FOTO Sejur de poveste în colţul de rai de pe Valea Siriului: drumeţii montane şi plimbări cu pluta pe lac

FOTO Sejur de poveste în colţul de rai de pe Valea Siriului: drumeţii montane şi plimbări cu pluta pe lac

Lacul oferă o privelişte rară

Plimbările cu pluta pe lac, drumeţiile prin munţii Buzăului şi mâncărurile tradiţionale delicioase conving din ce în ce mai mulţi turişti să-şi petreacă vacanţele în comuna Siriu. Priveliştile pitoreşti se asezonează, seara, cu poveştile despre construcţia lui, spuse de bătrânul plutaş al satului.

Lacul Siriu se află la zece kilometri de oraşul Nehoiu, la graniţa judeţelor Buzău şi Covasna, pe raza satului Gura Siriului. 

Comuna de la Curbura Carpaţilor tocmai a fost atestată de Ministerul Economiei ca staţiune turistică de interes local şi va avea şanse mai mari în atragerea finanţărilor nerambursabile. 
 
A fost o veste bună mai ales pentru Sergiu Tutulan, unul dintre pionierii turismului în Siriu. 

Este proprietarul uneia dintre cele mai vechi pensiuni de pe malul apei şi ghid pentru toţi drumeţii care-i trec pragul şi pe care nu-i lasă să rateze plimbarea cu o plută cu motor, care durează aproximativ două ore. 
 
„Putem admira, dintr-o perspectivă cum rar avem ocazia, cel mai spectaculos viaduct de pe malul lacului Siriu, Stânca Teherău. E o construcţie impresionantă, cu o lungime de peste 110 metri, care a fost executată în anul 1982. Adâncimea lacului de acumulare este undeva la 40 de metri şi depăşeşte 80 de metri în zona barajului“, spune Sergiu, la începutul excursiei nautice.
 
 
O cursă pe lacul dintre munţi
 
Cursa cu pluta pe lacul dintre munţii împăduriţi le oferă  turiştilor nu doar peisaje deosebite, ci şi poveşti interesante, spuse de barcagiul nea’ Ion. Una dintre ele este cea a satului inundat după construirea barajului, ale cărui ruine zac la peste 30 de metri adâncime. 
 
Bătrânul care conduce ambarcaţiunea cu turişti localizează cu precizie principalele repere ale aşezării de pe fundul apei. Îşi aminteşte  perfect unde a fost şcoala, unde au fost băile termale şi mahalaua, asta pentru că a fost martor al momentului în care vatra satului Siriu a fost golită de oameni pentru a permite inundarea văii. 
 
„Înainte, drumul era pe la poalele muntelui. Dincolo de albia râului este Groapa Vântului, locul unde stăteau romii, iar sub lac este satul Siriu. Au fost mai multe pâlcuri de case, răspândite pe valea care a fost inundată la sfârşitul anilor ‘70“, povesteşte plutaşul spre fascinaţia turiştilor, care-l bombardează cu întrebări. 
 
 
„Plimbarea pe lac este mai mult decât relaxantă. Toate aceste poveşti îţi oferă o combinaţie de senzaţii. Te impresionează plăcut, dar te şi cutremură ideea că pluteşti deasupra unor ruine ale unui sat în care cândva trăiau oameni. Întotdeauna mi-au plăcut plimbările acestea, aşa, neaşteptate. Este ceva frumos. Merită văzut de oricine care poate ajunge în zonă“, spune Cătălina Ioşca, o turistă din Ialomiţa.
 
Cătălina petrece un weekend, alături de familie şi prieteni, la pensiunea familiei Tutulan, de pe malul 
apei. Au cazare în cabana principală, o clădire construită din bârne de lemn şi decorată în stil rustic. Totul este sănătos aici, spune tânăra: de la aerul ozonat, liniştea şi priveliştea, care au efecte pozitive asupra psihicului, până la mâncarea gătită cu ingrediente naturale, din gospodăria complexului. 
 
 
Turiştii care poposesc la Gura Siriului se pot relaxa la o partidă de pescuit în mica păstrăvărie a complexului turistic Izvorul Bucuriei.
 
„Turiştii care vin la noi au posibilitatea să-şi prindă singuri păstrăvii. Dânşii mai hotărăsc dacă mai prind şi câte o raţă. Oricum, cea mai cerută mâncare este ciorba proaspătă cu raţă de la noi din curte. La noi se mănâncă bio, natural. Avem legume naturale la cuptor, pregătite doar cu puţin ulei, avem păstrăvul, care este piesa noastră cea mai importantă, avem varză cu afumătură şi fasole cu cârnaţi“, detaliază Sergiu Tutulan, administratorul pensiunii Izvorul Bucuriei.
 
 
Gura Siriului este parte a comunei Siriu, alături de satele Caşoca, Colţu Pietrii, Muşceluşa şi Lunca Jariştei, care este reşedinţa comunei. Comuna, situată pe Valea Buzăului, este traversată de şoseaua naţională DN10, care leagă Buzăul de Braşov.
 
În ultimii ani, turismul este din ce în ce mai bine reprezentat în această zonă. Pe lângă lacul şi barajul Siriu, o altă destinaţie tot mai atrăgătoare este cascada Caşoca, de aproximativ şapte metri cădere. Înconjurată de păduri de conifere şi de fag şi învăluită într-o aură de legendă, zona îi atrage pe turişti mai ales prin sălbăticia nealterată şi liniştea răcoroasă a muntelui.
 
La Cascada Caşoca, sau Pruncea, cum îi mai spun localnicii, se ajunge relativ uşor, cu orice fel de maşină. Cum vii dinspre oraşul Nehoiu, virezi la dreapta, chiar înainte de a urca spre Barajul Siriu. Traseul până la frumoasa cădere de apă se face pe un drum pietruit şi durează cam 20 de minute. Se mai merge pe jos aproximativ 200 de metri, dar la capătul potecii se arată un peisaj cu totul spectaculos. 
 
Lacul Vulturilor este, de asemenea, un obiectiv foarte cunoscut pasionaţilor de drumeţii montane. Se găseşte pe partea estică a versantului Mălâia, la altitudinea de 1.420 de metri, în Munţii Siriului. Accesul spre obiectiv se face prin şase trasee turistice omologate, cel mai utilizat fiind: DN10-Gura Bonţului-Gura Milea-Lacul Vulturilor. 
 
 
„Sunt momente de trăire intensă, dar şi de răzbatere spre înţelegere“
 
Barajul şi lacul de la Siriu sunt printre cele mai frumoase destinaţii de vacanţă din ţara noastră. De o frumuseţe rară, lacul Siriu este o acumulare de apă destinată producerii de energie electrică în hidrocentrala Nehoiaşu.
 
Construirea barajului a impus schimbarea rutei DN10 pe linia de contur a lacului Siriu, cu această ocazie construindu-se mai multe viaducte. Puţini sunt însă cei care ştiu că, pentru realizarea importantei amenajări hidrotehnice, a fost necesară strămutarea unei vechi comunităţi.
 
 
Barajul de la Siriu, construit din anrocamente, este al doilea din lume, după cel din Retezat, construit fără a fi folosit cimentul, ci numai pământ, piatră, steril şi miez din argilă. Are o înălţime de 155 de metri, o capacitate de 150 de milioane de metri cubi de apă şi o lungime de 14 kilometri.
 
Construcţia barajului a durat aproape două decenii, între 1975 şi 1994, şi a fost posibilă prin unirea celor doi munţi din apropiere, masivul Podul Calului şi masivul Siriu. 
 
 
Vechea vatră a satului
 
Pentru amenajarea impozantului baraj Siriu a fost plătit însă şi un preţ pe măsură: aproximativ 300 de gospodării care erau în raza construcţiei au fost strămutate în centrul comunei care astăzi poartă numele popular Între Gârle. Starea de spirit a comunităţii a fost surprinsă, la jumătatea anilor ’70, de jurnalistul Lazăr Băciucu, într-un reportaj de călătorie publicat în „Viaţa Buzăului“. „Toată lumea ştie că aici au început lucrările uneia dintre cele mai spectaculoase amenajări hidro-energetice de acest fel din ţară. 
 
Mai bine de 300 de gospodării urmează să fie scoase, pe etape, din zona viitorului lac. Şi trebuie să recunoaştem că asemenea decizie nu se poate înfăptui oricum. Oamenii se desprind greu de tot ceea ce au înfăptuit de o viaţă. Sunt momente de trăire intensă, dar şi de răzbatere spre înţelegere“, scria jurnalistul buzoian. 
 
 
Alături de gospodăriile evacuate, s-a renunţat şi la câteva edificii de utilitate publică, precum fostele băi termale, şcoala şi popasul Siriu. Cimitirul şi Monumentul Eroilor de la Siriu au fost mutate la o altitudine mai mare. Opera unuia dintre cei mai importanţi sculptori români, Frederic Stork, Monumentul Eroilor a fost dezvelit în 1938 şi reprezintă un ostaş în poziţie de atac, cu o puşcă în mâna stângă şi cu o grenadă în mâna dreaptă. Ansamblul statuar simbolizează marea confruntare care a avut loc aici pentru oprirea înaintării armatei germane, în 1916, pe dealul Şoimul Siriului. 
 
Osemnitele celor căzuţi în luptă au fost îngropate sub statuie, într-o nişă, constituindu-se astfel Cimitirul Eroilor. „Mutat de pe vatra satului şi uitat o bună bucată de vreme, monumentul a intrat într-un proces accentuat de degradare, la care au contribuit în mare măsură neglijenţa edililor locali şi ai celor de la conducerea judeţului, dar şi ignoranţa localnicilor. Din craniile găsite în cimitir, unii dintre constructorii barajului, mai ingenioşi, îşi confecţionau veioze, iar vitele satului păşteau nestingherite printre crucile eroilor“, a relatat scriitorul Mircea Tănase, în lucrarea „Monumentul Eroilor de la Siriu, judeţul Buzău“. 
 
Vă mai recomandăm: 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările