Ion Tăbăcaru, singurul buzoian membru al Asociaţiei Fotografilor Profesionişti

Ion Tăbăcaru

A fost solist de muzică populară şi sufleur la teatrul George Ciprian. Ion Tăbăcaru este singurul buzoian care a reuşit să pătrundă în elita mondială a artiştilor fotografi, fiind acceptat anul acesta în FIAP - Federaţia Internaţională a Artiştilor Fotografi. Buzoienii îl ştiu pe Ion Tăbăcaru ca pe fotograful de la teatru.

Buzoianul are deja o experienţă de peste 40 de ani în fotografia de artă. Din 1996, acesta şi-a pus măiestria şi experienţa în slujba teatrului buzoian George Ciprian, singurul din ţară unde actorii sunt angajaţi temporar doar pentru anumite piese. A fost încadrat ca sufleur, meserie pe care şi-a făcut-o cu multă responsabilitate. „A fost sufleur-ul teatrului până acum doi ani. Nu este o meserie uşoară. Devii un sufleur bun după cinci ani. Atunci intervine o complicitate între tine şi actor şi ştii când se încurcă. Trebuie să ai scenariul în faţă, să fii atent la actor şi să nu greşeşti textul. Sunt situaţii când chiar de la repetiţii actorii îţi spun că nu ştiu anumite replici şi trebuie să i-o dai atunci. Mulţi se uită spre tine şi atunci simţi că uită", ne-a spus Ion Tăbăcaru.

De multe ori, Ion Tăbăcaru ţinea scenariul într-o mână iar cu cealaltă ţinea aparatul de fotografiat, cu care imortaliza scene din timpul spectacolului. Datorită maestrului Tăbăcaru, teatrul buzoian este singurul din ţară care deţine o fototecă integrală a activităţii. A avut şansa să îi fotografieze pe marii actori Ion Lucian, Tamara Buciuceanu sau Iurie Darie, în piese jucate pentru teatrul buzoian.

Ion Tăbăcaru este un autodidact în arta fotografiei

Maestrul Ion Tăbăcaru mărturiseşte că a intrat în domeniul fotografiei printr-o întâmplare."Mi-am cumpărat primul aparat, un Smena, prin 1964. L-am cumpărat la pachet cu un acordeon, pentru că eu eram interesat la acea vreme de muzică. Pentru că tot aveam aparatul de fotografiat, m-am apucat să fac poze", ne-a mărturisit artistul. Înainte, se ocupa de cu totul alte activităţi, tot artistice.

„Până în anul 1972 eram solistul vocal al ansamblurilor de muzică populară care se înfiinţau pe lângă fabrici, de exemplu IUT şi fabrica de mase plastice, apoi la Casa Armatei, unde profesor mi-a fost domnul Stănescu, de la Corul Lyra. Nu ştiu cum, dar brusc m-am lăsat de muzică şi nici acum nu îmi explic de ce", ne-a spus Ion Tăbăcaru.

Pe vremea comunismului, spune artistul fotograf, această artă nu era la îndemâna oricui. „De prin 1967, prin bunăvoinţa unor amici, arbitri internaţionalli de handbal, mi-am adus aparat de mărit din Polonia, hârtie din Cehia şi Germania. Am evoluat o dată cu tehnica. Am făcut repede rost de un aparat Zenit, performant la acea dată, şi am început să intru serios în această lume. În 1987 am participat la printre primele saloane foto, la Teatrul Naţional. Acolo l-am întâlnit pe marele artist Gheorghe Rizeanu care m-a întrebat dacă sunt pregătit să intru în Asociaţia Artiştilor Fotografi din România. Am pregătit zece fotografii, acest om m-a susţinu în faţa comisiei şi tot el mi-a dat vestea", ne-a spus Tăbăcaru.

Ion Tăbăcaru leagă tot de numele Rizeanu promovarea sa în elita artiştilor fotografi. „În 1997, Rizeanu m-a recomandat fotoclubului Nufărul din Oradea. A fost marea mea şansă pentru că au apărut şi expoziţii internaţionale, de unde am cules primii lauri. În 2006, ne-am îndeplinit baremul, pentru a intra în Asociaţia Internaţională şi a trebuit să îmi aştept rândul, până anul acesta. În fiecare an, fiecare ţară depune cel mult cinci dosare şi de aceea merge greu", ne-a declarat mastrul Tăbăcaru.

Între 1990 şi 1996, Ion Tăbăcaru a fost fotograf de presă, colaborând cu publicaţii locale precum Senator, Informaţia Buzăului, Opinia, Jurnalul de Buzău şi Muntenia. A asigurat ilustratele unui album monografic, a două ghiduri turistice şi a încă 80 de pliante de prezentare.

Întrebări şi răspunsuri

Aveţi o lucrare preferată?

Cel mai mult îmi place ce am realizat la Veneţia anul acesta, în februarie. De zece ani am avut visul ăsta să fotografiez parada măştilor, de la Veneţia şi iată că mi s-a îndeplinit visul, prin bunăvoinţa unui sponsor. Am câteva instantanee pe care le-am exăpus la Biblioteca Judeţeană şi pe care le voi duce în mai multe oraşe, Vaslui, Bârlad şi Galaţi.

Se câştigă bani din fotografie?

Nu sunt foloase materiale deosebite. Pot spune însă că din ce câştig, îmi permit să fiu mereu în pas cu ce e nou. O dată la un an şi jumătate îmi permit să îmi schimb aparatul profesional. Se intră greu în lumea comercială dar dacă eşti bun, acolo rămâi. Mă refer la nunţi şi botezuri.

Ce vă place?

Îmi place să am de-a face cu oameni de calitate, care ştiu să îşi facă treaba în pătrăţica lor. Oamenii care îşi ţin cuvântul, care au coloană vertebrală şi sunt profesionişti. Pentru mine, a fi cinstit este o calitate de bază a omului, pentru cre merită tot respectul.

Ce nu îi place?

Impostorii, cei care spun una şi fac alta. Nu îmi place că noi românii ne credem atotştiutori fără să ne pese că totul trebuie făcut cu responsabilitate şi profesionalism. Văd multe cazuri de aşa zişi profesionişti în toate domeniile care nu prea au habar de meseria lor.

Profil

Născut pe 23 noiembrie 1945, în comuna Mărăcineni
Profesia - fotograf profesionist, pensionar
Familie - căsătorit, doi copii