Vlad Ţepeş, pe primul loc în topul celor mai terifiante personaje din istorie. Occidentalii îl consideră mai sângeros decât Jack Spintecătorul

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vlad Ţepeş, cel mai sinistru personaj al istoriei
Vlad Ţepeş, cel mai sinistru personaj al istoriei

Istoria a reţinut de-a lungul ei numeroase personaje controversate, precum conducători torţionari, ucigaşi în serie sau nobili însetaţi de sânge, care au stat la baza unor romane de ficţiune, apoi scenarii horror. Occidentalii îl percep pe Vlad Ţepeş, domnitorul Valahiei, ca pe cel mai crud personaj istoric. Publicaţia History.com a realizat un top al celor mai sinistre figuri, iar pe primul loc l-a plasat pe domnitorul Valahiei.

Vlad III Dracula, supranumit Vlad Ţepeş, a fost un conducător al Valahiei (parte a României în prezent) din secolul 15, care a devenit cunoscut pentru metodele sale agresive de tortură, mutilări şi crimă în masă”, îl descriu autorii clasamentului pe Vlad Ţepeş. Conform prezentării, pentru faptele sale militare a fost văzut de mulţi ca un erou, dar cruzimea sa de neegalat şi înclinaţia pentru execuţiile barbare, de multe ori îndreptate chiar împotriva propriului popor, au contribuit la reputaţia sa de unul dintre cei mai sângeroşi lideri din istorie. 

Acest obicei bizar, împreună cu numele Dracula şi locul de naştere a lui Vlad, în Transilvania, au inspirat parţial, pe Bram Stoker, să publice în 1897 romanul său cu vampiri, „Dracula”.

Vlad Ţepeş a devenit foarte cunoscut prin tehnicile sale de pedepsire brutale. Legendele spun că, foarte des, poruncea ca nelegiuiţii să fie jupuiţi, fierţi, decapitaţi, orbiţi, spânzuraţi, arşi, prăjiţi, îngropaţi de vii sau traşi în ţeapa. Dar dintre toate, metoda sa favorită era trasul în ţeapă, de unde şi numele Ţepeş.

Există şi o legendă potrivit căreia metoda lui Vlad de a pedepsi răufăcătorii era eficientă. Se spune că în timpul domniei sale o cupă de aur se afla la fântâna din centrul oraşului Târgovişte, iar conform cronicarilor vremii aceasta nu a fost furată atât vreme cât Ţepes a domnit. 

Istoricii români spun că imaginea voievodului valah creionată de occidentali este exagerată. Ei susţin că însuşirea de om extrem de sadic i-a fost atribuită de către inamici, pe care domnitorul Ţării Româneşti îi înspăimânta prin metodele sale violente de a-i pedepsi: trasul în ţeapă.  

”Vlad Ţepeş a fost un domnitor extrem de sever, căruia imaginea de personaj istoric crud i-a fost conturată mult mai târziu. Metoda ţepei, care nu era deloc o invenţie proprie, era folosită de Vlad ca cea mai frecventă pedeapsă pentru răufăcători dar şi pentru armatele inamice. Ţeapa era introdusă în corpul celui condamnat prin rect şi era scoasă prin ceafă, fără să atingă organe vitale, pentru ca decesul să nu survină imediat. Era o tortură. De aici şi cruzimea care i-a fost asociată, pentru că moartea era chinuitoare”, spune istoricul buzoian Valeriu Nicolescu. 

Vlad Ţepeş a fost un conducător respectat de supuşii săi pentru campaniile de luptă împotriva turcilor. Victor Hugo, în "Legende de Siecles", reda felul în care domnitorul valah a întâmpinat armata sultanului Mahomed al-II-lea, venită să cucerească Ţara Românească. Când s-au apropiat de Târgovişte, oştenii armatei otomane au fost îngroziţi de priveliştea descoperită: case arse, câmpii pârjolite şi fântâni cu apa otravită. 

Nimic nu s-a comparat însă cu imaginea de lângă zidurile cetăţii unde se adăpostise Vlad Ţepeş, o imensă pădure de cadavre. Cuprinşi de frică şi îngroziţi de mirosul celor 20.000 de cadavre ale prizonierilor turci înfipţi în ţepe, însusi sultanul s-a retras, recunoscând victoria voievodului.

TEPES

Prima domnie a lui Vlad a început în septembrie 1448 dar s-a încheiat foarte rapid, în noiembrie 1448. 

A doua domnie a început în prima jumătate a anului 1456. În timpul acesteia, care avea să dureze până în 1462, a avut parte de câteva evenimente tumultoase. A intrat în conflict cu Sibiul şi Braşovul din motive economice, dar şi politice. Ambele oraşe adăposteau eventuali pretendenţi la tronul lui Vlad, Braşovul pe Dan, fiul lui Vladislav II, iar în Sibiu trăia Vlad Călugărul, un frate vitreg al lui Vlad Ţepeş. 

De asemenea, Vlad a intervenit în Moldova în favoarea lui Ştefan, în 1457. După moartea lui Iancu de Hunedoara, imediat dupa cruciada de la Belgrad, în 1456, Vlad Ţepeş începea să se apropie de Imperiul Otoman. 

Ultimul său an de domnie, 1462, a fost plin de evenimente. În ianuarie, a recucerit Giurgiul, ce reprezenta cel mai important cap de pod al turcilor, şi a întreprins o incursiune la sud de Dunăre. 

Mehmet II l-a trimis pe vizirul Mahmud, cu un efectiv de aproximativ 30.000 de soldaţi pentru a împiedica o eventuală nouă incursiune a lui Vlad la sud de Dunăre. Mahmud şi-a depăşit atribuţiile, şi a pătruns în Ţara Românească pentru a jefui, dar în timpul retragerii, în jur de 18.000 de turci au fost surprinşi de un atac român, din care nu au mai scăpat decât 8.000 de soldaţi.

VLAD

În ciuda victoriilor repurtate împotriva turcilor, Vlad nu a mai avut viaţă lungă pe tronul Ţării Româneşti. 

La 26 noiembrie 1462 a fost arestat pe drumul comercial Braşov – Câmpulung de către ostaşi unguri. După 12 ani, Vlad a fost eliberat, acesta devenind căpitan în armata regelui. Ulteriro,  a ajuns pentru a treia oară pe tron, la 16 noiembrie 1474, dar domnia nu a durat mult. În urma unui atac turcesc, Vlad, se pare, a fost asasinat de către oamenii săi, care l-au confundat cu un turc.

Renumele conducătorului valah a fost puternic denaturat după ce a fost ales de scriitorul irlandez Bram Stoker ca erou principal al romanului său, ”Dracula”, apărut în anul 1897. Din acel moment, prinţul vampir a devenit subiectul a peste 700 de filme, documentare sau nuvele inspirate de romanul de ficţiune. 

Aceeaşi nuanţă sumbră a căpătat-o şi Transilvania, tărâm al misteriosul castel plin cu fantome şi vampiri.

image

    

* Al doilea personaj înfricoşător al istoriei, conform History.com, este Rasputin (foto sus), supranumit “Călugărul diavolului” sau “Călugărul nebun”. Născut în 1869 în satul Pokrovskoe din Siberia, tânărul care avea "darul” de a ghici viitorul, la care se adăuga “capacitatea” de a tămădui în mod considerat miraculos, s-a bucurat de simpatia Ţarului Rusiei, devenind de nedespărţit de familia lui, dar şi ura celor care îl considerau şarlatan şi malefic. 

Cea mai mare parte a vieţii lui Grigori Rasputin este înconjurată de mister, istoria creionând imaginea unui „călugăr nebun” care a aruncat Rusia în haos. Rasputin şi-a început cariera predicând o doctrină religioasă care argumenta că adevărata mântuire este posibilă doar prin indulgenţa în păcat. 

Reputaţia sa de vindecător a făcut să fie chemat la curtea ţarului Nicolae al II-lea, unde a devenit consilierul ţarinei Alexandra Feodorovna după a reuşit să îmbunătăţească oarecum starea de sănătate a ţareviciului Alexei care suferea de hemofilie. 

Apoi a început să-şi folosească influenţa pentru a numi oficiali incompetenţi şi ducând o viaţă scandaloasă, bând până la pierderea cunoştinţei sau participând la chefuri de zile şi nopţi neîntrerupte. Temându-se că influenţa sa asupra ţarinei ar putea duce Rusia spre un dezastru, în iarna lui 1916, un grup de conspiratori aristocraţi l-au otrăvit cu cianură. Când toxina nu a reuşit să aibă efectul dorit, oamenii l-au împuşcat de mai multe ori, apoi l-au bătut înainte de a-i arunca trupul în apele îngheţate ale râului Neva.

image

* Un altă personalitate care inspiră groază este H.H Holmes. Născut Herman Webster Mudgett (1861 – 1896), a fost unul dintre primii criminali în serie ai Americii, din istoria modernă. 

În Chicago, în perioada Târgul Mondial din 1893, Holmes a deschis un hotel pe care l-a proiectat şi construit pentru el, în mod special, având în minte înfăptuirea unor crime terifiante: camere de tortură izolate fonic, linii de gaz, uşi capcană, mese chirurgicale, un jgheab alunecos care sa ducă victimele spre subsol, un cuptor, scări şi holuri care duceau spre fundături, etc. 

Holmes a fost în final prins şi condamnat la spânzurătoare pentru uciderea a patru persoane dar, înainte de moarte, a mărturisit înfăptuirea a cel puţin 27 de crime. Hotelul său a fost transformat în muzeu dar clădirea a ars înainte ca muzeul să fie deschis.

image

* A patra în topul celor mai înfricoşătoare figuri ale istoriei este Elisabeta Bathory, cunoscută sub numele de „Contesa Sângeroasă”. Era descrisă deseori ca fiind o femeie deosebit de frumoasă, cu un păr de un negru abanos, pielea albă ca laptele, ochii de culoarea chihlimbarului, îmbrăcată fastuos, după moda vremii şi pe măsura numelui său sonor. 

Totuşi, despre „Contesa însângerată” sau „Contesa sângeroasă”, numele sub care o recunoaşte istoria, se crede că ar fi fost una dintre cele mai mari criminale din toate timpurile.

A fost o contesă maghiară din renumita familie Bathory şi este considerată cea mai crudă femeie criminal în serie din istorie. Trăind la sfârşitul secolului XVI şi începutul secolului XVII, Elisabeta Bathory atrăgea tinere la castelul său, promiţându-le slujbe bine plătite ca servitoare. Apoi le supunea unor torturi inimaginabile: bătute, înţepate cu ace sau dezbrăcate şi lasate să îngheţe în zăpadă. 

Potrivit legendei, contesa obişnuia să facă baie în sângele fecioarelor, cu credinţa că asta îi va menţine pielea strălucitoare şi tânără. În urma plângerilor împotriva ei şi mărturiilor a peste 300 de persoane, Elisabeta Bathory a fost găsită vinovată de moartea a 80 de persoane – deşi datele neoficiale indică dispariţia a peste 600 de persoane în castelul ei. Drept pedeapsă, în 1611 a fost zidită într-un turn, lăsându-i-se o mică deschizătură pentru a fi hrănită. 

image

* Jack Spintecătorul, cel mai mare criminal în serie al Angliei, are şi el un loc aparte în rândul celor mai sinistre figuri din istorie. 

În anul 1888, districtul Whitechapel din Londra a fost zguduit de crimele în serie ale unui bărbat neidentificat care atrăgea prostituate în piaţete şi pe străzi întunecate, le sugruma şi apoi le tăia gâtul şi le mutila corpurile. Între august şi noiembrie 1888, cinci victime au fost măcelărite în acest fel, aruncând mass-media în aer şi ducând la o vânătoare de oameni în tot oraşul. 

Neavând mijloace moderne de investigare, poliţia victoriană nu a reuşit să îl identifice pe criminal. Mărturiile martorilor au fost contradictorii iar după ultima victimă, criminalul a dispărut ca o fantomă. Cazul a fost închis în 1892 dar Jack Spintecătorul a rămas până în ziua de astăzi o sursă de imaginaţie.

image

* Gilles de Rais, ucigaşul de copii, este şi el amintit în lista personajelor crude ale trecutului. A fost un nobil francez din secolul XV, tovarăş de arme cu Ioana d’Arc în Războiul de 100 de ani. Cariera militară i-a adus multe aplauze, dar viaţa sa ascundea şi o parte întunecată care i-a adus acuzaţii de satanism, viol şi crimă. 

Rais tortura şi ucidea copii mici, băieţi ai ţăranilor din împrejurimi, care veneau la castelul său să lucreze ca paji. După ce îi molesta sexual, îi ucidea prin tăierea gâtului sau prin dezmembrare. După o dispută cu un preot cu privire la unui teren, Rais a atras furia bisericii iar ancheta lansată a dus la descoperirea grozăviilor întreprinse de el. 

A fost acuzat de crimă şi sodomie si a mărturisit uciderea a 140 de copii deşi numărul real se pare că a fost mult mai mare. A fost spânzurat şi apoi ars iar unii istorici afirmă că povestea sa stă la baza personajului din basmul “Barbă Albastră”.

image

* Topul celor mai sinsitre personaje îl include şi pe marele inchizitor, Tomas De Torquemada. În perioada 1483-1498 a prezidat Inchiziţia Spaniolă, tribunalul catolic folosit pentru judecarea ereticilor şi necredincioşilor. 

Torquemada, călugăr franciscan, a fost responsabil cu reorganizarea Inchiziţiei şi extinderii domeniului său de acţiune prin includerea blasfemiei, cămătăriei şi vrăjitoriei. Victimele erau supuse unor pedepse îngrozitoare. 

Torquemada a ordonat expulzarea a mii de evrei, musulmani şi negri şi pe toţi cei care credea el că ar vicia puritatea spirituală a Spaniei. În total, aproximativ 2000 de persoane au fost ucise în timpul în care Torquemada a fost Marele Inchizitor, cele mai multe decapitate sau arse pe rug.

CITEŞTE ŞI

Istoria fabuloasă a primilor poştaşi români, botezaţi „curierii Domnilor”. De ce este considerat Mircea cel Bătrân întemeietorul poştei

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite