FOTO Cetăţi şi biserici vechi, printre atracţiile turistice din judeţul Buzău pe care nu trebuie să le ocolim

Cei mai mulţi dintre turiştii care vin în judeţul Buzău, pentru a-i admira frumuseţile, au în plan vizitarea unor obiective consacrate, cum ar fi Vulcanii Noroioşi, Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura şi Mănăstirea Ciolanu, ori staţiunea Monteoru. Puţini ştiu însă că traseele turistice ascund obiective aproape la fel de valoroase, însă mai puţin promovate, cum ar fi cetăţi sau biserici săteşti foarte vechi.

Drumul Vinului, care începe din localitatea Pietroasele şi ajunge la Vulcanii Noroioşi, are de-a lungul său numeroase puncte de interes, altele decât cele cunoscute de publicul larg.

De exemplu, în comuna Merei, în satul Ciobănoaia, un punct de popas turistic îl poate reprezenta Mănăstirea Ciobănoaia, localizată în pădure, la trei kilometri de şoseaua comunală. 

Biserica din bârne cu hramul „Sf. Pantelimon”‖a fost construită în jurul anului 1700 de Dragomir Băncescu şi a funcţionat ca schit. Biserica a fost renovată la 1913 şi 1935 ca biserică de mir. După 1990 s-a înfiinţat mănăstirea în jurul vechii biserici.

Crama Brâncovenească sau Pivniţa Brâncovenească este unul dintre cele mai interesante obiective de pe traseu, care nu trebuie ratat dacă vă aflaţi aflaţi în apropiere.

Fosta proprietate a domnitorului Constantin Brâncoveanu, care datează din ultimul sfert al secolului al XVII-lea, este situată în localitatea Izvoru Dulce, comuna Merei, în apropierea dealurilor Istriţei.

Este o construcţie cu o singură alveolă, sprijinită pe o coloană centrală, în jurul căreia sunt amplasate patru bolţi în calota semisferică, specifice construcţiilor brâncoveneşti. 

Crama a avut deasupra o locuinţă, al cărei plan se mai poate reconstitui.

Ajunşi în Verneşti, comună vecină cu Merei, turiştii se pot abate câţiva kilometri, până la Cârlomăneşti, pentru a vizita cetăţuia de la marginea satului.

Situl adăposteşte bogate vestigii ale culturii Monteoru din epoca bronzului, ale civilizaţiei fierului din prima epocă, Hallstatt, şi din epoca dacică. 

Din perioada dacică au fost cercetate trei sanctuare şi numeroase construcţii civile, a fost descoperit un tezaur de monede din argint şi celebrele statuete din lut, cunoscute astăzi în toată lumea drept „plastica de la Cârlomăneşti”. În vecinătate, pe Arman, sunt cercetate complexe funerare din cimitirul aşezării Monteoru, care a funcţionat pe Cetăţuia.

Un alt obiectiv mai puţin cunoscut de pe acest traseu este mănăstirea Barbu, din satul Leiculesti, comuna Tisău.

Biserica cu hramul „Sf. Nicolae”‖este construită de Barbu Bădeanu, la 1668 – 1669. Biserica a suportat mai multe transformări, pridvorul fiind adăugat în 1892. 

La mijlocul sec. al XIX-lea, pictura interioară a fost realizată de Şcoala de Zugravi de subţire de la Buzău aflată sub conducerea lui Nicolae Teodorescu. Stăreţia, monument istoric, datează din sec. al XVIII-lea.

În ultimii 20 de ani, mănăstirea s-a lărgit, s-au adăugat construcţii noi şi numărul măicuţelor care o deservesc a crescut.

Tot în comuna Tisău, sat Haleş, găsim complexul format din cetatea Bradu şi biserica „Sf. Dumitru. Cetatea Bradu a fost ridicată de familiile boierilor Cândeşti şi Pătârlăgeni în prima jumătate a secolului al XVII-lea. 

Complexul este format din zidul de incintă al cetăţii, casa domnească, construită la sfârşitul secolului al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, ruinele chiliilor şi spaţiilor de locuit sau de servicii, construite în anfiladă de-a lungul zidurilor de incintă de pe laturile de nord, est şi sud, turnurile de colţ.

În interior se află biserica „Sf. Dumitru, construită la 1634, pictată între 1640 – 1641, restaurată prima dată la 1844 şi între 1986 – 1998, când a fost restaurat şi consolidat şi zidul de pe latura de nord şi jumătate din zidul de pe latura de est.

Cetatea Bradu este o cetate de vale, amplasată pe malul stâng al pârâului Nişcov. A fost vizitată de domnitorul Constantin Brâncoveanu, care s-a ascuns aici în 1703, 1708, 1711, când era căutat de turci.

Din porunca lui s-a construit casa domnească, pe latura de vest a incintei fortificate. În 1821 cetatea a fost folosită ca refugiu de boierii din zonă, atacată de eterişti, cărora le-a făcut faţă, fără a putea fi cucerită.

Ultimele porţi ale cetăţii, care datează dinainte de 1821 şi păstrau în plăcile blindajului de metal proiectile de plumb trase de eterişti, au fost aduse în Muzeul Judeţean Buzău, în anul 1978, unde sunt expuse spre deliciul vizitatorilor. 

La intersecţia Drumului Vinului cu Drumul Naţional 10 Buzău – Braşov, pe raza localităţii Ciuta, se află Fântâna lui Mihai Viteazul, ridicată în anul 1975, când s-au sărbătorit 375 de ani de la trecerea lui Mihai Viteazul pe Valea Buzăului spre Ardeal. 

Fântâna marchează locul unde domnitorul şi oastea sa au poposit o noapte, în octombrie 1599.

Amplasat într-un punct cu largă perspectivă asupra Văii Buzăului, monumentul este realizat de sculptorul Gheorghe Coman, unul dintre iniţiatorii Taberei de sculptură în aer liber de la Măgura.

Tot la Ciuta se află Biserica „Intrarea maicii Domnului în Biserică” şi „Sf. Pantelimon”. Construită la 1762 de boierii locali Silvestru Iamandi şi fratele său, biserica, în formă de navă, se află la intrarea în satul Ciuta, la sud de DN 10 Buzău – Braşov, fiind uşor accesibilă. 

Cei care aleg ca ruta spre Vulcanii Noroioşi mai au în drumul lor un obiectiv demnd e vizitat. Este vorba despre Cetatea – mănăstire Berca. 

Ridicată de Mihalcea banul Pătârlăgenu, la 1694, biserica „Sfinţii Mihail şi Gavril” din incinta cetăţii Berca este a doilea monument pictat în judeţul Buzău de Pârvu Mutu zugravul, omul de casă al lui Constantin Brâncoveanu şi al Cantacuzinilor. 

Zidul de incintă al cetăţii, ruinele turnului porţii de intrare şi ale unor construcţii de pe latura de sud-vest ar putea fi restaurate, devenind un centru de interes turistic al zonei.

Turiştii care aleg de la Fântâna lui Mihai Viteazul să străbată drumul spre Braşov vor avea ocazia să viziteze mult mai multe obiective, pe lângă salba de monumente consecrate precum aşezările rupestre de la Bozioru, biserica săpată în stâncă de la Aluniş, muzeul chihlimbarului din Colţi sau lacul de acumulare de la Siriu.

Un scurt popas poate fi făcut în micul părculeţ din centrul satului Cislău, unde este amplasată Statuia Soldatului Neacşu. Monumentul în bronz amplasat pe un soclu din piatră de râu înfăţişează un soldat cu tricolorul în mâna dreaptă în plin avânt spre victorie.

Opera sculptorului Frederic Storck, monumentul, inaugurat la 24 iulie 1911, este închinat eroilor şi ostaşilor buzoieni participanţi la Războiul de Independenţă din 1877 – 1878. 

De asemenea, mai poate fi un punct de atracţie Cimitirul eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, de la Siriu.

Ridicat prin colectă publică între anii 1933 – 1936, Cimitirul eroilor căzuţi în munţii Siriului în luptele din Primul Război Mondial, a fost amenajat iniţial sub Vârful Şoimul, pe un teren donat de profesorul Pamfil Georgian, originar din Gura Teghii. 

Cum după 1975, când a început construcţia barajului de la Siriu, cimitirul ar fi intrat sub luciul apei lacului de acumulare, cimitirul a fost mutat şi amenajat pe noul traseu al DN 10 Buzău - Braşov, în apropierea viaductului Giurca Mare.