Eroii Buzăului/ Povestea unuia dintre primii buzoieni care s-a ridicat împotriva regimului comunist

Ioan Goia, unul dintre revoluţionarii deazamăgiţi de ce s-a întâmplat în ultimii 21 de ani

Ioan Goia a făcut parte din grupul care a luat cu asalt Comitetului Judeţean al PCR, fiind cel care a aruncat tabloul lui Ceauşescu de la balcon. A păzit Filatura şi spitalul înarmat cu un pistol AKM şi a fost cât pe ce să sfârşească împuşcatde soldaţi în Parcul Crâng. Cu toate acestea, nu a primit nici acum certificatul de revoluţionar.

În 1989, Ioan Goia avea 40 de ani şi era lăcătuş mecanic la Filatură. În atmosfera anilor în care restaurantele nu mai aveau perdele ca să se poată vedea înăuntru, primul semn că se va petrece ceva care va schimba situaţia l-a găsit într-unul din ziarele vremii.

"În data de 20 decembrie, în ziarul Scânteia Tineretului, ultima pagină, în colţ, a apărut un material cu sfaturi pentru cei care merg la mare. Auzisem de ce se întâmpla la Timişoara şi imediat mi-am seama că este un semnal pentru declanşarea revoltei în toată ţara. Era absolut aberant ca pe 20 decembrie să publici sfaturi împotriva insolaţiei", povesteşte Ioan Goia.

Acum, după 21 de ani de la Revoluţie, bărbatul îşi aminteşte fiecare detaliu al perioadei 22 - 30 decembrie 1989. "La ora 12.00 am plecat către centrul oraşului unde, la sediul Comitetului Judeţean al PCR, erau aproximativ 25 de persoane. Împreună am forţat uşile, am urcat la etaj şi am pătruns în biroul fostului prim-secretar aj judeţului, Simion Cotoi. Acesta stătea la birou şi era înconjurat de doi ofiţeri, unul de aviaţie şi unul de armată şi un militar înarmat", ne-a declarat bărbatul.

A fost momentul în care suferinţa oamenilor a răbufnit violent. "Unul dintre noi, un profesor de la Liceul Hasdeu s-a îndreptat către Simion Cotoi şi i-a dat un cap în plină figură, de a căzut pe covor. Eu am luat tabloul cu portretul lui Nicolae Ceauşescu şi l-am aruncat de la balcon în piaţă, unde se strânseseră alte zeci de persoane. Am strigat cât am putut de tare: «Ceauşescu a căzut» iar mulţimea a călcat tabloul în picioare. La fel am procedat şi cu »Operele Alese» cărora mulţimea le-a dat foc", îşi aminteşte Ioan Goia.

Momentul a rămas în memoria celor care au făcut parte din grupul care a pătruns în sediul judeţenei de partid. „La început, cei care am intrat am fost foarte puţini şi tocmai de aceea mi-l amintesc atât de bine pe Ioan Goia, nu am cum să uit vreodată imaginea lui aruncând de la balcon tabloul lui Ceauşescu", a spus Tudorel Lascăr, revoluţionar cu acte-n regulă.

Ioan Goia a plecat spre locul de muncă, la Filaret, unde a fost înarmat pentru a păzi. "În jurul orei 15.30 am plecat la Filatură. Am primit un pistol AKM cu cinci cartuşe şi am rămas doar eu şi împreună cu alţi doi colegi să asigurăm paza", povesteşte revoluţionarul.

Au verificat dacă apa e otrăvită cu peştişorii din acvariu

Dincolo de toate evenimentele care se derulau cu o viteză ameţitoare, populaţia era intoxicată cu tot felul de zvonuri care produceau panică. La grupul lui Goia de la Filaret ajunsese şi cel cu apa otrăvită. „Spre seară au început să vină şi alţi colegi care ne spuneau că s-a anunţat la televizor că apa de la robinete este otrăvită. Pentru că nu aveam de unde să ştim dacă este real sau nu, unul dintre colegi s-a dus acasă, a luat peştii din acvariu pe care i-am pus într-un bazin. Abia după ce am văzut că peştii nu au nimic, am avut şi noi curajul să bem apă", îşi aminteşte Ioan Goia.

Soldaţii au tras în ei în Pracul Crâng

Spre seară, au început să se audă focuri de armă în zona unităţilor militare din cartierul Micro 14. „Am participat la o acţiune de scotocire a Parcului Crâng în cătarea teroriştilor iar, la un moment dat, soldaţii de la Unitatea de Paraşutişti au început să tragă în noi. Numai norocul a făcut să nu fim împuşcaţi. În zilele următoare, împreună colegii mei am asigurat paza intreprinderii, a spitalului şi a punctului TRAFO din cartier. Abia pe 30 decembrie am plecat spre casă", ne-a declarat buzoianul.

Citiţi în ediţia de mâine Adevărul de Seară cum a ajuns Ioan Goia să se transforme din revoluţionar într-un nostalgic al epocii ceauşiste.