Explicaţia pentru care bisericile ortodoxe au cupola rotundă, iar la cele catolice acoperişul este ascuţit
0
Biserica creştină a evoluat în două mari ramuri, cu deosebiri doctrinare, dar şi arhitectonice. După divizarea Imperiului Roman, s-au conturat direcţii diferite în construcţia şi decorarea bisericilor, prăpastia adâncindu-se după Marea Schismă. Catolicii au pus accent pe clădiri impunătoare, ridicând numeroase catedrale, iar ortodocşii şi-au conceput cu totul altfel bisericile.
La începutul creştinismului, stilurile arhitecturale au variat de la o clădire la alta, însă au existat unele trăsături comune în structura basilicilor de atunci. Edificiul avea formă rectangulară, cu laturi simetrice, partea centrală fiind denumită naos.
De o parte şi de cealaltă a naosului erau coloane care împărţeau spaţiul, delimitând culoare ce erau aşezate la o înălţime mai joasă decât acesta.
Culoarele laterale aveau acoperişuri situate sub linia plafonului navei, pentru a permite luminii să pătrundă prin micile ferestre de la nivelul acoperişului. La capătul opus uşii principale era absida, o nişă spaţioasă semicirculară, unde tronau magistraţii şi cei cu rang înalt.
După persecuţiile suferite de creştini în timpul domniilor lui Nero, Valerian şi Diocleţian, în 313 împăratul Constantin cel Mare a recunoscut creştinismul ca religie tolerată şi le-a oferit credincioşilor posibilitatea de a-şi construi lăcaşe de cult în care se puteau ruga fără să se mai ascundă.
Chiar Împăratul Constantin a construit în anul 310, lângă palatul său din Trier, Aula Palatina, o basilică impunătoare, pentru a adăposti sala tronului, care mai apoi a fost adoptată ca biserică. Alte biserici creştine timpurii sunt Sf. Ilie dinTesalonic, biserica Naşterii Domnului din Betleem, şi cele două basilici de la Ravena, San Vitale, construită în 526 şi Santa Maria Maggiore, construită în perioada 521-534.
Interior Basilica San Vitale Sursa: wikipedia.com
Bisericile timpurii erau decorate cu mozaicuri colorate, după care au apărut picturile murale, frescele bisericeşti, urmând ca după schisma de la 1054 stilurile să aibă evoluţii distincte. Aşa s-a ajuns ca în timp edificiile bisericii apusene să aibă ca dominantă arta gotică, deşi arhitectura ecleziastică apuseană a mai fost influenţată şi de curentele romanesc, renascentist şi baroc, iar arta bizantină să fie adoptată de ortodocşi.
Sursa: simina-harmonie.blogspot.com
Un element definitoriu pentru majoritatea clădirilor gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât şi în alte forme ornamentale.
”Prezenţa rozetei, rozasei, vine ca o compensare a picturii murale din ortodoxie. După împărţirea imperiului roman, în cel de apus şi cel de răsărit, Ravena a fost capitala imperiului din vest. La Ravena sunt două mici bisericuţe care sunt pline de mozaicuri. Deci asta era decoraţia din prima perioadă a creştinismului pe care o găsim şi la San Marco din Veneţia. Toată este acoperită cu pictură în mozaic. Era însă foarte scumpă această tehnică, şi de aceea s-a trecut la frescă, adică pictura pe proaspăt”, explică profesorul de istoria artei, Valeriu Şuşnea.
Diferenţele sunt evidente între bisericile catolice, gotice, şi cele ortodoxe, bizantine
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este o intersecţie longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, şi arcul de susţinere a ogivei, aşa numitulul arc butant.
”La catolici apar arcul frânt şi cheia de boltă care este extrem de importantă. Cheia de boltă este punctul în care se strâng nervurile arcului frânt şi care de regulă are o figură de genul unui scut, sau al unui semn, ceva ce ţine de heraldică. Dincoace, programul iconografic bizantin se menţine cu principalele scene, ciclul cristologic; în altar sunt Maica Domnului cu pruncul pe tron, deci sunt lucruri foarte bine stipulate”, spune Valeriu Şuşnea (foto jos), artist plastic şi profesor de istoria artei la Liceul de Arte Margareta Sterian, din Buzău.
Spre deosebire de edicifiile catolice, bisericile ortodoxe au amprenta la sol în formă de cruce, cu mici variaţiuni. Unele catedrale au sau biserici romano-catolice au aripile laterale, precum naosul ortodox, însă mai puţin accentuat.
”La ortodocşi, sunt trei planuri în privinţa amprentei la sol, de cruce greacă înscrisă, plan treflat şi plan tricong. Acestea sunt în general planurile bisericilor ortodoxe. Pentru crucea greacă înscrisă, care este cea cu braţe egale, cel mai bun exemplu este Sfântul Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş. Celelalte sunt variaţiuni pe aceeaşi temă ale unor planuri care au de exemplu: absidele (nişe n.r.) altarului şi absidele laterale poligonale la exterior şi semicirculare la interior”, explică Valeriu Şuşnea.
Mănăstirea Curtea de Argeş Sursa: www.adielatravel.ro
Bisericile romano-catolice au acoperişul ascuţit în timp ce turlele bisericilor ortodoxe au în general cupole rotunde
”Catedralele catolice au turla ascuţită pentru că goticul provine din nord-vestul continentului iar acolo iarna durează şapte luni. Acoperişul trebuie să fie foarte ascuţit pentru ca zăpada să nu stea pe acoperiş, să poată aluneca foarte repede. A fost un criteriu important, acesta al ariei geografice. Pentru cupola rotunjită, de la ortodocşi, explicaţia este una ce ţine de canoane, de aplicare a picturii bizantine, pentru că în punctul cel mai înalt din biserică trebuie să fie ilustrat Iisus Pantocrator, învăţător. A fost adaptată bolta, astfel încât să permită realizarea acestei picturi murale”, spune Valeriu Şuşnea.
Sursa: www.orthphoto.net
Interiorul bisericilor apusene diferă mult de cel al lăcaşelor de cult creştin-ortodoxe. Dacă în răsărit, găsim picturi religioase, icoane, atât pe pereţii interior cât şi cei exterior ai bisericilor, cum sunt cele din Moldova, în Vest, catedralele sau bisericile aflate sub autoritate Papală abundă în sculpturi.
”În biserica catolică apare această dantelărie în sculptură. Toate catedralele de la Notre Dame, la Strassbourg, au aceste particularităţi, reliefuri, basoreliefuri atât pe decoraţia exterioară, cât şi în interior. Personajele ies 50 de centimetri din baza sculpturii. Sunt mezoreliefuri. La ortodocşi apare numai pictura, aproape deloc sculptura. De asemenea, la catolici este prezentă orga. La unele biserici catolice, băncuţele au o dublă calitate. Spătarul băncuţelor se poate pune ori către altar, ori către orgă, deci către est, pentru slujbă, sau către vest, pentru a asculta concertul de orgă”, explică artistul plastic buzoian.
Interior biserică ortodoxă Sursa: manastireasighisoara.ro
Aspectul interior diferă între cele două biserici
”Catolicii au un altar deschis, fără acea catapeteasmă. În spatele altarului se află un culoar care se numeşte deambulatoriu şi unde se poate circula de pe o parte pe cealaltă, dintr-o absidă în alta. Apoi, în lateral, sunt mai multe capele mici dedicate unui sfânt sau altuia, unde fiecare din enoriaşi vine şi se roagă. Iar împărţirea naosului, a încăperii principale, este în general o navă mare, centrală, cu două sau patru nave laterale despărţite de stâlpi, cu capiteluri între ele, şi cu arc frânt. La noi este altarul, naosul, pronaosul şi pridvorul dar în Moldova între naos şi pronaos există o mică încăpere care se numeşte tainiţă, loc de îngropăciune pentru ctitori.” Valeriu Şuşnea, profesor de istoria artei.
Interior biserică catolică Sursa: turismpischia.ro
Artistul buzoian spune, de asemenea, că în timp bisericile şi-au împrumutat din elementele stilistice, aşa cum au procedat şi maramureşenii când au fost nevoiţi să construiască biserici din lemn. Ortodocşii au mai preluat de la catolici întăritura pereţilor, contraforţii, pentru a spori rezistenţa clădirilor.
”Tot nordul Moldovei are, aş spune eu, un stil personal, acel stil ştefanian, cu baza stelată a turlei şi cu elemente gotice precum contraforţii şi ancadramentul ferestrelor şi al uşilor. Prezenţa contraforţilor este un element preluat din gotic. La Voroneţ, de exemplu, peretele de vest dar şi cel de sud au patru contraforţi. În Transilvania, lucrurile sunt cu totul diferite, din cauza intervenţiei austro-ungare care au dărâmat cu tunul 700 de biserici în perioada de după 1700 şi au interzis construcţia bisericilor de zid. De aceea, arta construcţiei bisericilor din lemn a atins culmile în zona de nord-vest a ţării”, a declarat Valeriu Şuşnea.
Se încarcă comentariile...
