Cum au apărut la Buzău singurii vulcani noroioşi miniaturali din Europa. Poveşti înfricoşătoare culese din bătrâni

Cum au apărut la Buzău singurii vulcani noroioşi miniaturali din Europa. Poveşti înfricoşătoare culese din bătrâni

Vulcanii Noroioşi sunt principala atracţie a Buzăului

Natura a înzestrat dealurile şi munţii din Curbura Carpaţilor cu minuni unice, iar Vulcanii Noroioşi din judeţul Buzău sunt exemplul poate cel mai elocvent. Pe glob, sunt aproximativ o mie de astfel de fenomene, dar în Europa sunt foarte rare. România, prin rezervaţia naturală din Buzău, se poate lăuda cu singurii vulcani noroioşi miniaturali din Europa.

Ştiri pe aceeaşi temă

În România, vulcani noroioşi pot fi întâlniţi şi în alte locuri, precum Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar şi în anumite zone colinare din Moldova, unde micii vulcani sunt numiţi ''gloduri'' sau ''ochiuri de glod''. Însă, zona cea mai spectaculoasă în care se poate observa acest fenomen natural unic o reprezintă Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici din judeţul Buzău.
 
Oamenii de ştiinţă spun că impropriu sunt numiţi vulcani, pentru că prin conuri nu erupe magmă fierbinte, ci un noroi sedimentar rece. Sunt situaţi în partea centrală a Subcarpaţilor de Curbură, în apropierea comunei Berca, judeţul Buzău. 
 
Rezervaţia Vulcanii Noroioşi are patru locuri în care se manifestă acest fenomen: La Fierbători, Pâclele Mari, Pâclele Mici şi Beciu. Cei mai cunoscuţi sunt Pâclele Mari, care acoperă 15 hectare, declaraţi rezervaţie geologică în 1955, şi Pâclele  Mici, întinşi pe 10 hectare, care au fost incluşi pe lista monumentelor naturii în 1924. Aceştia din urmă sunt cei mai vizitaţi pentru că accesul la ei este mai uşor.  
 
Cum s-au format vulcanii de nămol
 
Vulcanii noroioşi sunt nişte movile conice, asemenea unor pâlnii cu vârful în sus, care se formează la suprafaţa pământului, prin erupţia gazelor naturale care-şi croiesc drum de la adâncimi de circa 3.000 de metri spre suprafaţa pământului, printr-un strat de sol argilos, în combinaţie cu pânza freatică.
 
Erupţia unui astfel de vulcan formează la suprafaţă conurile prin întărirea noroiului în contact cu aerul. Noroiul venit din adâncurile pământului este foarte lichid, motiv pentru care conurile au înălţime mică.
 
Foto Anastasiu M Simona
 
Noroiul este împins continuu de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versanţii acestora, sub forma unor pârâiaşe, care se usucă treptat, modificând astfel în permanenţă peisajul. Mâlul împins la suprafaţă face ca aceste cratere să se mărească, întinzându-se unele către celelalte, până se unesc între ele, dând naştere astfel unor guri de vulcani cu diametre de până la 3 metri.
 
Ploile modelează şi ele permanent acest areal, săpând în cratere mici canioane ce dau ansamblului un aspect selenar. Peisajul pare desprins dintr-un film SF: noroi gri care bolboroseşte din cratere, iar în jur solul crapă sub căldura soarelui, fiind deopotrivă frumos şi înfricoşător.
 
În timpul perioadelor de secetă, pe platourile Vulcanilor Noroioşi, se dezvoltă o eflorescenţă salină, care ia naştere prin cristalizarea sării, în urma evaporării apei din noroiul aruncat în timpul erupţiei.
 
Deosebit de importantă din punct de vedere geologic şi botanic, în Rezervaţia naturală a Vulcanilor Noroioşi, la marginea câmpurilor de noroi cresc doi arbuşti, declaraţi monumente ale naturii: gardurariţa (Nitraria schoberri) şi cătina ţepoasă (Obione verrucifera). La rândul ei, fauna acestui loc înregistrează prezenţa a două specii rare: scorpionul şi termita. 
 
 
Vulcanii Noroioşi, în istorie şi legende
 
”Vulcanii Noroioşi de la Buzău au fost remarcaţi pentru prima dată la noi în ţară la Berca, judeţul Buzău, de francezul H. Cognard în 1867 cu ocazia unor prospecţiuni petroliere. Mai târziu, au fost descrişi în 1883 de Grigore Cobălcescu, în 1890 de Grigore Ştefănescu şi în 1965 de Mircea Peahă, care şi întocmeşte o lucrare de sinteză”, scrie publicistul Gheorghe Petcu, în "Judeţul Buzău-Legende şi istorie".
 
Referiri la vulcanii noroioşi din ţinutul Buzăului, dar într-o abordare literară, a făcut şi Alexandru Odobescu, în opera sa Pseudokinegeticos, pe care a publicat-o în 1874.
”Dacă nu ştiţi şi n-aţi văzut, să vă spun eu că acolo şi-a aşezat necuratul cazanele cu smoala clocotită; pe sub pamânt gâlgâie şi fierbe glodul noroios, mai rece decât ghiaţa, mai negru decât ceaţa; apoi, pe guri căscate prin tot ocolul acestei văi fără de scursoare, ţâşneşte în sus, când de-o schioapă, când de-o palmă, când de-un stânjen şi mai mult; la fiecare gură împrejur s-a durat muşuroi şi balele cătrănite, pe care ucigă-l toaca le scuipă din văgăună, se scurg năclăite de-a lungul moviliţelor, se adună în namol, se usucă în vânt, se crapă de soare şi aştern tot fundul văii cu o humă sura şi jilavă, pe care nu se prinde, Doamne fereşte, nici troscot, nici ciulini”. (Al. Odobescu, Pseudokinegeticos)
Declaraţi rezervaţie naturală în 1924, Vulcanii Noroioşi au fost incluşi în registrul naţional şi european din 1995.
 
Foto Anastasiu M Simona
 
Despre vulcanii noroioşi, bătrânii au cules poveşti înfricoşatoare. Se spune că pământul uscat şi crăpat al locului ar fi pielea unui balaur ascuns în măruntaiele pământului, iar prin ochiurile în necontenită fierbere ar ieşi sângele murdar şi blestemat al lighioanei. 
 
Pe vremuri, nu foarte demult, cam cu 400 de ani în urmă pe locul unde sunt acum vulcanii noroioşi trăia Doamna Neaga, soţia domnitorului Mihnea Turcitul. Aceasta locuia aici, după moartea soţului său, împreună cu cei patru copii ai săi. Aveau un trai simplu iar ţăranii o iubeau şi o cinsteau.
 
Mare necaz s-a abătut însă asupra lor din momentul în care pe aceste plaiuri a năvălit Balaurul blestemat care le pârjolea toată agoniseala. Ţăranii au venit la Doamna Neaga pentru a se plânge de năpasta care a venit pe capul lor. Ea, femeie singură, nu avea cum să-i ajute aşa încât a apelat la fiul său, Arbănaşul. Oamenii spuneau că fiul domnitorului ar fi singurul care ar fi putut răpune fiara. 
 
Auzind de plângerile mulţimii, Arbănaşu a pornit la drum, călare pe un cal alb, puternic şi iute. În drumul său a văzut cu ochii lui prăpădul pe care l-a făcut balaurul: ţăranii erau secătuiţi, recolta distrusă şi animalele moarte.
 
În timp ce rătăcea prin Valea Părului, Berca şi Dimiana, flăcăul a întâlnit un bătrân care i-a spus că a văzut Balaurul cu şapte capete pe culmea unui deal din apropiere. A pornit spre locul acela şi a zărit silueta îngrozitoare a Fiarei. Balaurul s-a ridicat, s-a scuturat din tot trupul şi a început să arunce spre Arbănaşu cu şuvoaie de foc.
 
Viteazul se ferea din calea focului şi trimitea săgeţi înspre fiară. O săgeată a lovit Balaurul şi foarte repede Arbănaş i-a tăiat un cap cu paloşul său. Din trupul lui a început să ţâşnească un sange negru care se scurgea pe pământ. Speriat şi rănit, Balaurul a fugit pentru a se ascunde sub pământ într-un bârlog pe care îl avea la Berca.
 
Arbănaş a pornit pe urmele lui, învingând toate obstacolele care i se iveau în cale. În scurt timp l-a ajuns din urmă şi fiul domnitorului i-a mai retezat un cap. Însă, datorită puternicei lovituri, flăcăul nostru a picat de pe cal iar Balaurul a putut să se ascundă la Berca, unde a şi rămas pentru totdeauna.
 
De atunci, în jurul bârlogului său nu mai creşte nimic, iar pământul este uscat şi zbârcit. Din loc în loc, apar mici ochiuri de nămol din care ţâşnesc bule de argilă şi despre care se spune că ar fi rănile Balaurului, iar ţinutul acela cenuşiu şi crăpat ar fi spinarea Fiarei. (universdecopil.ro, Legenda vulcanilor noroiosi de la Paclele Mari)
 
Foto Lorena Stanciu
 
Punct de atracţie turistică şi de promovare a judeţului Buzău
 
An de an, turişti  din toată lumea, curioşi să vadă cum fierbe pământul, vin în judeţul Buzău, la Vulcanii Noroioşi. Este punctul de plecare în excursii către alte obiective importante din judeţul Buzău. Juranda Kirschner, fondatorul Asociaţiei Travel Buzău, de promovare la nivel naţional şi internaţional a obiectivelor turistice locale, spune că Buzăul a reuşit deja să îşi creeze un renume pentru o serie de atracţii turistice. 
”Prima şi cea mai cunoscută atracţie turistică este arealul Vulcanilor Noroioşi însă, statisticile pe care le-am cules de-a lungul celor trei ani de funcţionare a centrului de informare turistică Tourism Infopoint Berca arată că turiştii sunt din ce în ce mai interesaţi să descopere şi alte faţete ale judeţului cum ar fi aşezările rupestre din zona Colţi-Aluniş-Nucu, tabăra de sculptură de la Năeni”, ne-a declarat Juranda Kirschner, de la Asociaţia Travel Buzău.
La Vulcanii Noroioşi, se poate ajunge pe un drum modernizat, din DN10 (Buzău-Braşov), de la Sătuc (20 km), prin schela Berca sau prin Joseni-Policiori-Beciu (DJ102F). Turiştii privesc uimiţi peisajul selenar de aici şi importalizează fiecare loc fie cu telefonul mobil, fie cu aparatele de fotografiat.

 

citeste totul despre: