Minuni greu de vizitat: până la Bisoca, unde se află masa ciobanului Bucur şi mănăstirea Poiana Mărului se ajunge pe drumuri de pământ

Minuni greu de vizitat: până la Bisoca, unde se află masa ciobanului Bucur şi mănăstirea Poiana Mărului se ajunge pe drumuri de pământ

Arhiva

Bisoca este una dintre comunele din Buzău cele mai generoase în peisaje şi monumente naturale. Aici se află unul dintre cele mai importante centre monahale, Poiana Mărului, unde a slujit cu sute de ani în urmă Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Din păcate, accesul către comuna aflată la 65 de kilometri de municipiul Buzău este mult îngreunat de infrastructura rutieră extrem de deteriorată.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Nu există turist care să nu se declare cucerit de Bisoca, o localitate situată între munţii Buzăului şi cei ai Vrancei, la aproape o mie de metri altitudine. Bisoca uimeşte atât prin frumuseţea peisajului, care l-au inspirat cândva şi pe Nicolae Grigorescu, dar şi prin faptul că aici se găsesc foarte mulţi păstrători de tradiţii populare străvechi.
 
"….Plecai călare ca să merg la Bisoca, sat în două chipuri interesant: mai întâi fiindcă de sub dealul pe care el şade, izvorăşte Peceneaga, un pârâu cu nume preţios pentru etnografii tãrii; al doilea, pentru că într-însul trăiesc şi se prăşesc, din neam în neam, cei mai frumoşi bărbaţi din tot plaiul împrejmuitor…”. Sunt vorbele lui Alexandru Odobescu. Pot, la fel de bine, să fie ale unui turist care poposeşte în aceste zile la Bisoca, pentru că deşi anii au trecut, şi nu puţini, locurile au rămas neschimbate. Satul e aşezat la 70 de kilometri distanţă de municipiul Buzău, pe cursul superior al râului Râmnicu Sărat. Odată ajunşi acolo, primul popas îl facem la pădurea cu lacuri.
 
O legendă spune că, odinioară, pe plaiurile din Bisoca au păscut mioarele ciobanului Bucur, întemeietorul Bucureştiul. În urma ar fi rămas, ca dovadă, spun localnicii, o stâncă pe care baciul ar fi folosit-o atunci când vieţuia pe aceste meleaguri. Se numeşte Masa lui Bucur şi este o stâncă de aproximativ 150 de tone despre care legenda spune că i-a servit drept loc de adăpost ciobanului Bucur (sau haiducului, depinde de sursă). Stânca este situată pe un vârf deasupra satului Pleşi, la altitudinea de 1.142 de metri. Se ajunge greu la acest punct, din cauza drumurilor proaste şi a lipsei indicatoarelor.
 
Un alt reper al comunei îl reprezintă pădurea ”Lacurile din Bisoca”, este o rezervaţie mixtă, forestieră, geologică şi botanică. În rezervaţie se poate admira pinul silvestru, precum şi două lacuri, Lacul Limpede şi Lacul Negru. Aici se şi poate înnopta în cabane situate la câţiva metri de lacul cu acelaşi nume. În această rezervaţie se găseşte un amfiteatru natural unde este construită o scenă din lemn şi piatră, care găzduieşte diverse activităţi folclorice locale.
 
Malurile cu sare din satele Pleşi şi Sările formează un peisaj unic. În multe dintre dealurile din zonă se află zăcăminte de sare, ce ies pe alocuri la suprafaţă. Râul Râmnicu Sărat, care a dat apoi şi denumirea oraşului aflat pe cursul său, şerpuieşte printre aceste dealuri iar apa devine sărată pe măsură ce râul îşi găseşte drumul către câmpie.

 
Principalul obiectiv din Bisoca, vizat de turiştii care aleg această zonă, este Mănăstirea Poiana Mărului, din satul Bisocuţa, monument din secolul al 18-lea, circa 1730, a ars la 1771 şi refăcut între 1781-1784. Biserica mare cu hramul dedicat Tuturor Sfinţilor este din lemn. Biserica mică are hramul „Naşterea Maicii Domnului şi a fost construită între 1810 – 1812. La sfârşitul sec. al 18-lea aici a venit Paisie Velicicovski, teolog din Rusia.
 
Unul dintre primii stareţi ai mănăstirii, Stareţul Vasile, pentru activitatea lui teologică şi teoritician al vieţii monahale a fost sanctificat în 2003 şi este sărbătorit la 25 aprilie în fiecare an, „Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului”. Mănăstirea este destul de izolată, mai ales din cauza drumurilor care nu sunt în stare foarte bună.
 
Din păcate, frumoasa comună din Buzău este greu accesibilă, din cauza drumurilor proaste
 
Distanţa de 65 de kilometri, din Buzău, până în centrul localităţii ar trebui parcursă în aproximativ o oră şi zece minute. În realitate, drumul durează mult mai mult, din cauza carosabilului îndoielnic de pe DJ 203 K, care până la Vintilă Vodă e plin de gropi. Şi mai greu de parcurs sunt cei 7 kilometri neasfaltaţi din drumul judeţean 204 C, care leagă Vintilă Vodă, trece prin Bisoca şi ajunge în judeţul Vrancea. 

 
Este considerată totuşi calea cea mai bună de acces către Bisoca, celălalt drum, din Râmnicu Sărat, fiind şi mai deteriorat.
 
Drumuri de pământ, care devin impracticabile când plouă, sunt pe majoritatea drumurilor de interes local care leagă centrul comunei Bisoca de satele şi obiectivele turistice din jur.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: