ani, poetul pătimirii noastre, Octavian Goga.
 
Cezar Petrescu: Un oraş cu sete de primenire
 
Prezent la Călăraşi a fost şi scriitorul Cezar Petrescu. Amintindu-şi peste ani despre prezenţa scriitorului în urbea noastră, Lazăr Belcin avea să noteze: „Era în iarna anului 1931. Sub auspiciile Ateneului Popular „Ialomiţa” prezentam într-o conferinţă, personalitatea marelui Vasile Pârvan, de la a cărui moarte se împliniseră cinci ani.
În seara conferinţei, aflându-se în oraş, scriitorul Cezar Petrescu, mi-a făcut cinstea să mă asculte.
…Peste câţiva ani, prin 1937, scriitorul a revenit în Călăraşi, invitat de redactorii foii locale „Pământul”şi a vorbit călărăşenilor despre felul cum îşi scrie operele.
 
La câteva zile după ce ascultase conferinţa lui Lazăr Belcin despre Vasile Pârvan, în ziarul “Curentul” care apărea în capitala ţării, Cezar Petrescu a scris cuvinte deosebit de frumoase despre viaţa culturală a urbei călărăşene: “Călăraşi? Nu ştiu de ce l-am imaginat întotdeauna după chipul şi asemănarea atâtor alte oraşe dunărene: exceptând Galaţii, Brăila şi Severinul, un târg prăfos, mort înainte de a fi trăit, monoton şi trist. La capătul Bărăganului, ce putea fi altfel? Cum putea fi altfel?
Am găsit un oraş cu însetare de primenire, cu bulevarde largi şi în creştere, cu un impunător palat administrativ, mai vast decât în cel puţin cincizeci, şaizeci de capitale de judeţ (Romania Mare avea 71 de judeţe, iar astăzi palatul administrativ nu mai impresionează pe nimeni – n. ns.), patru librării, o activă mişcare culturală, strădanii de gospodărire vrednice de toată lauda.
 
Întemeietorul ASE-ului, în Bărăgan
 
La 25 februarie 1933, profesorul universitar Ion Răducanu, întemeietorul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, lider al organizaţiei naţional ţărăniste de Ialomiţa, conferenţia la Călăraşi, pe tema: “Idei şi fapte din domeniul economico-social”
 
Spre sfârşitul anului 1933, conferenţia la Călăraşi, de la tribuna secţiei locale a Ligii Culturale, Grigore Trancu–Iaşi despreTeama de viaţă. 
 
Eliade: prefer publicul de provincie
 
La începutul lunii martie 1934, a vorbit Mircea Eliade, adus la Călăraşi de fostul său coleg Lazăr Belcin, despre „Viaţa aventuroasă a spătarului Milescu,” deschizând ciclul românilor iluştrii din secolul al XVII-lea. „Pasionanta conferinţă, mustind de idei şi frumos gândită a arătat mintea înţelegătoare şi sufletul mare al celui care înfăţişează strălucit elita spirituală a timpului nostru, d. Mircea Eliade.”
Nu e de loc sănătos să exalţi viaţa culturală a provinciei. Dar, iarăşi, e stupid şi e meschin să ignori sau să crezi că tot ce se scrie şi tot ce se face în provincie este inferior.
 
Verificam încă odată aceste adevăruri banale cu prilejul unei recente vizite în Călăraşi. Nu vreau să scriu aici complimente de ocazie, nici laude exagerate. Dar, trebuie să recunosc, am întâlnit în Călăraşi (şi am întâlnit apoi şi în alte oraşe de provincie) oameni şi fapte culturale a căror existenţă nu mi-o puteam închipui.
M-am convins de un lucru: că în provincie cărţile se citesc până la capăt. Şi acest lucru are o enormă importanţă…Capitala României mari suferă de prea multe „inteligenţe”; sunt aici prea mulţi oameni care răsfoiesc cărţile, frunzăresc revistele. Prefer net publicul de provincie. Şi nu mă îndoiesc că judecata literară este mai sigură, mai sinceră şi mai nesofisticată la provincie.
Apoi, mai e un lucru. Lipseşte aici cafeneaua. Lipseşte mai ales „lansarea” geniilor şi talentelor. Am impresia că publicul provincial poate judeca mai direct şi mai nepărtinitor literatura contemporană românească. Nu intervin în judecarea ei elemente de reclamă şi mit, care domină capitala.
Când se face un lucru în provincie se face cu entuziasm şi febrilitate.”
 
Părintele Gala Galaction
 
La 17 februarie 1935, la solicitarea Societăţii de lectură „Ştirbei Vodă” a elevilor liceului de băieţi din Călăraşi, conferenţia despre „Ideea de stat,” Enache Ionescu, profesorul M.S. Regelui Voievod Mihai de Alba Iulia.
Aceiaşi societate invita să conferenţieze pentru data de 28 februarie 1935 pe părintele Gala Galaction. Acesta a venit la Călăraşi şi a vorbit cald şi inspirat despre „Literatura în slujba ideii creştine.”
„A fost o seară rară, care ne-a împăcat cu noi înşine, ne-a făcut măcar pentru o clipă mai buni şi mai drepţi, scria ziarul local „Pământul”. Tot meritul revine marelui inspirat, la temelia căruia străjuieşte jertfa marelui crucificat de pe Golgota.”
Cel mai prolific primar al Călăraşiului, Eugen Cialîc(primul din stânga), alături de sciitori şi jurnalişti FOTO Arhivă personală prof. Nicolae Ţiripan
 
În zilele de 14 şi 15 august 1935, gruparea revistei „Pământul” din Călăraşi, în fruntea căreia era Eugen Cialîc, a organizat în oraşele Silistra şi Călăraşi, două festivaluri literare la care şi-au dat concursul următorii: Victor Eftimiu, Agepsina Macri – Eftimiu, Gh. M. Vlădescu, Radu Gyr, NicolaeCcrevedia, Teodor Scarlat, Ion Aurel manolescu, Silviu Cernea şi Deorge Doru – Dumitrescu.
 
O conferinţă mult savurată de elita călărăşeană
 
Cu acel prilej, secţia locală a Ligii Culturale care activa „cu credinţa nezdruncinată în binefacerile culturii”, pe care o socoteapiatra de temelie la viaţa naţiunii noastre, făcea şi un bilanţ din care am reţinut că în perioada 1 decembrie 1919 – 15 decembrie 1935 fuseseră organizate 166 de şezători „ce au fost tot atâtea ceasuri de spiritualitate, ceasuri de sărbătoare.”
La 13 februarie 1936, conferenţia la Călăraşi, despre Boemă şi poezie scriitorul Radu D. Gyr, care „a purtat publicul în regiuni puţin cunoscute, în lumea îndepărtată a Boemiei, lume a veseliei, a lacrimilor, a zâmbetelor, a sărăciei eroice,a mizeriei, a iubirii, a capriciului, a fanteziei. O conferinţă mult savurată de elita călărăşeană. Creatorul a făcut să defileze în faţa noastră toţi boemii consacraţi ai omenirii şi ai noştri.”
În penultima zi a aceleiaşi luni, 27 februarie 1935, era rândul altor scriitori bucureşteni să se producă la Călăraşi. Octav Dessila, Anton Holban şi Teodor Scarlat au citit din operele lor, dar „publicul pretenţios al urbei noastre, nu a fost pe deplin mulţumit, aşteptând mai mult.”
 
Şezătorile, închise de maestrul Ion Minulescu
 
În cadrul şezătorilor organizate de secţia locală a Ligii Culturale, în anul 1936 mai poposeau la călăraşi fostul ministru al muncii şi ocrotirilor sociale Grigore Trancu-Iaşi, care a vorbit în faţa unei săli arhipline despre „Probleme sociale în România” şi cunoscutul ziarist Pamfil Şeicaru despre „Statul – regim de autoritate.”
 
Climatul fiind propice desfăşurării unor manifestaţii culturale, în noiembrie 1938, Societatea scriitorilor români organiza o şezătoare la Călăraşi, cu participarea scriitorilor G.M. Vlădescu care „a vorbit inspirat şi profund emoţionat despre Regina Maria şi Octavian Goga, două glorii ale literaturii româneşti”, Virgil Carianopol, George Gregorian şi Al. Cazaban. Un public numeros a primit „cu evlavie şi cu respectuoasă emoţie conferinţele celor amintiţi, răsplătindu-i şi omagiindu-i cu îndelungi aplauze  pe scriitorii care le-au dăruit un ceas de poezie şi înălţimi celeste.”
 
Marele istoric Nicolae Iorga, la Călăraşi
 
Şezătoarea a fost închisă de maestrul Ion Minulescu, care va reveni în oraşul ce l-a primit cu căldură şi în toamna anului următor. Despre trecerea fugară prin urbea noastră a poetului, Lazăr Belcin va nota în amintirile sale: „Târgul de provincie era apăsat de cerul obositor, întunecat, din care picăturile reci, monotone, ale toamnei loveau fără milă feţele posomorâte ale trecătorilor grăbiţi. Pe o asemenea vreme a poposit poetul Minulescu la Călăraşi, venit parcă să însenineze decorul bacovian.
 
 
La Călăraşi au mai poposit şi alţi mari scriitori ai literaturii române, dintre care amintim pe Liviu Rebreanu şi Mihail Sadoveanu, iar în preajma izbucnirii ultimului război mondial, în aceiaşi sală a Teatrului din Parc, a vorbit Ionel Teodoreanu. Izbucnirea războiului a pus capăt activităţii asociaţiilor culturale pe care le-am amintit şi odată cu aceasta s-a diminuat şi activitatea culturală în oraşul de pe malul Borcei, explică prof. Ţiripan
 
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: