Oprea Niţescu, masorul cu degete fermecate

Oprea Niţescu sau nea Rică, aşa cum este cunoscut de sportivi, este cel mai vârstnic şi mai experimentat masor din lumea sportului românesc. Prin mâinile lui nea Rică au trecut de-a lungul timpului sute de sportivi printre care Mircea Sandu, Cristian Poteraş, Gheorghe Hagi, Ioan Andone şi Gabi Balint.

În tinereţe era lăcătuş mecanic la o cooperativă din Bucureşti. Niciodată nu i-a plăcut această meserie dar o făcea pentru că trebuia să îşi întreţină familia. Primul contact cu lumea sportului l-a avut datorită naşului său, Constantin Ardeleanu, antrenor de fotbal.

"Naşul m-a luat cu el în tabăra înternaţioanală de juniori de la Deva. Aici l-am văzut pentru prima oară pe Hagi care avea 9 ani, pe Andone, pe Balint. Eu aveam grijă de echipamentul copiilor, de hrană şi tot atunci am văzut ce înseamnă lumea sportului", ne-a povestit nea Rică.

Masor la Sportul Studenţesc

După terminarea programului, Niţescu mergea la club la Sportul Studenţesc. Mircea Sandu şi Gino Iorgulescu evoluau la vremea respectivă la echipa studenţilor. Aici l-a cunoscut pe Liviu Buluş, masorul de atunci al fotbaliştilor de la care a învăţat meserie şi care l-a îndemnat să facă şcoala de masaj.

"Lucram de drag, numai să învăţ. Îmi aduc aminte că îl ajutam pe Liviu. El masa spatele, eu picioarele şi aşa am învăţat meserie", ne-a spus Oprea Niţescu.

Tot aici l-a cunoscut pe antrenorul Viorel Claus care mai târziu l-a luat ca masor la Rova Roşiori. După o vreme, tot împreună au plecat la Rapid unde timp de 11 ani nea Rică a avut grijă de forma fizică a fotbaliştilor.

"Aici am învăţat meserie aşa cum trebuie şi îmi dedicam tot timpul sportivilor. Nu m-am mulţumit doar cu ce ştiam, am studiat foarte mult pe partea de recuperare şi refacere fizică motorie. Au fost ani grei dar frumoşi de care îmi amintesc cu mare drag", ne-a mai povestit nea Rică.

De la Rapid a plecat la Gloria Bistriţa unde a fost masorul fotbaliştilor timp de 14 ani. În anul 2000 s-a pensionat şi a plecat în Grecia unde a fost tot masor dar la o echipă mică, de divizia D.

Nu a rezistat însă departe de casă şi după trei ani a revenit în România iar din anul 2005 s-a mutat la Buzău, oraşul în care s-a născut soţia sa.

La un moment dat a reluat legătura cu vechiul să prieten Cristian Poteraş, primarul sectorului 6 şi preşedintele Federaţiei Române de Lupte, care i-a propus să se ocupe de forma fizică a Lotului Olimpic Feminin de Lupte Libere. A acceptat propunerea iar acum, la 69 de ani, este într-o formă de invidiat şi îşi face meseria cu aceeaşi dăruire ca acum 30 de ani.

Întrebări şi răspunsuri:

E greu, e uşor să fi masor?
Nu e deloc uşor dar eu nu resimt decât jumătate din greutatea muncii pentru că ador să fac masaj. Oricine ar trebui să înţeleagă că masajul este o artă. Începând de la uleiul pe care îl foloseşti şi până la mişcările pe care le faci, totul este studiat şi se aplică în funcţie de fiecare om în parte. Unul are o afecţiune, altul are alta şi trebuie să le găseşti.

De unde pasiunea pentru masaj?

Când am luat primul contact cu masajul mi-am dorit să învăţ ca să scap de mediul în care lucram acolo. Şi, din fericire, am reuşit iar ceea ce fac acum îmi aduce satisfacţii imense.

Ce îi place:
Îmi place la nebunie viaţa cu toate cele bune şi rele ale ei. Îmi place să am un program bine stabilit, să nu pierd nopţile şi să mai fac sport. Îmi place foarte mult să lucrez pentru că mă relaxează foarte mult munca. Şi îmi mai place foarte tare ciocolata, pe care o devorez de câte ori am ocazia.
Ce nu îi place:
Sunt foarte puţine lucruri care nu îmi plac pentru că eu le iau ca atare, nu stau să văd îmi plac sau nu. Printre altele urăsc minciuna şi oamenii care nu se ţin de cuvânt. Eu când promit că merg undeva prefer să ajung cu cinci minute mai devreme decât să întârzii.

Profil:
Născut la data de: 9.09.1941, la Bucureşti
Ocupaţie: masor al Lotului Olimpic Feminin de Lupte Libere
Familie: căsătorit, un băiat