Apele umflate ale Dunării au făcut prăpăd în Bărăgan. În primăvara anului 1985, şuvoaiele au acoperit Grădina Zoologică
0Călăraşiul nu fost niciodată ocolit de marile dezastre ce au zguduit România. Teamă, panica, haosul au cuprins, de-a lungul vremii, şi liniştita aşezare de la malul Borcei. Cutremurul din 1977, inundaţiile devastatoare din 1953 şi 3 februaie 1985 sunt şi acum vii în memoria oamenilor.
Călărăşenii au trăit experienţe cumplite în primăvară anului 1953 când Dunărea a măturat tot ce-a întâlnit în cale. Inundaţii devastatoare s-au înregistrat şi pe malul Borcei, afluentul fluviului. Oamenii trăiau cu spaima în suflet că-şi pierd agoniseala de-o viaţă. “Aveam 10 ani atunci, dar îmi aduc aminte parcă ar fi fost astăzi. Sloiuri imense pluteau pe Borcea, iar apa inundase toate locuinţele din apropiere. Vedeai peşti îngheţaţi pe străzi, iar nivelul apei urcase în zona silozului până la fost stradă 23 August. Oamenii se refugiau speriaţi la rude, părăsindu-şi gospodăriile”, povesteşte Felicia Ion(70 de ani), pensionară.
4 martie 1977
Huruit îngrozitor, ţipete şi panică. Mulţi oameni s-au călcat în picioare, iar din clădiri cădeau bucăţi de tencuială. Păsările cerului zburau într-un vacarm de nedescris şi se loveau de oameni pe străzi. Călăraşiul fusese cufundat în beznă, iar haosul pusese stăpânire pe oraş.
Venerabilul avocat Aurel Giurcă a scăpat cu viaţă datorită unei căţeluşe care l-a avertizat să iasă din casă. Cutremurul devastator din 4 martie 1977 nu a făcut, din fericire, victime în oraşul de pe malul Borcei. Experienţele teribile pe care le-au trăit oamenii sunt şi astăzi vii în memorie, deşi au trecut 36 de ani de la dezastru.
La fabrica de confecţii, în schimbul 2
Aurelia Niţu avea la acea dată 26 de ani şi era însărcinată în 8 luni. Lucra la fabrica de confecţii din Călăraşi în schimbul doi. Urma să iasă din tură la ora 22.00. “Eram la maşina de cusut. Dintr-odată, foarfeca a început să se zdruncine şi să facă zgomot, iar un huruit ne-a asurzit. Colegele mele din secţie, aproximativ 100, s-au speriat la fel ca şi mine. Am început să ţipăm şi am fugit spre uşa halei. Între timp, s-a oprit şi curentul”, spune femeia. La uşă s-au călcat în picioare, dar au reuşit să iasă tefere din clădire. “ Am avut mare noroc pentru că am fost la parter, altfel ne cădea tavanul în cap. Afară, zgomote insuportabile. Totul venea din pământ. Păsările cerului croncăneau sinistru, parcă nu mai aveau direcţie. Era ca într-un film de groază, se izbeau de noi, iar câinii urlau”, îşi aminteşte femeia.
Salvat de căţeluşa Doggy
Venerabilul avocat Aurel Giurcă spune că trăieşte datorită căţelusei Doggy. Şi el, dar şi soţia sa, Cecilia, au scăpat cu viaţă pentru că Doggy le-a dat un semn. „Mi-aduc aminte de parcă ar fi fost ieri. Era în jur de ora 21.20. Ne aflam la masă. Deodată, am auzit în uşă o bubuitură. Mi-am dat seama că era căţeluşa noastră. I-am deschis şi a intrat în fugă în casă, după care a zbughit-o afară. Am intuit pericolul şi am ieşit după ea amândoi. Atunci a început cutremurul“, spune Aurel Giurcă. Avocatul ne-a mai precizat că i s-a părut ciudat comportamentul căţeluşei pentru că, de obicei, era foarte cuminte “, îşi aminteşte avocatul.
Zgomot infernal
La Călăraşi, cutremurul nu a făcut victime şi nici nu s-au prăbuşit clădiri, însă spaima oamenilor a depăşit orice limită. „Se auzeau strigăte din toate părţile. Coşurile caselor cădeau într-un zgomot infernal. Curentul s-a întrerupt, iar peste tot domnea panica. Toţi prietenii noştri şi vecinii s-au adunat la noi acasă. Aşteptam replica“, spune avocatul Giurcă. De peste tot din oraş, îşi aminteşte pensionarul, se auzeau zgomote macabre. Parcă trosnea fiecare clădire. „Aveai impresia că se deschide pământul. În câteva secunde, mi-a trecut prin faţa ochilor filmul întregii vieţii. Totul se proiecta pe un fundal cu vaiete, plânsete, urlete ale câinilor şi croncănit de păsări“, a povestit avocatul.
3 februarie 1985, dezastrul de la ZOO
Nici în 1985, pe 3 februarie, Călăraşiul nu a scăpat de furia Dunării. Apele umflate au inundat oraşul, cea mai gravă situaţie înregistrându-se la Grădina Zoologică. Îngheţată tun, Dunărea a format într-o noapte un pod de sloiuri de 15 metri înălţime. “Până dimineaţă, nivelul apei a crescut cu repeziciune, podul natural a cedat şi sloiurile au spart digul. Urmările au fost de neimaginat: 80% dintre animalele de la Zoo au murit înecate sau îngheţate”, povesteşte Gheorghe Stan(72 de ani), pensionar. În oraş s-a dat imedait alarma pentru că apa ajunsese şi la trei metri înâlţime. Autorităţile s-au mobilizat rapid încercând să mai slaveze câte ceva. “S-au făcut echipe şi de voluntari care au dat o mână de ajutor pentru prinderea animalelor care scăpaseră pe străzi. Lei, tigrii, urşii şi maimuţele umblau libere sau se refugiaseră în copaci. Am salvat o parte dintre ele şi le-am urcat în bărci. S-a creat o panică de nedescris în oraş atunci cu atâtea fiare în libertate”, spune pensionarul. Din fericire, după acea experienţă devastatoare, încet-încet Grădina Zoologică s-a pus pe picioare, a completat numărul de animale şi a ajuns să fie astăzi printre cele mai mari din România.
Citeşte şi: FOTO: Inundaţiile din 1932 din Arad: 900 de case din Micălaca au fost înghiţite de ape
Citeşte şi: Dunărea vine cu putere: cod galben de inundaţii. La Călăraşi, viitura ajunge peste o săptămână
Se încarcă comentariile...
