Cum au fost manipulaţi soldaţii să se împuşte între ei la Revoluţie. Episodul cumplit al asistentei de ambulanţă ucisă cu gloanţe trase din ambele direcţii

La 29 de ani de la tragicele evenimente din decembrie 1989, apare o uimitoare mărturie asupra morţii asistentei de ambulanţă Maria Tătăranu în cel mai sângeros episod al Revoluţiei consumat pe străzile municipiului Buzău. Un fost soldat în termen a descris infernul de la Bariera Ploieşti, în mijlocul căruia a picat coloana de TAB-uri din Piatra Neamţ care mergea în Bucureşti.

În decembrie 1989, ieşeanul Gabriel Acostachioaiei era militar în termen la o unitate de infanterie din judeţul Neamţ. El şi camarazii săi au pornit cu o coloană de blindate către Bucureşti, însă au primit ordinul de a staţiona trei zile în Buzău, la comandamentul Armatei a II-a. 

La reluarea drumului spre Capitală, convoiul militarilor nemţeni a nimerit în schimbul de focuri din zona Cimitirului Eroilor, unde s-au consumat poate cele mai sângeroase lupte din Buzău. 

Într-o postare pe o reţea de socializare, fostul militar în termen Gabriel Acostăchioaiei a împărtăşit experienţa trăită în momentul în care coloana de vehicule blindate trecea printre gloanţele trase din unităţile de transmisiuni şi geodezi, aflate de o parte şi de cealaltă a cimitirului Eroilor din Buzău.

”Noi plecasem din unitate vreo 20-25 de TAB-uri de infanterie, 3 camioane cu efecte, bucătărie de campanie şi-o ambulanţă de la spitalul din oraş în care erau un medic militar, ambulanţierul şi o asistentă. (...) Cei din unitatea din Buzău au fost alertaţi că o coloană de terorişti îmbrăcaţi militar se apropie de oraş şi (se pare!) comandanţii noştri au fost alertaţi că terorişti au atacat unitatea militară de lângă sediul Armatei a II-a şi trag dinspre cimitir”, scrie Gabriel pe Facebook.

În mărturia sa, ieşeanul surprinde inclusiv momentul morţii unei asistente de la Ambulanţă. Era în timpul serviciului şi venise să preia răniţii din unitatea militară de transmisiuni. Maşina de salvare circula în coada convoiului de transportoare din Piatra Neamţ care ieşea din unitatea militară. În dreptul cimitirului, se trăgea intens.

”Sunau gloanţele pe blindajul TAB-ului de spuneai că-i grindină. Au început să tragă şi-ai noştri. Infern! Majoritatea dintre noi eram protejaţi de blindaje şi, în orice caz, eram militari. Dar asistenta din ambulanţă s-a panicat, a fugit încercând să escaladeze gardul din beton spre unitatea militară. Acolo a rămas. Pe gardul ăla înalt, atârnând de-o parte şi de cealaltă, împuşcată din ambele direcţii”, povesteşte Gabriel.

După ce au scăpat din măcelul de la Buzău, infanteriştii nemţeni au pornit spre Bucureşti, unde au stat până la sfârşitul lunii ianuarie 1990. Ei au avut misiunea de a organiza filtre rutiere menite să descopere şi să recupereze armele distribuite în decembrie.

Mărturia ieşeanului coincide cu povestea morţii Mariei Tătăranu, singura asistentă de ambulanţă din Buzău care a fost ucisă la Revoluţie. 

Pe fondul isteriei create în acele zile, cum că teroriştii au fost activaţi pentru a apăra regimul Ceauşescu, militarii trăgeau în tot ce li se părea suspect. 

Aproape toţi miliţienii şi securiştii buzoieni au fost ţinuţi sub pază militară la sediul Poliţiei Buzău pentru a fi protejaţi de cei care ar fi considerat de cuviinţă să îşi facă singuri dreptate pentru o anumită injustiţie săvârşită de oamenii legii împotriva lor.  

Confuzia creată în mod intenţionat în zona unităţilor militare din zona aerodromului a

determinat declanşarea unui schimb de focuri între UM 01708 şi UM 01671 în urma căruia şi-au pierdut viaţa la 25 decembrie 1989, soldatul Ion Antemir, maistrul militar Alexandru Dumitru şi geodezul Nicolae Cristea. 

În timpul acestor lupte, asistenta Maria Tătăranu, în vârstă de 59 de ani, a fost nimerită de un glonţ în abdomen şi a decedat în scurt timp.