Povara singurătăţii pentru bătrânii cu copii plecaţi departe. Teama de virus şi distanţarea socială le amplifică anxietatea
0
Cu ochii înlăcrimaţi de dorul copiilor şi nepoţilor aflaţi departe, în alte localităţi sau peste hotare, bătrânii noştri sunt nevoiţi să ducă acum şi povara unei distanţări impuse de pandemia de coronavirus. Singurătatea le devine mai apăsătoare atunci când văd că cei dragi le trec pragul casei din ce în ce mai rar.
Valea Salciei, o localitate aflată între munţii Buzăului şi Vrancei, numără mai puţin de o mie de suflete, iar cei mai mulţi sunt bătrâni. Copiii lor au părăsit comunitatea în căutarea unei vieţi mai bune.
Stanca Târcă are 84 de ani şi trăieşte singură de mai bine de două decenii, după ce fiica ei, unicul copil, s-a stabilit în Franţa. ”Mi-e tare dor de fata din Franţa! De două ori a luat bilet de avion în vara asta şi nu a putut să vină”, spune bătrâna din Valea Salciei.
Ca să-şi aline dorul de cei dragi, femeia îşi face permanent de lucru. Are grijă să ţină curat în camera de oaspeţi, pe care a însufleţit-o cu fotografiile celor dragi, şi tricotează mai tot timpul hăinuţe pentru strănepoţi.
Doamna Stanca îngrijeşte o frumoasă grădină cu flori şi creşte multe păsări în bătătură, în ciuda vârstei. Înainte, nepoţii rămaşi în ţară o vizitau mai des, pentru a-i asigura bătrânei cele necesare. Boala care loveşte acum în toată umea le-a mai rărit şi lor vizitele.
„Au mai venit copiii dar nu au intrat în casă. Fac curat în curte, stau cu masca la gură şi nu mai vin în casă nici să mai mănânce. Le este frică să nu-mi aducă boala. Ne e frică, văd că moare atâta lume şi mă îngrijorează”, spune doamna Stanca.
Aceeaşi tristeţe izvorâtă din dorul pentru copii o copleşeşte şi pe tanti Biţa. Înainte de a pleca definitiv în Spania, cele două fete ale bătrânei i-au asigurat toate condiţiile de trai mamei lor, acum în vârstă de 78 de ani.
Femeia are în apropiere câteva rude care o ajută la tăiat lemne sau cumpărat alimente şi medicamente, sarcini care i-au devenit aproape imposibile din cauza bolii. Îşi mai înseninează sufletul atunci când vorbeşte la telefon cu fetele şi nepoţii sau când le priveşte chipurile din fotografii.
„Mi-e dor de ei, mămică. Amândouă sunt în Spania. S-a dus aia mare, apoi s-a dus şi cea mică după ea”, spune Biţa Platon.
Boala care face ravagii în toată lumea a amplificat distanţa dintre tanti Biţa şi fetele ei, pe care nu le-a mai îmbrăţişat de mai bine de un an. Era vorba ca măcar una dintre ele să fie acasă de sărbători, însă începe să-şi piardă speranţa când vede atâta jale în lume din cauza coronavirusului.
„Poate dă Dumnezeu şi le-o da voie să treacă, să vină acasă, să stea în iarna asta acasă cu mine, dacă o vrea Dumnezeu. Mă închin ca să o aducă Dumnezeu”, este speranţa doamnei Biţa Platon.
În Valea Salciei sunt mulţi bătrâni care duc dorul copiilor plecaţi în lume. Pentru a-i ajuta să treacă mai uşor peste această perioadă grea impusă de criza sanitară, reprezentanţii primăriei îi ajută la activităţi gospodăreşti sau pentru aprovizionarea cu cele necesare.
„Distanţarea socială impusă de măsurile de prevenire a infectării cu noul Coronavirus, impiedică menţinerea legăturii cu persoanele importante pentru aceştia, vizitarea copiilor, nepoţilor cât şi primirea vizitelor din partea acestora. Lipsa manifestărilor de afectivitate prin gesturi specifice, lipsa îmbrăţişărilor, a contactului emoţional într-un cadru familial, cu siguranţă facilitează apariţia acestor manifestari şi adânceşte depresia şi anxietatea acolo unde erau deja instalate”, declară Cipriana Sava, psiholog de la DGASPC Buzău.
Psihologii spun că persoanele în vârstă resimt puternic fenomenul de separare, situaţie care se soldează adeseori cu manifestări specifice anxietăţii de separare sau depresiei.
Se încarcă comentariile...
