Gabriel Barbu:„Pictorul” de maşini

I-ar fi plăcut să devină pictor, dar soarta a făcut să ajungă vopsitor auto, meserie unde pensula şi pânza sunt înlocuite de caroseriile auto şi suflanta cu lac.

La 34 de ani, Gabriel Barbu este unul din meseriaşii anonimi ai epocii moderne. Îşi exprimă valenţele într-un mod inedit, pe caroseria unei maşini, cu pistolul de vopsit în mână.

Gabriel Barbu face parte din noua generaţie de vopsitori educaţi la cele mai înalte şcoli ale meseriei. Când era mic, visa să ajungă pictor. Copil sărac, n-a avut bani să studieze aşa că a ajuns  „zugrav de maşini”.

Mâna şi-a format-o la un atelier de cartier, în prezenţa unui maestru recunoscut pe timpuri ca fiind  unul dintre cei mai buni vopsitori auto din oraş.„Am pornit pe acestă cale în anii 90, la 18 ani, când m-am angajat ca pregătitor în atelierul nepotului lui Sandu Tătăranu, vopsitor renumit în Buzău. Se muncea rudimentar pe vremea aceea, cu tampoane de lemn şi vopsea nemetalizată. Am început de la munca de jos. Vreo şapte luni am tot şlefuit manual la tot felul de maşini. Apoi a urmat etapa chituirii şi a pregătirii maşinilor iar după doi ani am început să vopsesc. Pe vremea aceea oamenii nu erau chiar aşa de pretenţioşi ca acum”, spune Gabriel Barbu.

Prima maşină vopsită pe furiş

Gabriel povesteşte că i-a fost destul de greu să stea mai bine de doi ani în umbra şefului care îi dădea de făcut treburi cât se poate de banale. El povesteşte că la un moment dat a profitat de lipsa maestrului şi şi-a folosit din plin talentul de meseriaş în ale vopsitoriei.„Mă săturasem să mă tot uit cu jind cum tot vopsea şeful. Aşa că am prins ocazia într-o zi când avea multă treabă pe cap şi a trebuit să plece în oraş. În garaj aveam o maşină pe care tocmai o pregătisem pentru vopsit şi clientul devenise nerăbdător. Mi-am luat inima-n dinţi şi într-o oră n-am avut ce face şi totul a ieşit perfect. A venit şi clientul care a fost foarte mulţumit dar mai vesel a fost şeful meu care şi-a dat seama atunci că se poate baza pe mine”, îşi aminteşte Barbu.

Şcolit cu diplomă în ale meseriei

După câţiva ani în care a lucrat în garajul de cartier, prestigiul lui Gabriel a crescut constant. Buzoianul povesteşte cum viaţa lui a luat o altă turnură în momentul în care s-a trezit că îl caută reprezentanţa unei firme mari care tocmai se deschisese la Buzău.„ Au aflat de talentul meu tot de la clienţii fideli. Aşa că într-o bună zi au venit la atelier doi domni care m-au întrebat dacă vreau să devin un adevărat meseriaş, dacă vreau să evoluez în această meserie. În sinea mea râdeam, pentru că ştiam ce pot atunci. S-a dovedit că mă înşelam pentru că tot ce învăţasem s-a dovedit fără valoare în momentul în care m-am specializat la ţcoală cu tehnicile moderne de vopsitorie”, spune Barbu.

Care este secretul acestei meserii?

„În primul rând trebuie să ai talent şi multă răbdare. Dacă nu ai răbdare, nu faci absolut nimic. În vopsitorie, dacă nu respecţi fiecare etapă în parte, începând de la pregătirea maşinii şi până la aplicarea lacului, mai bine te apuci de altceva. Rezultatele se pot vedea foarte bine după ce conştientizeze că ţi-ai făcut treaba aşa cum cere tehnologia. Eu consider meseria aceasta ca şi chirurgia, fiecare greşeală pe care o faci se vede şi ai de suferit”.

Când te poţi numi un adevărat meseriaş?

"Contează foarte mult experienţa pe care o ai dar nu trebuie să uităm că din greşeli învaţă toată lumea. Eu unul nu pot să mă declar un super meseriaş deşi sunt destul de bun în branşă. Cu toate acestea, simt că am în permanenţă ceva de învăţat şi probabil că voi avea de învăţat toată viaţa. Clienţii sunt cei care ne judecă şi în definitv ei pot spune dacă esşti bine pregătit sau nu”.

Ce-i place?

"Îmi plac meseria de vopsitor în primul rând dar îi place şi arta. De asemenea, îmi plac foarte mult pictorii cubişti. Urmăresc cu multă plcereoarte mult filmele documentare şi cele de acţiuni. Îmi plac călătoriile în familie la munte. Îmi place foarte mult pictura şi creaţiile lui Picasso. Chiar le spun clienţilor în glumă că semnez cu pistolul numele meu pe o maşină”

Ce nu-i place?

Nu-i place politica şi nici treaba făcută de mântuială. Gabriel mărturiseşte că nu-i plac nici oamenii bâtuiţi de tot felul de sentimente josnice:
„Nu-mi place trădare aşi nici minciuna. Nu suport oamenii bârfitori. Pe de altă parte nu-mi plac maşinile prost vospite”

Profil
Căsătorit, doi copii
Absolvent al Liceului Agricol din Buzău, Cursuri de vopsitorie auto în medii de cuptor