Platoul Meledic, misteriosul tărâm al sării din Munţii Buzăului

Platoul Meledic, misteriosul tărâm al sării din Munţii Buzăului

Teiul sub care s-a odihnit Vlahuţă Facebook/meledic

În rezervaţia naturală Platoul Meledic, din comuna Mânzăleşti, judeţul Buzău, se găseşte una dintre cele mai mari peşteri saline din lume. Locul a început să atragă an de an tot mai mulţi turişti care doresc să vadă şi altceva decât binecunoscutele şi aglomeratele staţiuni montane de pe Valea Prahovei.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Platoul Meledic se află pe raza comunei Mânzăleşti, judeţul Buzău, localitate cu care natura a fost extrem de generoasă. 
 
Pe o rază de numai cinci kilometri se află trei obiective naturale de o frumuseţe deosebită: un pinten înalt de aproape zece metri, format din cenuşă vulcanică, lacul cu apă dulce dintre versanţii de sare şi salba de peşteri formate în straturile saline, unele dintre ele de dimensiuni impresionante.
 
Locul l-a impresionat pe Alexandru Vlahuţă
 
Peisajul zonei este un paradis în culori şi forme naturale, despre care bătrânii spun că a reuşit odinioară să-i vrăjească şi pe membrii casei Regale a României. Se spune că Măgura Meledicului ar fi fost locul ales de Regina Maria pentru construirea unui castel, proiect ce a fost abandonat după moartea arhitectului care se ocupa de ridicarea clădirii.
 
De fapt, la Meledic sunt vizibile şi astăzi ruinele unui vechi conac ce ar fi fost construit de urmaşii domnitorului Vlad Vintilă, care s-au ocupat de exploatarea sării din zonă.
 
Sfinxul de la Buştea - Facebook/meledic
 
De frumuseţea zonei a fost cucerit şi Alexandru Vlahuţă, care, în trecere fiind, a rămas fermecat de minunile de aici şi a hotărât să scrie un întreg capitol intitulat „La Meledic“ în cunoscuta sa operă „România pitorească“: „Suntem la Meledic, una dintre cele mai largi deschizături din Carpaţii Buzăului. Măgura pe care stăm — un vârf înalt de unde privim toată valea Meledicului şi munţii depărtaţi cari-o înconjoară — se cheamă «Gruiul Haiducilor ». Un mândru castel se ridică pe marginea lacului, flori ne-mpresoară, stelele tremură-n lac, lin clincătă pe vale apele Slănicului“.
 
Sarea nu este singura bogăţie a zonei. Din măruntaiele pământului răsar câteva izvoare cu ape minerale, care sunt foarte puţin cunoscute. Oamenii locului povestesc că, între cele două războaie, industriaşi francezi captau izvoarele, îmbuteliau apa minerală şi o vindeau.
 
Un pinten alb, simbolul tărâmului albit de sare
 
Mânzăleştiul se află la aproximativ 50 de kilometri de municipiul Buzău, pe Valea Slănicului. Este una dintre cele mai vechi aşezări umane din ţara noastră, spun unii istorici, care au chiar curajul să declare că este unul dintre leagănele importante ale civilizaţiei europene, deoarece, explică tot ei, aici este singurul loc de pe continent unde se găseşte sare la suprafaţă, mineral de care organismul uman este dependent, fiind exploatat din cele mai vechi timpuri.
 
Tuf vulcanic Facebook/meledic
 
Sarea este, de fapt, elementul dominant la Mânzăleşti. Iar ca să ştii ce te aşteaptă, de vrei să-i calci meleagurile, natura a creat la intrarea în comună un simbol sub formă de pinten alb ca sarea, înalt de zece metri. Se numeşte Piatra Albă de la Grunj. A răsărit din străfundurile pământului, sub formă de cenuşă vulcanică, urcată prin venele uriaşului de sare din subsolul comunei Mânzăleşti.
 
„Acest tuf vulcanic era mult mai înalt când eram eu mic, dar vântul şi ploaia îl erodează foarte repede. În anii ‘40, acolo era un platou pe care îşi dădeau întâlnire legionarii şi se întruneau cuiburile de legionari“, povesteşte Valeriu Beşliu, primarul comunei Mânzăleşti.
 
Marele amfiteatru meledic - Sursa Irimia Daniel
 
La numai doi kilometri distanţă de centrul comunei se află rezervaţia „Platoul Meledic“, care din punct de vedere ştiinţific, are o mare valoare geologică, zoologică şi speologică. Se află în Subcarpaţii de Curbură, în bazinul superior al râului Slănic, un afluent al râului Buzău, între râul Slănic, pârâul Jgheab, pârâul Meledic şi pârâul Sărat. Platoul Meledic este situat la 600 de metri altitudine, fiind constituit din argile şi gresii de cuvertură pe melasă miocenă salmastră a unui masiv de sare, înconjurată de formaţia de gresii şi şisturi argiloase, spun prezentările ştiinţifice.
 
Maluri de sare Facebook/meledic
 
Platoul Meledic este capătul superior al unui munte de sare, pe care s-a dezvoltat un relief spectaculos, pe alocuri foarte denivelat. La prima vedere, pare un loc necălcat de om, impresia fiind alimentată şi de faptul că acolo se ajunge numai pe un drum pietruit. În realitate, platoul este înconjurat de multe obiective turistice despre care însă puţini români au aflat până acum.
 
Lacul fără fund
 
Rezervaţia naturală are în mijlocul ei un lac în jurul căruia, de-a lungul generaţiilor, localnicii au ţesut legende. Ochiul de apă este una dintre ciudăţeniile locului, spun oamenii. Întins pe mai puţin de un hectar, deşi se află într-o adâncitură creată pe un masiv de sare, lacul de la Meledic are apa dulce.
 
În timpul verii, aici se face plajă şi se pescuieşte. Nu este indicat scăldatul deoarece apa devine extrem de rece la doar un metru distanţă de mal. Adâncimea lacului este de 20 de metri, teoretic, însă localnicii spun că nu au dat niciodată de fund. „I se mai spune «Lacul fără Fund», din cauză că nimeni nu a dat de fundul apei şi multe nenorociri s-au întâmplat în lacul ăsta“, spune Nicolae Lalu, localnic din Meledic.
 
Lacul fără fund - Facebook/meledic
 
Povestea luciului de apă este un amestec de istorie şi legendă. Se spune că, la sfârşitul secolului al XIX-lea, un car plin cu butoaie de apă minerală s-a prăbuşit în lac. La scurt timp, s-a născocit legenda că n-a fost vorba de un accident şi că în butoaie nu era apă, ci o adevărată comoară.
„Bivolii s-au înecat şi cel care conducea şi urmaşii au vrut să vadă dacă acolo sunt valori materiale ascunse. Chiar au încercat să dea drumul la apa lacului, să-l sece şi să ia acele comori şi n-au reuşit, iar din această cauză i-a rămas denumirea de Lacul fără Fund“, povesteşte Valeriu Beşliu, primarul comunei Mânzăleşti.
În total, pe platoul natural de la Meledic sunt şase lacuri cu apă dulce, dar niciunul nu este mai mare decât „Lacul fără Fund“. Salinitatea foarte scăzută din apa lor este explicată ştiinţific. Ele s-au format prin infiltrarea apei prin breşele sării, scufundarea platoului cu fundul lacului şi crearea legăturii cu reţeaua hidrografică. Formarea unui strat de sol pe pereţii scobiturii din blocul de sare, datorită precipitaţiilor care au adus aluviuni, a impermeabilizat fundul lacului şi a întrerupt contactul apei cu masivul de sare. 
 
Poiana cu sculpturi de la Meledic - Florin Nedeluş
 
Pajiştea cu 25 de statui
 
În jurul lacului Meledic se află o pajişte cu zeci de statui din lemn, 25 la număr, cioplite în cadrul unei tabere de sculptură, din iunie 2001, de meşteri populari din zona folclorică Mânzăleşti. Aici, tradiţiile au rămas nealterate, iar lucrul cu lemnul este o îndeletnicire vie, asemenea olăritului şi ţesutului. Ca recunoaştere a nivelului artistic al meşteşugarilor de pe Valea Slănicului, de curând a fost amenajată o expoziţie permanentă de artă populară, în comuna Mânzăleşti. Se numeşte Muzeul „Timpul Omului“ şi se află în apropierea Pietrei Albe de la Grunj.
 
La Meledic se află cea mai lungă peşteră în sare din Europa
 
La un kilometru distanţă de platoul Meledic, în mijlocul unei păduri de tei, se află peştera de Sare, unică în Europa prin modul de formare. Se numeşte S6 Mânzăleşti şi a obţinut în anul 1980 atestatul mondial de cea mai lungă peşteră în sare, 1.257 de metri. Însă a fost detronată, în 1983, de Peştera Malham din Israel, aflată în apropierea Mării Moarte, care are o lungime totală de 3.100 de metri.
„Acum, peştera S6 Mânzăleşti este considerată cea mai mare peşteră în cavitate salină din Europa. Pe lângă această peşteră, mai sunt alte peste 30 de caverne mai mici, care în momentul de faţă nu pot fi vizitate din cauza prăbuşirii zonei de intrare în aceste peşteri“, spune primarul din Mânzăleşti, Valeriu Beşliu.
Intrarea în peştera S6 a fost blocată cu ani în urmă de o alunecare de teren, care a format în munte un crater cu pereţi albi. Versanţii din rezervaţia naturală Platoul Meledic au canioane adânci de peste şase metri, cu lăţimi de până la trei metri şi rupturi de pantă de doi metri. 
 
Totul formează un peisaj desprins din poveştile SF. „Când eram mic, veneam aici cu profesorii, de la şcoală, iar atunci se putea intra în ea. Este o peşteră extrem de mare, cu nişte încăperi uriaşe, cu ţurţuri mari de sare“, spune localnicul Nicolae Lalu.
 
Intrare în pestera s6 - foto Ică Giurgiu 
 
Grote uriaşe de 1.400 de metri
 
Subsolul întregului platou este brăzdat de grote uriaşe formate în sare, cu lungimi cuprinse între 200 şi 1.400 de metri. Conform descrierilor făcute de speologi, care se tot perindă prin zonă din 1980, peşterile de sare de la Mânzăleşti, numite ştiinţific endocarste saline, fascinează prin diversitatea de forme şi nuanţe cromatice, ce variază de la alb imaculat, la galben, roz, roşu, maro şi cenuşiu. 
 
Stalactitele ajung până la 1,5 metri lungime, au grosimi de 30 de centimetri, la bază, adesea schimbându-şi poziţia de la verticală la vârfuri în linie frântă. Acestea se numesc stalactite aberante. Stalagmitele sunt reduse, având câţiva centimetri înălţime şi aproximativ opt centimetri diametru la bază.
 
Au fost cartografiate 47 de peşteri
 
„La nord-vest de oraşul Buzău, pe munţi de sare, clubul de speologie «Emil Racoviţă» din Bucureşti a descoperit 45 de peşteri care însumează 4.544 de metri lungime şi 354 de metri denivelare. Printre ele se află Peştera S6 de la Mânzăleşti - cu 3.234 de metri dezvoltare şi 42 de metri adâncime - care a deţinut de două ori recordul mondial pentru cea mai lungă peşteră în sare“, scrie speologul Ică Giurgiu în revista de specialitate „Natura României“.
 
Ulterior, numărul lor a crescut, după ce două cavităţi au fost descoperite de un francez care lucrează în România, Cristophe Reuss, colaborator al speologilor din clubul bucureştean. Pentru confirmare, francezul a revenit în 2011 la Meledic, însoţit de speologii români. „Cristophe Reuss a avut dreptate. Confirmăm prin prezentul articol existenţa a două noi cavităţi, peşterile cu numerele 46 şi 47“, scriu speologii Ică Giurgiu şi Cristian Megulete în publicaţia online „Natura României“.
 
Versant de sare - Ică Giurgiu
 
Aceştia au denumit ultimele cavităţi descoperite Peştera 46 şi Peştera 47. Deşi sunt mult mai mici decât peştera principală, S6, ele impresionează atât prin dimensiuni, cât şi prin aspectul deosebit. Intrarea în peştera 46 se află pe marginea unei doline situate pe malul stâng geografic al Izvorului Sărat.
 
„Dincolo de intrare, o galerie spaţioasă coboară până într-o sală de aproximativ 10 metri diametru, sală din care, către sud-est, se mai desprinde o scurtă galerie, de 4 metri, tot mai joasă şi noroioasă, pe care se pierde firul de apă care ajunge până aici din dolina pe unde am intrat în peşteră. Din această sală, unde vine lumina din tavan printr-o fereastră inaccesibilă, aproximativ pe direcţia galeriei pe care am intrat, o pantă lungă de câţiva metri urcă spre a doua intrare penetrabilă a peşterii. (...) Pestera 46 de la Meledic are aproximativ 30 de metri lungime şi 10 metri denivelare“, scriu speologii clubului „Emil Racoviţă“ în „Natura României“. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: