Revoluţia din '89, comemorată la Buzău. 47 de buzoieni au murit în evenimentele de acum 23 de ani

0
Publicat:
Ultima actualizare:
La intrarea în Primărie, militarii au adus un tanc, pentru descurajarea celor care ar fi vrut să atace Palatul Comunal  FOTO: Arhivă
La intrarea în Primărie, militarii au adus un tanc, pentru descurajarea celor care ar fi vrut să atace Palatul Comunal  FOTO: Arhivă

Sute de buzoieni au participat, în această dimineaţă, la ceremonialul militar-religios ce a marcat 23 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. La Buzău, lupte grele s-au dat în zona Cimitirului Eroilor, în zona Episcopiei, în zona fabricii Chimica şi chiar în Palatul Comunal.


Sute de buzoieni au participat, în această dimineaţă, la ceremonialul militar-religios ce a marcat 23 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989.

Ceremonia a avut loc în Piaţa Dacia iar marea majoritate a celor care au participat au fost mambrii asociaţiilor de revoluţionari şi rudele celor care şi-au pierdut viaţa în schimburile de focuri din urmă cu 23 de ani.

Festivitatea a debutat cu intonarea imnului şi o scurtă slujbă religioasă în memoria eroilor revoluţiei apoi liderii asociaţiilor de revoluţionari au ţinut discursuri prin care au cerut să se afle adevărul despre evenimentele din acele zile de foc. Au fost apoi depuse coroane de flori la Monumentul Eroilor Revoluţiei, înălţat în Piaţa Dacia, şi s-au aprins lumânări în memoria celor căzuţi.

La Buzău, vărsarea de sânge a început în seara zilei de 22 decembrie

47 buzoieni au murit în Revoluţia Română din 1989. 25 dintre aceştia au murit pe raza judeţului Buzău iar ceilalţi 22, în Bucureşti, Braşov, Hunedoara, Târgovişte şi Timişoara.

La Buzău, vărsarea de sânge a început pe 22 decembrie. Titi Dumitrache, mecanic de profesie, a fost împuşcat cu o rafală de mitralieră în timp ce traversa intersecţia din Bariera Ploieşti (zona magazinului Olimpic). Cadavrul său a zăcut mai multe ore lângă o caroserie ciuruită.

În zona municipiului Buzău, cele mai intense lupte, soldate cu decese, s-au dus în Bariera Ploieşti. Dinspre cimitirul Eroilor se trăgea intens spre unităţile militare, iar militarii au răspuns pe măsură. „S-a tras spre unitatea militară din zona podului Drăgaica chiar şi dintr-o locomotivă staţionată în Depoul CFR. În altă zi, un individ în uniformă de miliţian a tras cu pistolul în direcţia militarilor din unitate. După câteva secunde, a dispărut. Din fericire, gloanţele trase de bărbat nu au atins pe nimeni dintre cei prezenţi în curte. Un alt individ se afla pe acoperişul blocului Olimpic. Era îmbracat cu o geacă neagră. A tras în noi timp de câteva minute, apoi s-a făcut nevăzut”, povesteşte un militar buzoian care se afla în unitate în acele zile de foc.

La fabrica de mase plastice Chimica, muncitorii din cadrul gărzilor patriotice instalaseră o mitralieră. Sub influenţa băuturilor alcoolice, aceştia trăgeau în toate autovehiculele ce păreau suspecte. Foarte mulţi oameni au murit şi la Palatul Comunal.

Cei mai mulţi buzoieni au murit răpuşi de rafalele celor care au primit arme, nu puţini la număr şi majoritatea sub influenţa băuturilor alcoolice, dar şi a militarilor în termen, slab instruiţi, în locul instrucţiei ei fiind trimişi la muncile câmpului. Pe fondul isteriei create în acele zile, cum că teroriştii au fost activaţi pentru a apăra regimul Ceauşescu, militarii trăgeau în tot ce li se părea suspect.

Aproape toţi miliţienii şi securiştii buzoieni au fost ţinuţi sub pază militară la sediul IPJ Buzău pentru a fi protejaţi de cei care ar fi considerat de cuviinţă să îşi facă singuri dreptate pentru o anumită injustiţie săvârşită de oamenii legii împotriva lor. De altfel, după ce au fost lăsaţi să plece acasă, câţiva securişti buzoieni şi-au găsit locuinţele sparte, semn că persoane le vizitaseră domiciliile pentru a se răzbuna. Familiile miliţienilor şi a securiştilor aveau acces doar până la poarta sediului Miliţiei, însă le trimiteau mâncare şi haine de schimb prin militarii care stăteau de pază. Au fost eliberaţi în jurul anului nou.

Alţi buzoieni, militari sau studenţi, se sacrificau pe meleagurile altor judeţe. Numai în luptele de la Aeroportul Otopeni au murit cinci buzoieni: Grigore Florin, militar în Târgovişte, paraşutiştii Traian Ilieş şi Laurenţiu Purcherea şi elevii de la Câmpina, Cătălin Patulea şi Viorel Samoilă.

Televiziunea Română este un alt punct de pe harta Revoluţiei, unde numeroşi buzoieni şi-au dat viaţa. Râmniceanul Costel Dan a fost împuşcat în timp ce urca un rănit într-o salvare. Daniela Fercu a murit la vârsta de 25 de ani, împuşcată în tâmplă. La fel a murit şi Petre Caraliu, care plecase să apere televiziunea. Pe troiţa ridicată acolo se mai află numele unui alt buzoian, Stănică Vâlculescu, mecanic la uzinele 23 August.

Iată lista martirilor buzoieni din Revoluţia Română:
Dumitru Alexandru, Pavel Androne, Vasile Antemir, Costică Apostoiu, Vasile Apostol, Valerică Bălan, Anton Baltac, Stroe Bobeş, Petru Bogdan, Diogene Burlacu, Traian Buzea, Petre Caraliu, Romeo Ciocârlan, Florica Ciortan, Alexandru Ciulin, Ion Constantin, Nicolae Cristea, Florin Cristian, Costel Dan, Costel Dascălu, Titi Dumitrache, Daniela Fercu, Iulian Florin, Dorin Hagima, Gheorghe Iacob, Traian Ilieş, Maricel Luiuz, Dorel Mănăilă, Săndel Marin, Alexandru Marinescu, Ştefan Mocanu, Mircea Munteanu, Ion Pălădoiu, Cătălin Patulea, Laurenţiu Purcherea, Viorel Samoilă, Costel Stan, Maria Tătăranu, Nicolae Tisăianu, Aurel Toader, Iulian Toader, Gheorghe Tudor, Stănică Vâlculescu, Constantin Vlad, Vasile Voican, Constantin Voinea şi Nicolae Zaharia.

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite