Cum a fost întâmpinat Cuza Vodă de buzoieni: „Torţe aprinse, globuri luminoase, feluri de transparenţe artificiale“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

A intrat în obiceiul buzoienilor ca în fiecare an, pe 24 ianuarie, să se lege într-o horă uriaşă, în curtea Muzeului Judeţean, ori să asiste în număr mare la activităţile dedicate Micii Uniri. Asta, deoarece se simt legaţi de măreţul eveniment în istoria căruia Buzăul are un episod rezervat. La scurt timp după înfăptuirea unirii, Alexandru Ioan Cuza avea să îşi petreacă o noapte printre buzoieni, acesta înnoptând la Episcopie.

Între 24 şi 25 ianuarie 1859, buzoienii au sărbătorit în grădini şi pieţele publice, bucuroşi la auzul veştii alegerii lui Alexandru Ioan Cuza la domnia Ţării Româneşti, act care genera unirea Principatelor. Cel mai reuşit banchet a fost dat în ziua de 29 ianuarie de căpitanul Nicolae Sabovici, la Cazarma Militară, unde s-a jucat Hora Unirii.

Istoricul buzoian Valeriu Nicolescu spune că ziua de 24 ianuarie 1859 a fost numită de buzoieni „Ziua fericirii Unirii şi entuziasmului renaşterii poporului român“, bucuria reuşitei fiind marcată prin câteva banchete şi trei telegrame de felicitare. 

„Să conduci Măria Ta ţara astfel ca naţia română să prospere şi să poată da probe de unire şi de tărie spre înfruntarea viscolelor sale viitoare şi al meritelor anticelor sale drepturi…“ şi „Credinţa noastră a fost, este şi va fi, că dacă în noi şi în fraţii noştri de peste Milcov circulă un sânge de aceeaşi origine, pomenit cu respect de istoriografi în analele lumii, dacă în noi bate o inimă şi un presimţământ unit, este fireşte probabil că şi aerul pe care-l respirăm este omogen“, scriau unioniştii buzoieni întruna dintre telegramele adresate domnitorului Cuza.  

Ultima dintre telegrame se încheia astfel: „Te rugăm Măria Ta să-ţi  fixezi privirea părintească asupra noastră, a poporului, că suntem aduşi în desăvârşită şovăire de mâinile sugrumătoare ale trecutului… să distrugi şi să diseci rădăcinile fructelor intrigilor perfide ale vrăjmaşilor… să cimentezi lumina şi progresul, iar nedreptatea să-şi strice cuibul şi să piară cu trecutul în abisurile întunericului“.

image

Buzoienii i-au făcut lui Alexandru Ioan Cuza o primire triumfală 

La 6 februarie 1859, la Poşta Câlnău, Alexandru Ioan Cuza a fost aşteptat de către administratorul districtului, împreună cu un grup masiv de săteni şi sătence. Distinsul oapsete fost întâmpinat de ”o deputăţie din partea junimei districtului, compusă din 200 de călăreţi”, alături de care şi-a continuat drumul către oraşul Buzău.

La intrare în Buzău, domnitorului Cuza ”i s-a prezentat comanda dorobanţilor, cu cocardul tricolor ce a făcut mare impresie Măriei Sale Prinţul” iar după aceea, ”Măria Sa fu primit de orăşeni în mare număr şi de toată treapta (...), unde printr-un discurs al municipalităţii, i s-au prezentat pâinea şi sarea, simboale ale îndestulării”. (”Steaua Dunării” din 17 februarie 1859)

”La 6 februarie 1859, în cadrul unei emoţionante ceremonii, au ţinut discursuri de bun venit profesorul Dimitrie Racoviţă şi Irina Marghiloman, mama viitorului prim-ministru de origine buzoiană, la acea dată în vârstă de 5 ani”, spune istoricul buzoian Valeriu Nicolescu.

Alexandru Ioan Cuza a ajuns apoi la Episcopia Buzăului, cu gândul să înnopteze aici. În seara aceleiaşi zile, atmosfera în oraş a fost feerică. ”Torţe aprinse, globuri luminoase, feluri de transparenţe artificiale şi osebite tablouri reprezentând Unirea Principatelor Unite, a armelor lor, a iniţialelor M.S. prinţul, diferite alte embleme şi inscripţii”, descria corespondentul ziarului ”Românul” în numărul din 17 februarie 1859. 

Euforia impresionantă a buzoienilor l-a determinat pe domnitor să mai zăbovească la Buzău şi rămână o noapte în complexul episcopal. A doua zi, Alexandru Ioan Cuza, în aclamaţiile publicului constituit din bărbaţi, femei, tineri, copii şi bătrâni, a plecat spre Ploieşti pe Strada Mare. 

”Alexandru Ioan Cuza a înnoptat la Buzău şi a fost găzduit în una din camerele Episcopiei. Tot ce s-a desfăşurat în spatiul public din acea vreme a fost sub imperiul emoţiei, nu a fost nimic cum este acum, cu desfăşurător. Oamenii au venit cum au simţit, s-au bucurat, au dansat, pentru că a fost un moment definitoriu pentru istoria noastră. Un lucru pe care puţină lume cred că îl ştie, anul unu, după unire, în 1860, 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a sărbătorit unirea la Buzău”, spune Daniel Costache, directorul Muzeului Judeţean Buzău.

buzau

La 1859, Buzăul număra aproximativ 9.000 de locuitori, în 1867, 12.000 de locuitori, iar în 1890, 17.000 de locuitori. Erau înregistrate peste 2.400 de case şi 108 străzi. Cea mai mare concentrare de locuinţe era pe strada Târgului, cea care devenea mai târziu strada Cuza Vodă, ca recunoaştere a trecerii domnitorului pe aceste meleaguri.

Buzăul l-a mai avut oaspete pe Alexandru Ioan Cuza la împlinirea unui an de înfăptuirea unirii principatelor. La 23 ianuarie 1860, la ora 18.00, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a poposit din nou în târgul Buzăului, întâmpinat de o mare mulţime „care dorea să mai vadă pe acela în a cărei persoană se consacra marile principii ale Unirii, consolidarea naţionalităţii noastre, speranţele noastre şi viitorul nostru“. 

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite