Minune în comuna buzoiană Robeasca, la mai bine de două săptămâni de când sunt izolaţi de lume!

Pompierii au ajutat la deszăpezire

Sătenii au văzut în sfârşit un colţ de pâine iar becurile s-au prins din nou în comună. Abia astăzi utilajele au răzbit să facă drum prin nămeţi, iar jandarmii le-au dus alimente şi i-au întrebat de sănătate. Pentru săteni, calvarul nămeţilor parcă nu se mai sfârşeşte: sapă continuu să-ţi facă poteci, iar animalele din grajduri tânjesc după o rază de lumina.

Trei viscole au trecut peste ei fără să îi audă cineva. S-au trezit izolaţi, rupţi de lume şi fără niciun sprijin. S-au ajutat unii pe alţii ca să iasă la lumină. Au săpat tuneluri, au făcut trepte, şi-au ajutat vecinii bolnavi şi bătrani. Ici-colo din nămeţi se mai văd doar vârfurile copacilor şi coamele acoperişurilor. La Robeasca oricine a fost în putere a pus mâna pe lopată ca să sape. Neputincioasă, o bătrână de 90 de ani plânge şi le mulţumeşte vecinilor care au muncit trei zile ca să o scoată la lumină.

După ce au căutat prin munţii de zăpadă lemnele de foc şi proviziile care să îi ţină în viaţă, oamenii au săpat după animalele din grajd. Nu le pot scoate, pentru că nu au unde, dar le duc mâncare şi apă. Oamenii sunt epuizaţi de atâta dat la lopată, iar zăpadă parcă nu se mai termină.

După o jumătate de lună de izolare, în sat au ajuns şi salvatorii care le-au dus pâine şi conserve. Pentru ca bucuria sa fie deplină, în comună s-au aprins şi becurile, iar oamenii şi-au putut folosi aparatele electrocasnice pentru prima dată după mai bine de jumătata de lună de beznă.