Afacerile în Bărăgan acum două secole. „Ruşii erau lacomi. Consumau şi beau mult. De aceea, băcăniile şi cârciumile s-au înmulţit“
0
Prins în războaie, cumplite epidemii de ciumă şii holeră, sărăcie cruntă şi suferinţe, Călăraşiul, un mic târg prăfuit de la malul Borcei, cunoaşte o transformare spectaculoasă în 1830, atunci când a ajuns capitală de judeţ. Întreprinzători din fire, oamenii s-au orientat imediat şi au dezvoltat afaceri. Cea mai infloritoare negustorie a fost cârciumăritul.
Practic, la orice colţ de stradă, lumea petrecea, iar lăutarii cântau. În cafenele, în fumul tutunului, se încheiau afaceri de mii şi mii de lei, se discuta şi se preţuia zestrea miresii, se „rupeau” preţurile cerealelor ori, pur şi simplu, se făcea risipă de vorbă.
Primul istoric al oraşului, dr. Pompei Samarian scrie în lucrarea intitulată „ Istoria oraşului Călăraşi de la origine şi până în anul 1852” că în 1834, prezenţa ruşilor şi legătura directă cu Silistra oferea posibilităţi de afaceri care ispiteau oamenii.
„Transformarea s-a făcut foarte repede. Vechiul sat de clăcaşi a ajuns oraş de negustori în care apar cetele breslaşilor, născute din nevoile vieţii de toate zilele. O negustorie care a înflorit mult a fost cârciumăritul. Ruşii erau lacomi. Consumau mult şi beau mult. De aceea, băcăniile şi cârciumile s-au înmulţit. Dintre toţi, Ilie Popescu a reuşit a domina pe toţi. Era fiu de preot, venit din satul Scutelnici, de lângă Roseţi, cumnat cu logofătul Tănase Dumitriu, care era om bogat în locuri şi prăvălii din oraş”, scrie Samarian.
Ilie Popescu, cel mai mare afacerist
Tot primul istoric al urbei de pe malul Borcei, citat şi de prof. Constantin Tudor, în lucrarea sa „Istoria oraşului Călăraşi”, povesteşte cum Ilie Popescu a moştenit uriaşa avere care l-a propulsat imediat în rândul oamenilor de vază. Pentru că-i plăcea să muncească şi nu risipea niciun leu, Ilie Popescu a început timid afacerea. A deschis mai întâi o băcănie, pentru la câţiva ani, să-şi extindă afacerea cu un magazin general.
În anii interbelici în acest imobil, amplasat pe strada Ştirbei Vodă a funcţionat federala „Borcea” a cooperativelor săteşti şi a băncilor populare. Faptul că viaţa era ieftină la Călăraşi în acele vremuri l-a ajutat din plin pe negustorul Popescu. „Vinul costa 2 parale ocaua mare. Lumea petrecea şi lăutarii aveau căutare. Poponea Lăutaru, Pârvu şi Puiu Cobzaru, Gheorghe Lăutaru, Dumitrache Muscalgiu erau cântăreţi vestiţi, fijnd chemaţi la nunţi sau mese bogate chiar şi la Olteniţa.
Lăutarii, la tot pasul
Iată cum descrie un transilvănean o nuntă din Bărăgan, din satul Tonea, din anul 1835:” La nuntă erau şi câţiva negustori din Călăraşi cu cucoanele lor. După cununie, cojanii şi cojanele tinere, îmbrăcaţi după moda turcească, dar în pănure vinete, iar fetele strălucind de mătase, salbe şi paftale de metal fin, întinseră hora împrejurul mesei. Mă mirai de lăutarii ţigani cu cât tact şi cu câtă expresie trag din lăută şi ce duios cântă din gură”. În general, impresiile despre nunţi şi alte petreceri cu ştaif din oraş erau îndelung comentate în micul târg. Discuţiile se purtau, aşa cum e firesc şi astăzi, în cafenele ori cârciumi.
Tranzacţii prin fumul de ţigară
Viaţa de cafenea a fost întotdeauna caracteristică oraşului de pe malul Borcei. „În Călăraşi, la cafenea, în fumul tutunului cumpărat de la Cristea tutungiul, ori de la armeanul Kircor, care aducea specialităţi de la Galaţi, de la Alecu Andronescu, de la Rafael Palef Ovreiul, ori de la turcul Mehmet Chiociul, între două ţigări şi o cafea se încheiau afaceri de mii şi mii de lei ori se stabilea preţul cerealelor din zonă”, spune prof. Tudor.
Mari negustori, veniţi de la Brăila ori din alte părţi să cumpere cereale, stăteau îndelung la taclale la Călăraşi, negociind preţuri şi punând la cale alte tranzacţii.
Vă recomandăm şi:
FOTO Cum făceau speculanţii legea în Bărăganul interbelic
FOTO Cum se făceau producţii-record în Bărăganul anilor 30. La câmp munceau zilieri de peste Prut
FOTO Cum a făcut ciuma prăpăd în Bărăganul Primului Război Mondial
Se încarcă comentariile...
