VIDEO Cum s-au ospătat ţiganii printre morminte de Paştele Blajinilor. Grătare aprinse şi mese bogate întinse în cimitir

Paştele Blajinilor, printre morminte

În cimitirele din Buzău au sfârâit grătarele mai ceva ca în ziua de Paşti. Grupuri numeroase de ţigani au petrecut Paştele Blajinilor, sau Paştele Morţilor, printre cruci şi morminte, unde au întins mese, au ciocnit ouă roşii şi i-au pomenit pe cei trecuţi dincolo. Sărbătoarea nu apare în orânduiala Bisericii Ortodoxe.

De Paştele Blajinilor, în cele mai multe locuri din ţara noastră, oamenii merg în cimitire pentru a da pomană ouă roşii, cozonac şi pască şi să pună flori pe morminte. Se crede că în această zi sufletele morţilor sunt libere şi pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană.

În această zi, în fiecare an, Cimitirul Sfântul Gheorghe, de la marginea Buzăului, devine mai animat şi mai colorat ca oricând. Familii înstărite de ţigani întind mese bogate lângă mormintele celor pe care i-au pierdut, convingerea lor fiind aceea că îl bucură pe ”adormit” cu mirosul bucatelor şi veselia celor vii. 

Familia Măcelaru, temută în comunitatea de ţigani din Buzău, deţine cavouri chiar la intrarea în cimitir, lângă aleea principală. La crucile lui Leonte şi Kenedi, foşti membri importanţi ai clanului condus acum de Vanghele, s-au strâns încă de dimineaţă zeci de persoane. Au înmormântat multe rude până acum, bătrâni dar şi tineri răpuşi de boli sau de accidente rutiere, şi pe toţi răposaţii din neam i-au pomenit de Paştele Blajinilor. Femeile s-au pregătit două zile pentru praznicul dintre morminte.

Bărbaţii au aprins grătarele pe care au pus la fript carne de miel, porc şi pui, iar femeile s-au ocupat de aranjatul meselor. Nimeni nu s-a atins de bucate, până să fie sfinţite de preot. Ţiganii care păstrează tradiţia spun că înainte să se aşeze la masă, trebuie să stea mai întâi la slujba din biserică, apoi să tămâie mormintele. Chiar dacă în nicio carte de cult tiparită cu binecuvantarea Sfântului Sinod nu se află tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizată. Obiceiul este tolerat de preoţi atâta timp cât praznicele nu au loc în prima săptămână de după Paşte, când primează bucuria învierii.

”Avem ouă roşii, cozonac,  friptură, căpşuni, whisky, de toate. Când trăiau Leonte, Kenedi şi Aurelia le plăcea să mănânce bine şi să se distreze. Acum noi facem festivitatea asta ca să primească şi ei mirosul de friptură şi pomana pe care o dăm. Noi nu facem ospăţul ăsta de fală. Nu e dezmăţ. Aşa e tradiţia la noi, la ţigani”, ne explică Liviu Andronache, zis Vanghele, în timp ce îndeamnă enoriaşii aflaţi în trecere să se apropie de mese şi să ia pomana. Români şi ţigani deopotrivă întind mâinile după o sticlă de cola ori o felie de cozonac şi nu mai este mult până să iasă îmbulzeală. 

Ţiganii sunt convinşi că morţii lor se bucură dacă ospeţele dintre cruci ies aşa cum trebuie. ”Ştiam ce mănâncă morţii noştri şi am gătit ce le plăcea lor, pe lângă ouăle roşii şi cozonacii care se fac acum de Paşte. Eu am visat pe cineva mort care mi-a zis că au fost aşa de bune sarmalele alea şi friptura aia la grătar, că a mâncat de nu a mai putut. Eu chiar cred că e ceva cu pomenile astea”, spune Vanghele, încercând să ne convingă că ceea ce fac ei este mai mult decât un obicei vechi.

Pâlcuri de ţigani, cu mese bogate şi grătare încinse în mijloc, vezi oriunde întorci capul. Îmbrăcaţi cu hainele bune, unele mai colorate decât altele, romii şi-au adus de acasă mese, scaune, pregătiţi să petreacă multe ore printre morminte. Ici-colo, bătrâni în doliu, care aprind lumânări şi pun flori la morminte, în linişte. Schiţează din când în când grimase a dezaprobare faţă de ceea ce văd în jur. ”Nu este un obicei creştin. Pomana se dă prin biserică şi nu trebuie să vii cu grătarul ca să primească mortul”, ne spune o doamnă în vârstă, venită la mormântul fiicei care a murit la vârsta de 18 ani.

În cimitirul buzoian, Paştele Blajinilor este prilej de întâlnire pentru rudele celor care au trecut pe lumea cealaltă. În jurul bătrânului Grafian, un lider din comunitatea de ţigani din municipiul Buzău, s-au adunat bărbaţi şi femei din toată Europa. ”Noi am venit din Italia, Spania, Germania ca să fim cu părinţii, bunicii noştri care au murit. Am făcut Paştele cu viii, iar acum petrecm cu morţii. După asta o să plecăm înapoi”, spune Grafian.

Festinul romilor printre morminte s-a încheiat după orele prânzului, când au plecat pe rând unii în maşini scumpe, alţii, cu căruţa trasă de cai. Mesele le-au fost curăţate rapid de sărmanii care s-au îmbulzit să apuce din resturile lăsate de ţiganii avuţi. 

Biserica nu recunoaşte Paştele Blajinilor sau Paştele Morţilor, originile acestei sărbători fiind, probabil, din timpurile precreştine, când strămoşii noştri erau păgâni.